Meditația Isihastă – din perspectiva Căii Inimii – Abheda

Transformă-ți viața prin Yoga Tradițională! Începem un nou curs la Abheda Yoga cu Leo Radutz. Rezervă-ți locul la ședința GRATUITĂ din 9 martie acum și fă primul pas către o variantă mai bună a ta!

Acest articol nu reprezintă o informație despre ortodoxie

sau despre practicile pe care cineva ar trebui să le practice în cadrul ortodoxiei.

Meditatia Isihastă este crestină și are o bază spirituală autentică.

Rugaciunea Inimii

 

Avantajele acestei practici sunt:

• Purificarea și înălțarea (elevarea) ambianței spirituale a vieții noastre, a casei noastre, a familiei, sau chiar a localității în care trăim și chiar a țării și a planetei (în funcție de numărul participanților și de nivelul puterii lor spirituale)

• Meditația se realizează mult mai ușor și mai profund în cadrul unui efort colectiv

• Este o practică ce poate fi realizată și în mijlocul vieții,
chiar daca avem o altă activitate ce trebuie realizată chiar în acel interval de timp.

Efecte

• amplificarea voinței și a inteligenței;

• trăirea, mai mereu, a unei stări de calm, chiar și în mijlocul unei activități agitate;

• contribuie la obținerea sănătății și armoniei corporale;

• înțelepciune practică, inspirație și abilitate interioară de a face mai mereu și dezinteresat binele;

ușurință în a trăi puritatea și pe Dumnezeu în mijlocul vieții;

• ușurință în a ne simți mai mereu ”noi înșine” la un nivel profund;

de fapt, acest „noi înșine” devine tot mai mult de natura lui Iisus Hristos;

• îndeplinirea dorințelor curate și mai ales a celor elevate – chiar și fără a cere vreodată aceasta în mod precis;

• posibilele dificultăți ale vieții cu care ne-am obișnuit să ne confruntăm

uneori vor dispărea gradat,

fiind, însă, înlocuite cu alte încercări, mai elevate și mai spirituale;

•  coincidențe semnificative vor aparea din belșug în viața noastră;

• întreaga viața, atât în starea de veghe cât și în toate celelalte stări se va impregna cu natura divină a nivelului de conștiință hristic; vom trăi cu intensitate viața, centrați cu ușurință în momentul prezent, într-o stare de trezvie – hiperlucidiatate, remarcând miracolul din noi și din ceilalți;

• creșterea la nivele foarte intense a puterii de a iubi,

stare de afectivitate intensă fără obiect;

– cei din jur tind sa manifeste o iubire intensă

și se îndrăgostesc cu ușurință

de persoana care practica cu succes Rugăciunea Inimii;

• apariția unui farmec personal excepțional,

care poate constitui un obstacol pentru cei nepregătiți

(poate genera apariția mândriei și exacerbarea orgoliului);

• sănătate si forță fizică, psihică, mentală, spirituală

• estomparea și, apoi, eliminarea influențelor malefice din ființa noastră;

• apariția de puteri paranormale (care, chiar dacă sunt o tentație a căderii de pe calea spirituală, dacă nu vor amplifica orgoliul și dacă nu vor constitui un obstacol spiritual, ele ne certifică o parte a succesului practicii);

• apariția unor fenomene luminoase interioare de culoare alb incandescent

(așa-zisa lumină taborică) dar si alte culori intense și pure;

• trezirea sufletului, urmată în etapele superioare de mântuire

sau cunoaștrea plenară a lui Iisus Hristos în Inima noastră

• o identificare tot mai profunda cu arhetipul spiritual al lui Iisus Hristos;

efectiv ne vom simți una cu Cel care a trăit acum peste două mii de ani.

Metoda practică

1. Se abordează o poziție care să ne permită să stăm ult timp nemișcati, fie ea chiar și pe scaun, preferabil cu palmele orientate cu fața în jos, pe genunchi.

2. Se realizează o interiorizare cât mai bună,

raportându-ne la existența cât se poate de concretă a lui Iisus Hristos cel Viu în noi,

intuindu-L ca o prezență personală și energetică specială, miraculoasă, aflată la nivelul Inimii.
(imaginile cu Iisus Hristos crucificat nu sunt la fel de eficiente);
este bine ca aceasta să rămână ca o atitudine fundal pe tot parcursul practicii.

3. Rostim „Doamne Iisuse Cristoase…” , inspirăm odată cu rostirea mentală,
ne raportăm în mod conștient mai intens la Mântuitor și chiar putem realiza o raportare mai intensă la prezența vie a lui Iisus în Inima noastră; sesizăm calitatea specială a aerului inspirat, pe care o asociem cu Iisus;

4. Realizăm o retenție pe plin a respirației (ne reținem respirația cu plămânii plini cu aer), de o durată firească, deci fără a forța.

5. Expirăm, rostind, totodată „miluiește-mă”.

6. Simțim o revărsare energetică foarte pură, luminoasă și foarte înaltă,

care ne inundă întreaga ființă cu o stare specială,

corespunzătoare prezenței energiei planului hristic în ființa noastră,

7. Respirația devine tot mai lentă și, în cele din urmă, devine foarte subtilă, aproape imperceptibilă iar rolul nostru este să acceptăm acest aspect paranormal, să nu ne opunem respirând viguros.

Putem părăsi ritmul respirației (atunci când simțim nevoia), realizând rugăciunea mai repede decât acesta și conștientizând cei doi timpi principali fără un efort deosebit.

Putem, apoi, renunța chiar și la rostirea mai lungă, abordând doar rostirea mentală a numelui lui Iisus.

În fazele avansate de practică nu mai este necesar să rostim rugăciunea mental, ea „curgând în inimă” ca și când ar fi în continuare rostită la un nivel foarte subtil.

ETAPA FUNDAMENTALĂ – vestita ”ORA ET LABORA”

Putem continua procesul și în starea de veghe, în viața de zi cu zi, în toate activitățile în care nu avem nevoie de o concentrare deosebită sau nu este necesară întreținerea unui proces mental pentru rezolvarea unei probleme.
Desigur că nu este cazul să realizăm aceasta în timpul unor activități ce necesită o atenție specială și care sunt caracterizate, eventual, și de un anumit grad de periculozitate.

 

 



Leo Radutz

fondatorul Abheda Yoga Academy

și inițiatorul Revoluției OMului Bun.

2 thoughts on “Meditația Isihastă – din perspectiva Căii Inimii – Abheda”

  1. Domnule Leo….

    Ce surse cercetezi dumneata de ti-ai permis sa iei rugaciunea inimii si sa o amesteci cu draciile astea yoghine?

    De unde si pana unde iti permiti sa spui intr-un articol de prin 99 ca e ”gresit” sa spui – miluieste-ma pe mine pacatosul??? Sunti monahi care au cercetat zeci de ani sau o viata intreaga rugaciunea lui Iisus si te-ai gasit dumneata sa amesteci Biserica Ortodoxa cu draciile astea yoghine si sa spui tot felul de minciuni ducand oamenii in inselare si aruncandu-i in fundul iadului. Plus in articolul de mai sus…numai prostii vorbesti de ceea ce NU CUNOSTI.
    Dumnezeul cel Viu si Adevarat este UNUL si nimeni altul. Dumneata cu practicile tale yooghine nu numai ca te inchini la draci si ii faci si pe altii asemenea tie dar si batjocoresti tot ce tine de Hristos!!!!!
    Unde mai pui ca ai scris Cristos in loc de Hristos.

    Te rog sa iti vezi de ale tale si sa stergi TOT ce tine de rugaciunea inimii si sa iti vezi de dracoveniile tale.

  2. Leo Radutz

    Domnule Păvăloaie Maria Constantin,
    eu cred și sper că sunteti bine intenționat și doriți să fie cât mai mult bine pe pământ.

    In primul rând imi cer scuze pentru opiniile prea ferme despre rostirea isihastă.
    Binenteles că nu este greșit nici cu „pe mine păcătosul”.

    A functionat sute ori poate mii de ani și ar functiona mai departe si acum.
    Se poate deci și asa, în opinia noastră.
    Dar este evident (orice om sincer, nu mai vorbim de un psiholog – ar recunoaște)
    că repetarea unei astfel de afirmatii de a fi păcătos
    prelungeste starea de păcătos nu o scurtează.

    Adică e bine asa dar, cel mai probabil, este mai greu.

    După cum „stilistii” care țin vechiul calendar pot fi exceptionali crestini,
    chiar dacă Pastele s-ar putea, la un moment dat să fie intr-o p erioadă ciudată,
    datorită erorii din calendarul vechi.
    Dar e bine si asa – astfel a ajuns tradiția crestină la noi.

    De asemenea, am corectat grafia scriind corect Hristos – a fost o scăpare
    dar nici asta nu consider că e o greseală semnifcativă – suntem, doar, crestini, nu „hrestini”.

    Dar e ok, Hristos e minunat.

    Multumesc pentru observatii
    și dacă mai aveti, să știți că le verificăm cu atenție.

    Vă rog să remarcati că acest articol si altele sunt „din perspectiva Abheda Yoga”
    și nu reprezintă o explicație despre cum trebuie să se facă isihasmul în ortodoxie.
    Aceasta ar fi o greseală fiindcă asa cum în Abheda Yoga doar Abheda explică,
    la fel si în ortodoxie.

    Noi îi spunem „meditatie” nu rugăciune și facem asta fiindcă ne place, ne e drag, simțim și e ceva serios în viața noastră.

    Dar Iisus nu este proprietatea nimănui,
    este liber să fie invocat și rugat de către oricine.

    Spuneti că noi ne rugăm la draci.
    Imi pare rău – din neștiință ne acuzați.
    Dar v-ati putea da seama
    – nu poti fi slugă la doi stăpâni –
    dacă ne-am ruga la draci,
    nu am face atâta meditație isihastă cu succes
    și nu am cultiva virtuțile spirituale, iubirea, bunătatea, smerenia și altele,
    nu am demasca principiile căderii luciferice.
    Iată, că de fapt, ne rugăm către Iisus.
    Nu ne dati dumneavoastră voie?

    Ne spuneti să ne rugăm la draci? Cum poate spune asta un crestin?!

    Mă gândeam că ar trebui să vă bucurati fiindcă, iată,
    Abheda yoga readuce oamenii în biserică, nu îi ia de acolo.

    Si fără să le spunem asta, doar îi invităm să practice.

    Noi nu spunem rău de creștinism sau de biserică,
    spunem de bine, deși, dacă am fi răutăcioși, am găsi destule argumente.

    Multi nu mai vin in biserică
    tocmai din cauza fanatismului, materialismului,
    superficialității, necredinței și formalismului unora.
    Dar noi știm că e vorba doar de „uscături”
    si, de fapt, majoritatea sunt oameni foarte buni acolo.

    Nu yoga adevărată atacă biserica
    ci luciferianismul care erodează pe față, cu putere,
    în mass media principală încrederea în biserică.

    Ei isi bat joc în ziare și în televiziuni de biserică,
    fac din biserici muzee sau discoteci
    iar din altar baruri cu alcool.

    Dar de ei nu auzim să spuneti nimic, însă pe noi, cei de la Abheda, iată,
    ne atacati fără rost când noi reînviem o practică prețioasă
    pe care in biserică, nu stiu de ce, nu o găsim.

    Si acolo ar trebui să o găsim, de fapt.

    Eu zic că ar trebui să ne regăsim de aceeași parte a baricadei
    și chiar să ne iubim, fiindcă acesta ar fi adevăratul spirit crestin.

    Răul este in altă parte, nu la noi.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top