<>
Originile chimiei farmaceutice
În jurul anului 1860, „bătrânul Bill” Rockefeller, comerciant de petrol cu specializarea în farmaceutică, vindea țăranilor naivi flacoane cu petrol brut, făcându-i să creadă că era un leac eficient în tratarea cancerului. El a denumit acest produs (care de fapt era petrol brut ambalat în flacoane): Nujol (New Oil – un nou tip de ulei). Afacerea sa era prosperă, cumpăra o fiolă de petrol brut de 30 grame prin Standard Oil la un preț de 21 cenți și o vindea pentru 2 dolari. Fără prea multă cultură, fără scrupule, fără cunoștințe sau studii în domeniul medical, cu puține noțiuni de contabilitate și de o aviditate feroce, Rockefeller a reușit să se impună. Noului produs Nujol i s-a atribuit „meritul” de „cură împotriva constipației” și a fost foarte comercializat la acea vreme. Între timp, medicii au descoperit că Nujol era nociv și că ducea în timp la maladii grave, eliminând vitaminele liposolubile din corp. Standard Oil s-a luptat să evite pierderile prea mari care ar fi putut surveni din această cauză și a adăugat rapid petrolului brut caroten pentru a elimina aceste carențe. Senatorul Rozal S. Coperland era plătit 75.000 dolari pe an pentru a promova acest produs.
Imperiul Rockefeller a fost construit grație acestei formidabile șmecherii care consista în a convinge oamenii să ingereze un derivat de petrol brut îmbogățit cu caroten. Așa au fost puse bazele industriei chimiei farmaceutice. Suntem deci foarte departe de fundamentele medicinii chineze, tibetane vedice sau persane, care erau în mod tradițional bazate pe cunoștințe extrem de precise legate de corpul uman și erau centrate (ca preocupare) pe binele și sănătatea ființelor umane.
Succesul comercial al produsului Nujol a permis diversificarea producției chimiei farmaceutice și atingerea unui nivel ridicat al beneficiilor financiare. În 1948, cifra de afaceri anuală a lui Rockfeller se ridica la 10 miliarde de dolari. Medicamentul Nujol încă mai poate fi găsit sub formă de ulei de parafină pură, clasificat drept laxativ ușor și recomandat împotriva constipației cronice rebele în terapiile igieno-dietetice obișnuite. Este fabricat la ora actuală de laboratorul Fumouze.
Rockefeller și IG Farben
Trustul chimiei farmaceutice pe care îl cunoaștem a fost conceput de către o asociație condusă de Rockefeller și IG Farben din Germania nazistă. Compania Standard Oil aparținând așadar lui John D. Rockefeller, deținea în 1939 15% din acest nou trust germano-american. Obiectivele industriale ale IG Farben din Germania nu au fost bombardate în timpul războiului tocmai pentru a proteja interesele lui Rockefeller. Încă din 1932, industria chimiei farmaceutice IG Farben îl finanța pe Adolf Hitler cu până la 400.000 de mărci germane. Fără acest sprijin, așa cum afirma tribunalul de la Nürenberg: „cel de al doilea război mondial nu ar fi avut loc…”
În 1941, IG Farben construiește cea mai mare industrie chimică din lume la Auschwitz, profitând de mâna de lucru din lagărul de concentrare pentru fabricarea gazului Zyklon B. La procesul de la Nürenberg au fost declarați vinovați de genocid, sclavie, furt și alte crime, 24 de responsabili ai Companiei IG Farben. Tribunalul de la Nürenberg a divizat Compania IG Farben în BASF, BAYER și HOECHST. Toți acești responsabili au fost însă eliberați în 1952, la numai un an după ce fuseseră condamnați, cu ajutorul lui Nelson Rockefeller, fostul lor patron comercial, la vremea aceea ocupând funcția de Ministru al Afacerilor Externe al SUA. O dată eliberați, cei care se aflaseră în conducerea Companiei IG Farben s-au infiltrat în economia germană, ocupând funcții foarte importante. Până în anii ’70 consiliul director pentru societățile BASF, BAYER și HOECHST era constituit din membrii ai partidului nazist. Începând cu 1959 aceștia îl finanțau pe tânărul Helmut Kohl. Prin susținerea politică a acestuia din urmă, cele trei filiale rezultate din IG Farben erau la momentul acela de 20 de ori mai puternice decât societatea mamă înființată în 1941. Organizația nazistă de mondializare asociată lui Rockefeller, a constituit o reușită totală, și deja de multă vreme piața chimiei farmaceutice a planetei a fost și este controlată, organizată și administrată pentru a asigura expansiunea industrială mondială a chimiei farmaceutice.
IG Farben și Codex
„Tradiția” cartelului de la IG Farben a continuat sub un alt nume: „Asociația pentru Industria Chimică”. În 1955, industria chimică farmaceutică mondială a fost regrupată sub auspiciile Camerei de Comerț Internațional a Națiunilor Unite și Guvernului German. Eforturile lor comune au fost camuflate sub numele de cod CODEX ALIMENARIUS. Un mare număr de partide politice europene așa-zise de stânga și de dreapta au fost finanțate de această industrie pentru a se asigura o legislație favorabilă industriei farmaceutice.
Obiectivul Codex-ului
Codex Alimentarius intenționează să pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătății cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare și a vitaminelor și tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puțin un potențial concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Starea de spirit care predomină în cazul mondializării chimiei farmaceutice explică în mare parte desființarea sistematică a inovatorilor științifici independenți din ultimii 50 de ani. Această industrie folosește orice mijloc pentru a-și păstra locul pe piață în ceea ce privește tratamentul cancerului, al SIDA, al maladiilor cardio-vasculare etc. De zeci de ani este posibilă tratarea și vindecarea în majoritatea cazurilor a acestor maladii prin terapii naturiste alternative, dar sunt aplicate procedee de dezinformare în forță pentru a se ascunde publicului aceste adevăruri.
Scoaterea în afara legii a oricărei informații referitoare la medicina alternativă va bloca eradicarea anumitor maladii, asigurând astfel profituri și mai mari acestei industrii mondiale care tratează doar simptomele bolilor, fără a se îngriji de cauze. Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor naturiste în cazul multor boli grave, descrie această situație astfel: „Adevăratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a câștiga bani pe seama bolilor cronice, și nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli… Industria farmaceutică are un interes financiar direct în perpetuarea acestor maladii, pentru a-și asigura menținerea și chiar creșterea pieței de medicamente. Pentru acest motiv medicamentele sunt făcute pentru a alina simptomele și nu pentru a trata adevăratele cauze ale bolilor… Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent și răspândit, ucigând în acest mod milioane de oameni…”
Codex-ul pus sub acuzare
O adevărată ,,legiune” de indivizi care să facă lobby pentru industria farmaceutică a fost angajată pentru a influența legislatorii, pentru a controla organismele de reglementare, pentru manipularea cercetării în domeniul medical și educațional. Numai în 1961, trusturile farmaceutice au făcut donații pentru marile universități din SUA în valoare de: Harvard – 8 milioane de dolari, Yale – 8 milioane de dolari, John Hopkins – 10 milioane de dolari, Stanford – 1 milion de dolari, Columbia din New York – 1,7 milioane de dolari etc.
Informarea medicilor este integral finanțată de către trusturi, care ascund cu grijă un mare număr de efecte secundare periculoase și chiar mortale ale medicamentelor, negându-le public. După ce a stabilit clar originea acestor crime și a dovedit responsabilitatea industriei farmaceutice în ceea ce privește instalarea unei politici mondiale de genocid extins, doctorul Matthias Rath a înmânat în data de 14 iunie 2003 Curții Internaționale de Justiție de la La Haye (Olanda) un act de acuzare pentru crime împotriva umanității.
informatiile sunt preluate de pe internet, se popularizeaza prin casutele de mail