și să urmărim să practicăm yoga în mijlocul vieții.
Vacanța e un test spontan – fie că vrem, fie că nu vrem.
Ce facem când nu ne limitează nimeni, când putem alege liber orice dorim să facem?
Dacă nu facem nimic spiritual, înseamnă că fie nu avem afinitate pentru ceea ce într-adevăr merită – ceea ce ar fi grav,
sau că nu avem trezirea necesară să ne aducem aminte și de „Marea Iubire”, fiind ocupați cu „micile iubiri”.
Adică este o super ocazie să facem yoga, nu numai exerciții ci și in mijlocul vieții:
să savurăm cum se cuvine frumusetea, să filtrăm impuritatea și să ne dăm adevărata nostră măsură a puterii de a trăi cu adevărat.
E bine să avem tapas și să îl menținem, cu excepția taberelor spirituale când programul este atât de complex încât este el însuși un tapas.
Adică e bine să ne asumăm tapasuri astfel incat in timpul taberelor spirituale să fim liberi de ele.
Vacanta noastră s-ar putea să nu coincidă ca perioadă cu vacanta tuturor si în timpul ei cursurile continuă și se predau lucruri importante, poate chiar irepetabile.
să nu ne uităm prietenii, ființele iubite și pe cei dragi… ori pe Dumnezeu.
de fapt, cu cele 5 condiții ale iubirii perfecte.
Dacă nu reușim asta, va însemna că vacanța nu are un efect benefic cu adevărat!
Viața nu ne va conduce pe calea plenitudinii ci pe calea testelor și impulsurilor exterioare transformatoare, fiindcă dovedim că dacă acestea nu există, noi nu ne descurcăm fără ele.
Un abheda yoghin tinde să fie un om deosebit, sau chiar foarte diferit, în sensul bun, de nivelul înconjurător.
Dacă nu întelegem asta și aceptăm presiunea mediului de a fi ca ceilalți, nu vom reuși pe calea spirituală, iar vacanța va reprezenta un pas înapoi.
Leo Radutz, fondatorul sistemului Abheda, inițiatorul Revoluției OMului Bun