Puterea corupe ? Sindromul Hybris. Soluții

Am deschis înscrierile la
o nouă grupă de Abheda Yoga si meditație
Cu Leo Radutz!
Din 15 septembrie - in Bucuresti si Online. CLICK pe link pentru detalii

https://alege.abhedayoga.ro/yoga-septembrie/

„Puterea corupe” – se spune

și astfel se presupune că orice om care ajunge să aibă putere tinde să fie incorect, abuziv, egotic, arogant sau inconștient.

Aceast este, de obiei un subterfugiu pentru a justifica și răspândi ideea că nu ar exista altă soluție fiindca toți oamenii ar fi corupți de putere.

Adică „asta e…” conducătorii de azi sunt corupți fiindcă „e normal” și că nu ar putea exista oameni care să nu fie corupți de putere. Fals!

Realitatea este că nu toți oameniii sunt corupți de putere și în asta stă, până la urmă, tot sensul existenței.

Există multi oameni care au putere, mai mare sau mai mică și nu sunt corupți deloc, ba chiar ei aplică înțelepciunea si corectitudinea, de multe ori indiferent cât de puternici ar deveni.

Când un om poate fi corupt de putere și când nu?

Această intrebare este fundamentală deoarece răspunul ar oferi o sperantă vieții noastre

în sensul că ar putea exista comunitate umană condusă de oameni pe care puterea nu îi corupe.

Dacă un om consideră îndreptățit

și acționează la maximul puterii sale indiferent de consecințe,

în ideea că dorește să câștige ceva peste semenii săi pe baza dreptului forței,

nesusținut de dreptul conștiinței,

atunci acel om, intradevăr, nu trebuie să aibă putere deoarece o va folosi fără discernământ.

O astfel de persoană nu trebuie investită cu putere deoarece nu are capacitatea de a rezista tentației de a se identifica cu ego-ul, tentație care aduce numai efecte negative, distructive pentru persoana respectivă și pentru ceilalți.

Dar dacă, având putere, un om o foloseste doar atât și atunci când consideră că este necesar

și refuză să o folosească atunci când nu este etic, moral sau cu iubire,

în cazul său este posibil ca puterea să nu îl corupă.

Si această diferență este dată de identificarea cu ego-ul.

Persoanele care se identifică cu ego au tendința ca, din ce în ce mai mult, proporțional cu intensitatea identificării, să se îndepărteze de adevăr, să nu mai poată recunoaște sincer nici ceea ce este evident și să ia decizii aberante.

La început ia decizii in care este evident că nu îi pasă de ce simt ceilalți, de semnficațiile acțiunilor sale, de etica sau morală, de adevăr. apoi se ajunge la un nivel autodistructiv.

Acest nivel este cunoscut și descris în Știința Conștiinței – Abheda ca fiind nivelul in care constatăm că identificarea cu ego-ul poate genera, prin orbirea uluitoare care apare, decizii și acțiuni care sunt, în mod evident, și împotriva persoanei respective.

Sindromul Hybris

Sindromul Hybris sau Sindromul Hubris se referă la persoanele care manifestă o schimbare semnificativă de personalitate, în sens negativ, odată cu dobândirea unei funcții de conducere sau când acced la o poziție în societate care le conferă putere. Se poate întâmpla acest lucru în politică, în afaceri sau în orice alt domeniu.

De la Pittacos din Mytilene, un remarcabil om politic grec, exemplu de echilibru, onestitate și inteligență, din secolul al VI-lea i.Hr., a rămas o celebră zicere, pe care unii o atribuie lui Pitagora, și pe care timpul a confirmat-o constant, sedimentându-se în conștiința colectivă ca expresie a unui adevăr mereu verificabil, indiferent de epocă:

**“Vrei să cunoști un om? Învestește-l cu o mare putere”.**

Pittacos din Mytilene

Persoane care, brusc, par a pierde contactul cu lumea în care trăiesc, își supraestimează competențele și capacitățile, devin intoleranți și disprețuitori față de ceilalți, nu ezită să facă abuz de putere, ignorând, cu bună știință, regulile, legile, bunul simț, fără a fi interesați de “costuri” și consecințe.

Ce inseamnă putere?

Nu doar o funcție care îi permite să dispună de semenii săi ci chiar și o putere interioară, inteligență, putere de fascinație, putere paranormală, putere deosebită a corpului fizic, putere de influență online sau in presă.

In armată se spunea că persoana cu grad militar care realizează cele mai mari abuzuri și care nu ezită să fie excesiv este deseori persoana cu gradul de fruntaș- cel mai mic grad din armată.

Principalele simptome descrise științific și identificate de către autorul cărții “Bolnavi la putere”, David Owen, cel care are o semnificativă experiență și ca medic și ca politician:

• folosirea puterii pentru autoglorificare; lumea e un fel de “arenă” în care lui, celui privilegiat, i se cuvin puterea și slava;

• obsesia imaginii de sine și predispoziția spre megalomanie, spre acțiuni care să-i aducă un beneficiu de imagine;

• pierderea contactului cu realitatea și izolarea progresivă;

• acțiuni imprudente și impulsive, neglijență, nervozitate;

• ignorarea sfaturilor și criticilor celorlalți și dependența excesivă față de propriile opinii;

• discurs “mesianic”, de deținător al adevărurilor absolute, tendința de exaltare nejustificată;

• incompetența evidentă, din pricina excesului de încredere și a lipsei de atenție la detalii;

• confundarea dorințelor și punctelor lui de vedere cu ale poporului sau ale organizației/ companiei din care face parte și exprimarea lor într-un mod patetic, nenatural;

• tendința de a vorbi despre sine reverențios, la persoana a III-a, sau de a folosi, penibil, pluralul inglobant “noi” ori, în mod excesiv, “eu”;

• convingerea, exprimată cu emfază, că singura “instanță” în fața căreia trebuie să dea socoteală pentru faptele sale, este “istoria” sau “Dumnezeu” și că aceasta îi va fi, desigur, favorabilă;

• atenție exagerată acordată “viziunii” sale, alegerilor sale, ignorând aspectele practice și adevăratele consecințe.