De-a lungul evoluţiei noastre ca fiinţe umane, suntem aduşi adesea în faţa propriilor noastre „umbre”, acele faţete ale psihismului nostru pe care le respingem, le detestăm şi cu care nu vrem să avem de-a face. De regulă, acestea reprezintă „punctele cele mai fierbinţi”, atitudini, comportamente sau reacţii pe care le condamnăm cel mai vehement atunci când le remarcăm la semenii noştri.
În realitate, fiecare astfel de „umbră” ascunde un mare dar pentru noi, o lecţie de viaţă pe care, dacă o înţelegem şi o integrăm armonios, ne va permite să facem un salt cu adevărat remarcabil pe drumul către desăvârşirea fiinţei noastre.
În corelaţie cu părţile obscure, cvasi – inconştiente ale psihismului, există diverse răni emoţionale care îşi pot pune o amprentă persistentă asupra vieţii noastre afective. Acestea pot lua naştere în perioada de viaţă intrauterină sau în copilăria timpurie, cristalizându-se apoi ca structuri emoţionale deformate, întărite prin experienţe repetate, şi care menţin departe de percepţia a ceea ce suntem noi cu adevărat: fiinţe pure, creaţii divine, cu o menire spirituală şi un destin înălţător!
Iată care sunt corelaţiile profunde dintre „rănile sufletului” şi felul în care mâncăm: