Ce facem când nu știm ce să facem ?

Ce facem când nu știm ce să facem ?

CÂND SUNTEM ÎN CONFUZIE, CÂND NU STIM CE SA FACEM, CE SĂ ALEGEM ?

Dacă reflectăm puțin,

viața noastră este un șir de decizii.

După care trăim etapele dintre decizii, dar parcursul este generat de decizii.

Tot timpul avem de luat decizii.

Ne trezim, decidem să ne ridicăm din pat.
Decidem să facem tapas sau nu; decidem să mâncăm; decidem să realizăm kriya-urile de dimineață, sau etapele igienice de dimineață.
Decidem să mergem la muncă, sau decidem să citim, să scriem.

Decidem să renunțăm la ceva, sau să nu renunțăm la ceva.

Decidem să ne ducem la o petrecere sau să mergem pe munte, la mare; decidem să nu ne ducem.

Decidem să o luăm la stânga, sau la dreapta.

Decidem să accelerăm sau să frânăm. Și așa mai departe…

Decidem să gândim. Decidem să urmăm un gând sau să nu-l urmăm.
Decidem să nu gândim și să trăim starea fără de gânduri sau vidul mental, extatic.

Toate sunt decizii și în aceste etape de decizie, noi trebuie să alegem între ceva și altceva.

Care sunt cele mai importante valori care în felul acesta  să ne ajute să decidem cel mai ușor?
Ce să punem mai întâi?

Bineînțeles că trebuie să punem ceea ce este spiritual pe primul loc.

NU toată lumea se gândește la asta, dar noi știm că este bine așa, fiindcă „dacă pui ceea ce este spiritual pe primul loc, toate celelalte ti se vor oferi pe deasupra. Si asta este tot iubire, dar este iubire de spiritualitate, de esență, de sens, de Dumnezeu.
Referitor la relaționarea cu oamenii (pentru că mare parte din viața noastră este o relaționare cu oamenii) – să alegem iubirea.

Înainte de alte lucruri să alegem iubirea.

Înainte de alte socoteli – bani, avantaje, faimă, comoditate, întotdeauna din acest punct de vedere,

după spiritualitate, este bine să alegem iubirea.

Iubirea e vie, e rară, este o grație.

Nu o găsești când vrei tu, o găsești când vrea ea, dar tu poți să decizi să urmărești să o păstrezi;
sau să încerci să urmărești să o păstrezi. Dar mai poți să decizi să faci tot ce poți ca s-o păstrezi.

Iubirea este o monedă grea, prețioasă, foarte greu de comparat sau incomparabilă cu altceva în afară de spiritualitate, care este mai prețioasă decât iubirea;
De fapt spiritualitatea este tot iubire; este iubire de infinit, de nelimitat, este iubire de libertate, iubire de viață, iubire de fericire, iubire de Dumnezeu.

Am văzut oameni care ezită, care se străduiesc să pună pe primul loc altceva; unii o spun chiar textual: ”aleg banii; îmi place că e bogat și-mi convine lucrul ăsta. Și în rest e binișor.”
Nici măcar ”bine”, nici măcar ”foarte bine” nu se compară cu iubirea.

Iubirea o întâlnim sub descrierea extraordinară, uluitoare: ”Doamne, ce minunat!”

Este ceva neliniar, ne face tangenți cu infinitul, nu se compară cu ”foarte bine” nici pe departe.

Unii oameni, auzind această pledoarie,s-ar putea să spună:

Ei, de unde? Ce să fac eu? Eu n-am în viața mea iubire…De unde să fac rost?
Dacă ei sau ele nu vor, sau dacă viața nu m-a construit în această existență cu daruri speciale care să fie apreciate… asta e. Nu sunt iubit!”

Acest lucru nu este atât de important pe cât consideră oamenii.
E mult mai important să iubim noi, dacă putem!
Dacă nu putem,  oricum nimic altceva nu e posibil, chiar dacă te-ar iubi un miliard de oameni, tot n-ar  fi niciun avantaj real!
Ce să faci cu iubirea unui miliard de oameni dacă tu nu iubești?

Dacă iubești, chiar și dacă te iubește o singură ființă este super împlinitor.

Iar dacă nu există nici iubirea acelei singure ființe dar tu o iubești, principala răsplată a iubirii este însăși iubirea!
Adică merită să alegem iubirea, mereu!
Mereu, când ajungem la acest bloc de decizie în care o variantă este iubirea, alegem iubirea!
Nu este o bagatelă, este un super adevăr practic, concret și prețios.
Și să nu uităm!

Dacă iubirea „de aproape” nu este posibilă, atunci practicăm „iubirea de departe”.

De fapt, iubirea de departe este un caz particular al iubirii de aproape.

Mulți  spun: ”Da, uite că eu încerc mult iubirea de aproape și nu reușesc să iubesc.”

Dar când e întrebat ”dacă de departe au iubit”, ei răspund: ”A, nu! Nu! De aproape am încercat eu!”
Dacă încearcă de departe, s-ar putea să fie mult mai ușor…De ce?

Pentru că de departe, noi putem alege să iubim pe oricine.

Sau putem să permitem în sufletul nostru să se dezvolte și să se expansioneze iubirea pentru oricine.

Putem să alegem cele mai prețioase și speciale ființe.
E drept că s-ar putea să descoperim că, până și în această situatie, ne e greu să iubim;
chiar și când nu avem nicio opreliște în a ne raporta la cele mai deosebite, cele mai aproape de desăvârșire pentru noi, ființe.
Și totuși, s-ar putea să descoperim că nici măcar așa nu putem iubi.

Asta înseamnă că avem o problemă… că avem redusă, sau foarte redusă puterea de a iubi.

Chiar dacă unii vor putea spune: ”Ei, lasă! Am alte puteri, bani sau altfel de valoare!” – ei bine, nu merge:

iubirea este o condiție sine-qua-non, adică „fără de care nu se poate”.

Adica – oricât de multa strălucire am avea, puteri interioare sau exterioare, faima, bani sau altele – daca iubire nu avem, nimic nu avem.

Dacă avem putere redusă de a iubi, trebuie să urmărim să ne creștem puterea de a iubi, pentru că nu merge altfel.

În opinia mea, nu este cazul să ne iluzionăm; nu merge cu altceva în afara iubirii.

 

Leo Radutz

fondatorul Abheda Yoga Academy

și initiatorul Revoluției OMului Bun

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top