NU avem de ce să nu iubim...fiindcă nu avem timp de așa ceva...avem timp (ori...merită să avem timp) DOAR PENTRU IUBIRE.

Timpul va trece pe lângă noi...oricum. Dacă noi alegem ce să iubim și ce să nu iubim, GREȘIM. Fiindcă iubirea este o mare șansă ce ne este oferită, nu un calcul sever și împovărat de dogme și prejudecăți.

NU ceilalți de la care vin, cumva, prejudecățile noastre sunt de vină pentru neiubirea noastră ci noi înșine suntem cei ce pierdem șansa dragostei, atunci când ignorăm culoarea pură a iubirii ce poposește pe chipul nostru.

Ne-am aștepta ca, cel puțin aspirația spre Dumnezeu să fie pusă deasupra Iubirii.
Dar nu... Se pare că nici nu putem aspira spre Dumnezeu fără Iubire.

Se pare că aspirația spre El este chiar Iubirea.
Fără ea, nici aspirația nu poate fi completă sau nu mai poate fi numită aspirație.

În mod sigur, iubirea nu are limite, nu are rușine, nu are dogme sau fanatisme....

Iubirea „dezlimitează”...

Leo Radutz

„Iubește și fă ce vrei” (Sfântul Augustin)
.................................
Marcel Iureș - Iubirea Corinteni