Era odată o fetiță care trăia într-o țară ciudată, numită dintotdeauna: Fidelia. Iar locuitorii acelei țări se numeau Fidelieni.
În acea țară, foarte specială, oamenii nu puteau să iubească decât o persoană o dată.
Era total neindicat să iubești mai multe persoane în același timp.
Foarte devreme, copiii învățau că trebuia sa aleagă pe cine sa iubească și pe cine să nu iubească.
Era ca și cum, eventualitatea de a iubi, două, trei sau patru persoane în același timp, ar fi declanșat un adevărat haos.
O singură persoană: bărbat, femeie sau copil trebuia să le ocupe tot spațiul afectiv.
Deviza acelei țări era:
„O singură iubire de persoană.” Astfel, în acea țară, iubirile nu durau prea mult. Viața unei iubiri era foarte scurtă.
Dar, cum este posibil așa ceva? o să mă întrebați. Păi, este evident.
Cum nu era posibil să iubești decât o singură persoană, imediat ce cineva cunoștea pe cineva nou și se năștea un sentiment între cei doi, se simțea obligat (obligată) de a renunța și chiar de a părăsi iubirea dinainte pentru a îndrăzni să trăiască doar noua iubire.
Iar, cum viața este alcătuită doar din întâlniri și fiecare întâlnire conține în ea sâmburele unei posibile iubiri, vă dați seama de dificultatea unora.
Bineînțeles, unii dintre ei rezistau și… se atașau.
A te atașa de cineva înseamnă a te decide să te legi de acea persoană si mai ales de a o vrea mereu aproape de tine.
Uneori înseamnă să încerci să o captezi, pentru a nu o mai lăsa să plece.
Atașamentul era o practică destul de răspândită în acea tară.
Într-o zi, fetița despre care vorbeam la început, s-a revoltat.
Avea cam zece ani când le spuse părinților ei:
– Am nevoie să vă vorbesc. Ceea ce trăiesc eu este foarte grav, am un conflict interior puternic.
Eu am nevoie să vă iubesc pe amândoi în acelasi timp si pe Jeremy, cel mai bun prieten al meu si pe Sara, prietena mea si pe Iulia, verișoara mea.
Pentru mine, este imposibil să iubesc doar o persoană.
Simt că am o inimă foarte mare si în ea pot exista multe iubiri diferite.
Există loc pentru mai multe iubiri în același timp.
Era foarte fericită că a spus toate aceste lucruri.
– Dar este imposibil, stii foarte bine!
În țara noastră nu poți iubi decât o persoană o dată! De aceea ne numim Fidelieni.
– Dar eu nu pot sa trăiesc așa, mă sufoc, strigă fetița.
Tatăl ei încercă să nu se enerveze și să-i expună foarte calm raționamentul lui.
– Nu este bine să-ți împarți sentimentele în bucățele.
Daca o iubești pe mama ta, nu poți sa mă iubești si pe mine, tatăl tau, în același timp. Iar când mă iubești pe mine, nu poți să o iubești și pe ea în același timp.
Mama ei îl aprobă pe tată și îi susținu argumentația printr-o concluzie fermă:
– Unde am ajunge dacă am accepta să poți iubi mai multe persoane, în același timp, așa cum spui tu?
Ar însemna sfârșitul valorilor noastre, dispariția familiei și a siguranței noastre.
Ar însemna că nu există nicio speranță să ai parte de o iubire întreagă.
Fetița simțea că nu va fi nici înțeleasă, nici susținută de părintii ei și, asemenea multor copii care se simt neințeleși, se închise într-o tăcere deplină.
Totuși, îi mărturisi unei pisici, care era confidenta ei intimă, deoarece ea nu-i dicta ceea ce trebuia să gândească, să simtă sau să spună.
– Eu știu că sunt capabilă să iubesc mai multe persoane în același timp, având o iubire diferită pentru fiecare, îi șopti ea pisicii.
Aceasta o privi în liniște, atent, cu mustățile nemișcate.
Fetița adăugă:
– Ceea ce îți spun acum, este un lucru pe care îl simt profund, iar când voi fi mare, iți jur, îi voi învăța pe copiii mei că avem această libertate de a iubi mai multe persoane în acelasi timp.
Pe fiecare dintre ele, pentru ceea ce este, așa cum este.
Iubirile mele nu vor fi nici împrăștiate, nici tăiate în bucățele, fiecare dintre ele va rămâne întreagă și unică.
Nu știu dacă fetița când a devenit mare și-a mai păstrat promisiunea.
Știu însă că există o altă țară, numită Libertatea sentimentelor, unde fiecare știe că poate fi iubit de mai multe persoane și poate iubi mai multe persoane.
O țară în care este posibil să iubești mai multe persoane în același timp, fără ca acest lucru să deranjeze pe cineva….
O țară in care fiecare simte că poate iubi într-un fel unic.
Text de Jacques Salome