o nouă grupă de Abheda Yoga si meditație
Cu Leo Radutz!
Din 15 septembrie - in Bucuresti si Online. CLICK pe link pentru detalii
https://alege.abhedayoga.ro/yoga-septembrie/
Se pare ca a existat un yoghin care a facut parte din categaria oamenilor nemuritori, numele lui este Devraha Hans Baba, si se spune ca ar fi trait intre 250 si 500 de ani, altii ccred ca a trait chiar de 800 de ani. Conform unor surse, misteriosul indian Devraha Baba s-ar fi nascut in anul 1447 si a decedat in anul 1990. Si se spune ca in 1990, cand a decis sa se inalte la cer, dupa trei luni discipolul sau cel mai iubit, un preot tanar, a trecut printr-o metamorfoza ciudata: infatisarea si comportamentul sau s-au schimbat, si a inceput sa semene izbitor cu maestrul sau, Devraha Hans Baba.
Un mare mister,: Maestrul s-a lepadat de trupul sau imbatranit si, prin “transmigratie”, a intrat intr-un corp tanar, continuandu-si astfel predarea invataturilor. Nu este primul caz de acest gen. Si calugarii apeleaza la acest procedeu de “transmigratie”.
Dar cine este acest Devraha Hans Baba? Se spune ca a fost unul dintre cei mai renumiti yoghini din istoria Indiei. A intrat in legende si legendele sustin ca acest mare sfant, nu avea nevoie de mancare si nu purta niciodata haine, indiferent daca era iarna sau vara. Obisnuia sa stea gol, pe o platforma inalta, si sa murmure cantece devotionale adresate zeilor.
Cantecele lui, murmurate intr-o limba misterioasa, nu au putut fi traduse. Specialistii care i-au studiat cazul spun ca yoghinul trecuse cu mult peste varsta de 250 de ani. Viata lui era una dedicata in totalitate spiritualitatii. Nu manca niciodata nimic, in schimb bea tot timpul apa din raul Yamuna.
Alte surse cum ar fi de exemplu wikipedia, spun ca ar fi trait 150 de ani sau mai mult (M: 19 nau 1990), dar sursele pentru asemenea afirmatii se pierd in timp, nu pot fi identificate . El a trait toata viata semi-gol pe o platforma de lemn inalta de 3,7 metri, in apropierea unui rau, in care mai facea din cand in cand cate o baie, si a purtat o piele mica de caprioara in jurul trupului. Obisnuia sa spunca ca nu are varsta si ca s-a nascut din raul Yamuna, atunci cand a fost binecuvantat de Krishna. Martorii spun ca indianul a fost surpirns stand sub apa chiar si o ora.Se spune ca ii vindeca pe oameni, folosind doar puterea cuvintelor sau atingandu-I pur si simplu cu picioarele. Aproximativ 3.000 de oameni s-au perindat zilnic pe platforma lui, unii pentru sfaturi, iar altii p entru a fi vindecati. El puta intelege limbajul animalelor, putea vindeca orice obala si putea vedea viitorul. In trecut, el a facut predictii despre viitorul politic al diferitelor tari. Pentru acestea, el a fost arestat, dar ca urmarea a interventiei personale a Indirei Gandhi, Devraha Hans Baba i-a prezis acesteia ziua in care va muri. Faima lui a facut inconjurul lumii, fiind vizitat de personalitati faimoase ca sultanul Bruneiului, de actori ca Liz Taylor, Roger Moore, Gorbaciov, Regele George al V-lea (n 1910), dar si de conducatorii Indiei care doreau binecuvantari inainte de alegerile generale. Sunt amintiti aici Indirea Gandhi pana la Singh Buta. Rajiv Gandhi si sotia lui, Sonia Gandhi, l-au vizitat, timp de 40 de minute, int timpul alegerilor din 1989. Devraha Baba a folosit picioarele pentru a-I binecuvanta.
Intr-un interviu acordat unui scriitor, presedintele Indiei, Rajendra Prasad, (nascut in 1884) a afirmat ca in perioada 1889-1900, cand era copil, la varsta de cinci-sase ani, a mers deseori cu parintii sai in vizita la Devraha Baba. Yoghinul era foarte batran. Daca a murit in 1990, si legendele vorbesc ca a trait 150 de ani, din calcul reiese ca yoghinul s-a nascut in 1840. In timpul copilariei lui Rajendra Prasad ar fi trebuit sa aiba 60 de ani, dar presedintele a declarat ca yoghinul era deja foarte batran, iar acest fapt ramane un mister. Probabil ca avea in jur de 100 de ani, ceea ce inseamna ca Devraha Hans Baba a trait cu aproximatia 190 de ani, Ne apropiem, cu calculele de legendara varsta de 250 de ani.
Dupa alte socoteli matematice , misteriosul Devraha Baba s-ar fi nascut in anul 1447. Iata o descriere interesanta a scriitorului englez George Willis care l-a vizitat pe maestrul in anul 1980:
“Radia mereu dragoste. A fost o incarnare a iubirii, El i-a binecuvantat spiritual pe toti cei care au venit sa-I aduca un omagiu, Multi au aparut acolo din curiozitate, pentru a-l vedea pe acest mare sfant ilustru.
Au cerut binecuvantare, oameni din toata India, si din toate categoriile sociale, fie ei ministri, presedinti , sfinti, yoghini, pretoi, bogati, sau saraci. Am vazut pe cealalta parte a raului, o cabana de lemn pe stalpi, construita pe plaja. Acolo, in acea coabana, era Devraha Baba. Am traversat raul si am ajuns in fata maestrului. M-a atins usor pe crestet si m-a privit lung si apoi a dat din cap de cateva ori.
A murmurat o mantra sanscrita si mi-a cerut sa repet dupa el. Cu exceptia cuvantuli “Krishna”, nu am inteles nimic din acel limbaj. Apoi, mi-a oferit bomboane de zahar. Erau atat de multe incat nu am reusit sa le tin cu ambele maine. Cu dificulate le-am infasurat intr-un sal, inclusiv pe cele care au aterizat in nisip. Apoi m-a binecuvantat dupa care m-a trimis spre viata, departe. S-a intors spre altii, care au venit cu masina, cu cosuri pline cu fructe, pentru el. M-am reintors in camera de hotel avand un sentiment de iubire profunda. Am observat ca mi-a plecut Devraha Baba. M-am dus in fiecare dimineata, sa-l vad. Lui ii placea sa stea mai mult in balcn. De jos ii putea vedea numai capul cu parul nepiaptanat si ii puteai distinge ochii albastrui. Dar, de multe ori, bratele lui atarnau ciudat pe balustrada si din cand in cand se ridicau cu generozitate si binecuvantau pe cei care se apropiau. Intr-o zi nu l-am gasit in balcon. Probabil facea baie in rau. L-am asteptat. Nisipul ardea sub mine.
Uneori am asteptat si o jumatate de ora in acel soare fierbinte, fara un singur copac in preajma pentru un pic de umbra. Multi indieni sositi acolo au murmurat in liniste “Siy Ram, Rma Syia”. Ei au murmurat acest cantec in mod repetat, probabil si de un milion de ori, fara senzatie de oboseala. De ce am asteptat atat de umil? Nu am putut gasi nici o explicatie. De cteva ori am vrut sa ma ridic si sa plec. Cu toate acestea, chiar daca mintea mea s-a jucat cu negatia, am rezistat in asptetare, chiar si atunci cand am traversat un disconfort extrem. M-am intrebat de ce am luat asupra mea curajul de a infrunta nisipul fierbinte si caldura intr-o asteptare desfarsita, doar pentru a vedea un om batran? Si pentru ca am fost norocos, mi-a acordat atentia pentru cel mult cinci minute? M-am intrebat daca ceilalti, care asteptau la fel ca mine, se confruntau cu astfel de ganduri rebele. Nimeni nu a plecat. Apoi atunci cand toate devenisera zadarnice, dintr-o data usa s-a deschis si in veranda a aparut Devraha Baba.
Un val ciudat de soapte, ca un murmur tainic a traversat multimea. Caldura si asteptarea au fost uitate. El radia putere, incredere , si mai presus de toate bunatate si iubire. Ca un tata, el a intrebat cu compasiune de problemele fiecaruia. De fiecare data plecam de acolo complet impacat cu mine si cu lumea din jur. La randul meu radiam iubire. Pentru mine a fost o experienta, un studiu de contraste cu lumea moderna. Aolo am vazut lume de toate categoriile. Pe de o parte erau saracii. In cealalta parte erau oamenii de cultura, multi bogatasi, femei imbracate in matase si incarcate cu bijuterii, cu masini parcate in apropiere. Coborau de langa soferi si se prelingeau, cu picioarele goale , pe nisipul incins, spre Baba. Cu un ton rugator cereau binecuvantare, in speranta unei usurari a problemelor. El nu a dezamagit pe nimeni. Anticul yoghin era mereu acolo, in balcon: gol, cu parul nepieptanat, dar fara teama, fara dorinte, plin de incredere si stralucire.
Indiferent ce probleme aveau adeptii lui, sfatul lui a fost mereu acelasi. “Aveti incredere deplina in Dumnezeu. Asigurati-va ca Dumnezeu este in centrul vietii voatre. Dezvoltati dragostea pentru el, si nu va fie teama, pentru ca totul este in mainile sale. Aflati cine sunteti cu adevarat. Contribuiti la bunastarea societatii. Nu faceti rau nimanui si ajutati ori de cate ori puteti.” Adeptii lui, probabil, au auzit asta de mii de ori. Cu toate acestea, ei s-au grabit ori de cte ori au avut ocazia sa-l auda din nou. Baba nua fost singurul care a dat acest sfat. In timpul festivalului, am auzit aceste indemnuri difuzate prin intermediul difuzoarelor. Adesea, mi s-a parut ca aceste predici sunau ca niste anunturi dranjante intr-un targ. Cand intervenea baba simteam cu adevarat puterea lui Dumnezeu. Am putut simti binele si iubirea. Intr-o zi Baba a disparut. Cativa lucratori i-au demontat cabana inainte de ivirea zorilor si au mutat-o in Varanasi pe o plaja singuratica si pustie pe cealalta parte a fluviului.
Sase ani mai tarziu, in timpul Kumbh Maha, in 1986, l-am intalnit din nou, in acelasi loc. Un flux constant de vizitatori s-a dus la coliba lui pe cealalta parte a fluviului pe tot parcursul zieli. Intr-o seara el a dat un interviu la “ All India Radio”. Reporterul a fixat un picrofon pe veranda lui. Cu trupul sau firav, plin de putere si incredere, Baba a tunat in microfon: “ Increde-te in Dumnezeu si sa fii o fiinta umana complet buna. Apoi, el se va uita cu siguranta dupe tine!” Cativa ani mai tarziu, in 1990, pe cand eram la couada intr-o sala de mese, la “eashramul Aurobindo in Pondicherry”, un prieten s-a alaturat unui tanar din fata mea si au inceput sa vorbeasca in limba engleza. Unul dintre ei a spus: “Devraha Baba a murit?” Tanarul a dat din cap aprobator. “ Da. Devraha Baba si-a abandonat trupul.” Un film secvential a trecut prin ochiul meu interior. L-am vazut stand pe balconul sau, in lumina puternica a soarelui, cu parul lung, neingrijit, murmurand mantre si cu mana ridicata pentru binecuvantari.
Am fost mai mult decat fericit pentru faptul ca el a fost aici cu noi. Personal am fost deosebit de recunoscator pentru acest episod unic. Da, Devraha Baba, si-a parasit corpul fizic pe data de 19 iunie 1990. Cateva luni mai tarziu, discipolul sau cel mai iubit Hans Baba, preotul din templul Radha – Krishna din ashramul din Vindhyachal al gurului sau, a trecut printr-o metamorfoza misterioasa. Infatisarea s I comportamentul sau s-a schimbat brusc, iar el a inceput sa semene izbitor cu maestrul sau. A inceput sa urce pe platforma pe care obisnuia sa stea gurul sau.”
Dupa toate aparentele, sufletul lui Devraha Baba a trecut printr-un proces de “parkaya pradesh” (transmigratie) si a intrat in corpul lui Hans Baba, continundu-si astfel predarea invataturilor. Aceasta imi aminteste de Sfanta Scriptura: “ Toate zilele pe care le-a trait Adam, au fost de noua sute treizeci de ani, apoi a murit” (Geneza 5:5)
Sursa: http://petrumihaisacu.blogspot.com