Practică cea mai specială în creștinism, numită de altfel, diamantul creștinătății este Rugăciunea Inimii sau Meditația Isihastă.

În opinia noastră, acestă metodă este, de fapt, un caz particular al metodei spirituale din Bhakti yoga, numită Ananta,
particularizată prin fa
ptul că se adresează Marelui Avatar și Salvator spiritual Iisus Hristos și prin faptul că nu se abordează Grația supremă, ci Grația simplă.

Textul rostirii în meditația creștină a inimii:

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă…”

„Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă...”

Din perspectiva practică Abheda Yoga repetarea numelui „Iisus” este eficientă din punct de vedere spiritual.

Atenție! Există variante ale rugăciunii inimii care se termină cu “miluiește-mă pre mine păcătosul…”.

Este, în opinia noastră, o practică parțial greșită, care poate avea și efecte negative, datorită impregnării subconștientului, prin repetare, cu ideea că noi suntem păcătoși întodeauna și neapărat.

Această eroare strecurată din diferite motive în practica unor isihaști reduce din valoarea acestei practici excepționale.

Au existat voci care au motivat îndârjirea de a menține această practică greșită în ideea că trebuie să fim smeriți și lipsiți de orgoliu, dar vă asigurăm că pentru aceasta nu este necesar să permanentizăm în noi ideea că suntem păcătoși ci

să devenim cât mai repede și cât mai sigur liberi de păcate.

Oricum, până la realizarea spirituală supremă suntem încă „păcătoși”, dar această stare este necesar, de fapt, să fie din ce în ce mai puțin prezentă și nu din ce în ce mai mult prezentă.

Dacă țineți neapărat, practica are eficiență și cu această rostire dar mai redusă.

Pentru persoanele care doresc să practice, totuși, o variantă cât mai lungă a Rugăciunii Inimii, menționăm aici varianta

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe (pre) mine, credinciosul Tău...”

O rostire mai buna si mult mai eficientă este

„Doamne Iisuse Hristoase, dăruiește-mi Grația Ta Supremă !”

Acestă formulă este superioară oricărei formule din cele de mai sus iar efectul este deosebit, deoarece aspirația devotului este către Grația Supremă și nu doar Grația simplă.

Această preluare de eficiență din Infinitul din noi este cea mai înaltă, cea mai pură și, deși sunt doar niște cuvinte,
toată această practică duce către miracolul vidului mental, stării de pace interioară profundă numită în vechime de yoghini „Shuniata” și de creștini „Isihia”.

Leo Radutz