Meditația Isihastă - Rugăciunea Inimii

Meditatia Isihastă este crestină, are baze autentice și o eficiență minunată explicată pe larg și de metodele yoghine.
Evident, e vorba aici doar de principii, fiindcă altfel, cu siguranță yoga tradițională nu vorbește de Iisus Hristos fiindcă atunci când a apărut yoga Mântuitorul nu își începuse misiunea de Salvator.

Am sintentizat aici metoda yoghină verficată, comparată și completată cu amănunte legate de felul in care se practică pe Athos și în unele mănăstiri din România.

Rugăciunea Inimii varianta Abheda

Rugaciunea Inimii varianta clasică

Avantajele acestei practici sunt:

• Obținerea unei eficiențe spirituale foarte mari datorită angrenării la unison a unui mare număr de persoane
(efectul obținut este mult mai mare decat suma efectelor individuale)

• Purificarea și înălțarea (elevarea) ambianței spirituale a vieții nostre, a casei noastre, a familiei, sau chiar a localității în care trăim și chiar a țării și a planetei (în funcție de numărul participanților și de puterii lor spirituale)

• Meditația se realizează mult mai ușor și mai profund în cadrul acestui efort colectiv, deoarece exista o susținere reciprocă spontană. Deci avem ocazia să realizăm progrese importante, folosind această adevărată trambulină spirituala.

• Este o practică ce poate fi realizată și în mijlocul vieții,
chiar daca avem o activitate ce trebuie realizată chiar în acel interval de timp (cu condiția de a fi o activitate care nu necesita folosirea unei focalizări mentale speciale – ex. în timp ce suntem la film, conducem mașina sau ne plimbăm etc).

Efecte asupra ființei umane

• amplificarea voinței și a inteligenței;

• trăirea, mai mereu, a unei stări stenice de calm și relaxare, chiar și în mijlocul unei activități agitate;

• contribuie la obținerea sănătății și armoniei corporale;

• înțelepciune practică, inspirație și abilitate interioară de a face mai mereu și dezinteresat binele, intuiție divină și inspirație spirituală manifestată în orice domeniu și moment al vieții;

• ușurință în a trăi puritatea și spiritualitatea în mijlocul vieții;

• ușurință în a ne simți mai mereu ”noi înșine”;

• îndeplinirea dorințelor curate și mai ales a celor elevate – chiar și fără a cere vreodată aceasta în mod precis;

• posibilele dificultăți ale vieții cu care ne-am obișnuit să ne confruntăm uneori vor disparea gradat, fiind, însă, înlocuite cu alte încercări, mai elevate și mai spirituale;

• starea noastră lăuntrică și multiplele coincidențe semnificative care vor apare din belșug în viața noastră ne vor face să ne simțim în mod special norocoși;

• întreaga viața, atât în starea de veghe cât și în toate celelalte stări se va impregna cu natura divină a stării primordiale sau starea perfectă; vom trăi cu intensitate viața, centrați cu ușurință în momentul prezent, remarcând miracolul din noi și din ceilalți;

• creșterea la nivele foarte intense a puterii de a iubi, stare de afecțiune intensă fără obiect; armonie și succes în iubire;

vcei din jur tind sa manifeste o iubire intensă și se îndrăgostesc cu ușurință de persoana care practica cu succes Rugăciunea Inimii;

• apariția unei charisme personale excepționale, care poate constitui un obstacol pentru cei nepregătiți (poate genera apariția mândriei și exacerbarea orgoliului) sau un instrument benefic pentru cei pregătiți;

• sănătate si forță fizică, psihică, mentală, spirituală

• estomparea și, apoi, eliminarea influențelor malefice din ființa noastră;

• apariția de puteri paranormale (care, chiar dacă sunt o tentație a căderii de pe calea spirituală, dacă nu vor amplifica orgoliul și dacă nu vor constitui un obstacol spiritual, ele ne certifică o parte a succesului practicii);

• apariția unor fenomene luminoase de culoare alb strălucitor (așa-zisa lumină taborică) dar si alte culori intense și pure;

• ușurință și eficiență în realizarea oricăror practici, indiferent de calea spirituală autentică de care aparțin;

• trezirea sufletului, urmată în etapele superioare de revelarea Sinelui sau a scânteii divine din noi;

• o identificare tot mai profunda cu arhetipul spiritual al lui Iisus Cristos;

• îndumnezeirea ființei.

Metoda practică

1. Se abordează o postură de meditație, fie ea chiar și pe scaun, cu palmele orientate cu fața în jos, pe genunchi.

2. Se realizează o interiorizare cât mai bună, îndepărtându-ne atenția de la informațiile care ne vin de la organele de simț și de la percepțiile subtile;
atenția trebuie să fie focalizată la zona din mijlocul pieptului, în interiorul corpului fizic;
Ne raportăm la existența cât se poate de concretă a lui Iisus Cristos cel Viu în noi, intuindu-L ca o prezență personală și energetică specială, miraculoasă, aflată la nivelul spațiului subtil al Inimii.
(imaginile cu Iisus Cristos crucificat nu sunt la fel de eficiente);
este bine ca aceasta să rămână ca o atitudine fundal pe tot parcursul practicii.

3. Rostim „Doamne Iisuse Cristoase…” , inspirăm odată cu rostirea mentală,
ne raportăm în mod conștient mai intens la Spațiul Inimii și chiar putem realiza o raportare mai intensă la prezența vie a lui Iisus în Inima noastră; sesizăm calitatea specială a aerului inspirat, pe care o asociem cu natura subtilă lui Iisus Cristos;

4. Realizăm o retenție pe plin a respirației (ne reținem respirația cu plămânii plini cu aer), de o durată firească, deci fără a forța.

5. Expirăm, rostind, totodată „miluiește-mă”.
Din perspectiva Abheda Yoga, este mult mai bine să rostim „dăruiește-mi grația ta supremă”.

6. Conștientizăm o revărsare energetică foarte pură, luminoasă și foarte înaltă, care ne inundă întreaga ființă cu o stare specială, corespunzătoare prezenței energiei planului christic în ființa noastră, și care se acumulează preponderent la nivelul Inimii Spirituale.

7. Respirația devine tot mai lentă și, în cele din urmă, devine foarte subtilă, aproape imperceptibilă iar rolul nostru este să acceptăm acest aspect paranormal, să nu ne opunem respirând viguros.

Putem părăsi ritmul respirației (atunci când simțim nevoia), realizând rugăciunea mai repede decât acesta și conștientizând cei doi timpi principali fără un efort deosebit.

Putem, apoi, renunța chiar și la rostirea mai lungă, abordând doar rostirea mentală a numelui lui Iisus.

În fazele avansate de practică nu mai este necesar să rostim rugăciunea mental, ea „curgând în inimă” ca și când ar fi în continuare rostită la un nivel foarte subtil.

ETAPA FUNDAMENTALĂ – vestita ”ORA ET LABORA”

Putem continua procesul și în starea de veghe, în viața de zi cu zi, în toate activitățile în care nu avem nevoie de o concentrare deosebită sau nu este necesară întreținerea unui proces mental pentru rezolvarea unei probleme.
Desigur că nu este cazul să realizăm aceasta în timpul unor activități ce necesită o atenție specială și care sunt caracterizate, eventual, și de un anumit grad de periculozitate.