o nouă grupă de Abheda Yoga si meditație
Cu Leo Radutz!
Din 15 septembrie - in Bucuresti si Online. CLICK pe link pentru detalii
https://alege.abhedayoga.ro/yoga-septembrie/
In 1855 presedintele de atunci al Statelor Unite , Franklin Pierce a facut o ,,cerere” sefului tribului de indieni Suwamish, pe numeSeathl (See-ahth), (care traia pe locul unde acum se afla statul Washington), pentru ca acesta sa-si vanda pamantul guvernului Statelor Unite. Ca raspuns, seful Seathl a trimis urmatoarea scrisoare presedintelui:
„ Seful cel mare din Washington trimite cuvant ca doreste sa cumpere pamantul nostru.
Seful cel mare trimite de-asemenea cuvinte de prietenie si bunavointa.
Aceast gest este amabil din partea lui deoarece stim ca el nu are nevoie de prietenia noastra.
Dar vom lua in considerare cererea voastra, pentru ca stim ca, daca nu vom face acest lucru, omul alb va veni cu arme sa ne ia pamantul.
Cum putem cumpara sau vinde cerul ori caldura pamantului?
Aceasta idee este ciudata pentru noi.
Noi nu detinem prospetimea aerului sau sclipirile apelor.
Cum puteti sa le cumparati de la noi?
Fiecare particica din acest pamant este sacru pentru poporul meu. Fiecare ac stralucitor de pin, fiecare tarm nisipos, ceturile din padurile intunecate, toate insectele si pasarile sunt sfinte in memoria poporului meu.
Stim ca Marele Om Alb nu intelege caile noastre.
O parte din acest teren este la fel ca si urmatoarea pentru el, deoarece este un strain care vine din noapte si isi ia din el tot ceea ce are nevoie.
Pamantul nu este fratele sau, ci dusmanul sau si dupa ce il cucereste, pleaca mai departe.
Lacomia lui ne va distruge pamanturile si va lasa in urma sa doar un desert pustiu.
Vederea oraselor voastre provoaca durere ochilor omului rosu.
Dar poate acest lucru este din cauza ca omul rosu este doar un salbatic si nu intelege.
Daca eu decid sa accept, voi pune o singura conditie.
Omul alb trebuie sa trateze animalele de pe acest pamant ca pe fratii lui.
Ce este omul fara animale?
Daca toate animalele ar pieri, omul ar muri si el din cauza insingurarii spiritului, deoarece orice se intampla animalelor se intampla si omului.
Un singur lucru stim, pe care omul alb l-ar putea descoperi intr-o zi: Dumnezeul nostru este acelasi cu al vostru.
Poate credeti ca IL detineti, asa cum doriti s-o faceti si cu pamantul nostru.
Dar nu puteti. El este Dumnezeul oamenilor.
Iar compasiunea sa este egala si pentru omul rosu si pentru cel alb.
Acest pamant este pretios pentru El.
Iar a face rau pamantului inseamna a arata dispret pentru Creatorul lui.
Oamenii albi vor trece si ei – poate mai repede decat alte triburi.
Continuati sa va contaminati tinuturile si va veti trezi intr-o noapte sufocati in propriile gunoaie.
Cand bivolii vor fi sacrificati cu totii, iar caii salbatici vor fi domesticiti, cand padurea sacra va fi invadata de urmele oamenilor, iar coamele dealurilor vor ramane goale, atunci ne vom intreba: unde sunt padurile? Unde este Vulturul? Si ce daca ne vom lua adio de la vanatoare? Acesta este sfarsitul vietii si inceputul mortii.
Nu exista nici un loc linistit in orasele omului alb.
Nici un loc in care sa poti auzi freamatul frunzelor, primavara sau fosnetul aripilor de insecte.
Dar poate ca eu sunt un salbatic si nu inteleg – zgomotul (orasului) nu face dacat sa ne insulte urechile.
Si cum poate fi numita viata aceea, daca un om nu poate auzi minunatul strigat al mierlei sau pe cel al broastei langa un lac in miez de noapte?
Indianul rosu prefera adierea blanda a vantului curatat de ploaia de la amiaza, sau parfumat de aroma proaspata de pin.
Aerul este pretios pentru omul rosu, deoarece toate fiintele impart aceeasi suflare – animalele, copacii, si omul.
Omul alb nu pare sa observe aerul pe care il respira.
Ca un om aflat pe moarte de mai multe zile, el a devenit insensibil la miros.
Am putea sa intelegem daca am sti ce viseaza omul alb,
ce spera sa le povesteasca copiilor sai in noptile lungi de iarna,
ce viziuni va sadi in mintile lor astfel incat acestia sa le poarte mai departe.
Dar noi suntem salbatici. Visele omului alb sunt ascunse pentru noi.
Si pentru ca sunt ascunse, vom merge pe proriul nostru drum.
Daca suntem de acord, aceasta va insemna sa ne protejati rezervatia asa cum ati promis.
Atunci poate vom putea sa ne train zilele asa cum ne dorim.
Atunci cand ultimul om rosu va disparea de pe pamant, si cand memoria sa va fi doar umbra unui nor pe cerul preeriei, aceste tarmuri si paduri vor detine in continuare spiritul poporului nostru, pentru ca ei iubesc acest pamant asa cum un nou nascut iubeste bataile de inima ale mamei sale.
Daca va vom vinde pamantul nostru, iubiti-l asa cum l-am iubit si noi,
aveti grija de el, asa cum am avut si noi, mentineti vie in minte memoria acestui pamant, asa cum era atunci cand l-ati primit si cu toata puterea voastra, cu toata inima, pastrati-l pentru copii vostri si iubiti-l asa cum Dumnezeu va iubeste la randul sau.
Stim cu siguranta un lucru – Dumnezeul vostru este acelasi cu al nostru.
Pamantul este pretios pentru El.
Chiar si omul alb nu poate fi scutit de acest destin comun.”
(Scrisoare oferita spre publicare de catre Guvernul Statelor Unite, cu ocazia sarbatoririi bicentenarului adoptarii Constitutiei Statelor Unite ale Americii)