Lenea este o traire umana care are in general conotatii negative, atat de negative incat oamenii cu greu ar accepta despre ei insisi ca manifesta lene.
De obicei, aproape fiecare inceraca sa impodobeasca diversele ezitari si lipsa de sarguinta si de activitate in explicatii si justificari, fie legate de odihna, fie legate de alte obiective care par a nu necesita actiune.
La modul patologic este vorba despre tamas.
Tamas - energia inertiei, nu este o inertie benefica, ci o dificultate de a actiona, de a fi activ.
Va duc aminte ca, in „Povestea Lenesului”, doamna aceea miloasa voia sa-l salveze pe lenes de la moarte, crezand ca satenii care doreau sa-l duca la moarte sunt exagerati si cruzi. Ea i-a spus lenesului, adica omului care avea aceasta boală - in cazul lui era chiar boala, starea tamasica - i-a spus “nu-i nevoie sa faci nimic, am sa te las sa stai undeva acolo intr-un colt, in ograda. O sa ai un acoperis deasupra capului si de mancare pot eu sa-ti dau niste posmagi pentru ca-mi raman destui ca sa poti sa poti sa-ti pastrezi viata si sa nu mori.”
Deci acest om bolnav de tamas ajunsese si el ca si satenii la concluzia ca nu se poate face nimic si ca trebuie sa mearga la moarte.
Iar la propunerea doamnei, lenesul a intrebat : “dar posmagii sunt muieti?" Si doamna a zis : “posmagii - adica paine uscata- nu sunt muieti, dar ii moi si tu, ca asta nu-i greu, pui niste apa si o sa poti sa-i mananci”. Dar lenesul care stia cat de grava este situatia lui, a zis : “aaaa, daca nu sunt muieti, nu pot sa primesc acesta propunere, mai bine merg la moarte”.
Deci drama pe care o transmite de fapt acest basm care-i amuza pe unii, este de fapt foarte dura. Adica omul stia deja ca incapacitatea lui de a actiona este de fapt atat de mare incat nici macar acest mic efort pentru a-si pastra viata, de a uda painea uscata nu poate sa-l faca si ca el, constient, comparativ cu asta, alege executia sau asa zisa moarte.
Daca cineva este in acesta stare, in opinia mea, nu este cazul sa-l judecam, poate chiar deloc, pentru ca starea tamasica este foarte greu de invins.
În cazul altor stari excesive, situația poate fi diferita, existând speranțe mai mari.
De exemplu starea rajasica, inseamna o nevoie de a activa, dureroasa, penibila, nu neaparat indreptata catre un sens.
Această stare determină o activitate prea intensa, care ajunge la un nivel dureros. Dar cel putin, cel care este rajasic, chiar daca nu poate sta locului, chiar daca nu poate trai armonia, chiar daca se misca tot timpul, totusi, prin activitatea sa intensă, in cele din urma poate sa castige si o stare mai armonioasa sau chiar realizarea suprema.
adica aceasta stare de inertie se sustine pe ea insasi. De aceea, fara gratie un astfel de om n-ar mai iesi niciodata din starea lui tamasica.
Iata unul din rosturile gratiei in Univers: sa deblocheze oamenii din stare tamasica.
Poate ca veti spune „dar eu n-am nici o treaba cu asta, nu sunt in halul asta, asta-i o chestie care n-are legatura cu mine”.
In opinia mea, nu este bine sa fim foare siguri de acest lucru, pentru ca starea tamasica poate sa ne "loveasca" in mod neasteptat, iar unii dintre noi sa o boteze altfel, chiar sa-i dea o nuanta de noblete, sa spuna ca-i altceva.
Deci in primul rand lenea cea mai dura, cea mai adanca, cea mai dificil de inlaturat este starea tamasica.
Lasand la o parte acestea care-s foarte grave si practic accidentale, de avarie avem alte cauze care-s mai aproape de intelegerea nostra si de puterea noastra de a interveni.
chiar asta simte, oricat de interesanta ar fi viata, oricâtă placere i-ar oferi, oricat nectar ar fi, el gusta si dupa un timp spune:
Acest nectar e bun, e interesant. Asta-i tot?
Pai cum adica? spune altul.
Ce nu-ti convine, ce nu-ti ajunge, nu vezi ca stai numai in placere, care-i problema?
Și omul treaz spune:
Placerea este buna dar eu caut ceva mai adanc, nu este suficient asta.
Chiar este cunoscut faptul ca oamenii care beneficiaza de o anumita trezire spirituala realizeaza eforturi cu usurinta, pentru ca sunt animati de sens.
Da, ceea ce poate inactiva un astfel de om este lipsa de sens, daca nu are sens atunci omul trezit spiritual nu va mai actiona, nu va dori sa actioneze, pentru ca el este animat de sens.
Sigur sa inlaturam avaria - adica sa ne imbunatatim sanatatea, sa ne elevam nivelul de vibratie si atunci vom constata ca ne este tot mai usor sa invingem lenea.
Dar mijlocul cel mai pretios, este cultivarea valorilor si semnificatiilor inalte, deci sa avem obiective, sa avem sens. Daca viata noastra este bogata in valori atunci merita sa le cautam, merita sa le cultivam, sa le savuram.
Avem dupa ce, pentru ce sa actionam.
si una din aplicatiile acestui fenomen este consumerismul. Consumerismul a fost descoperit relativ de curand si el consta in cultivarea dorintei oamenilor. Datorita dorintei, ei vor actiona si vor munci cu sarguinta extraordinara pentru sustinerea din punct de vedere material al societatii, pentru ca el, omul doririi sa-si implineasca dorintele.
conform legii din economia politica ce spune ca „nevoia sociala se amplifica pe masura satisfacerii ei”, atunci omul lenes la inceput dar animat de dorinte va munci ca un om hamesit, care nu reuseste sa se sature niciodata pentru implinirea dorintelor, pana chiar in ultima clipa.
o astfel de viata este de fapt lipsita de sens, este o viata stapanita de iluzie, in care omul alearga dupa o himera si nu o prinde niciodata. Acea himera fiind implinirea sa autentica.
cultivarea dorintelor elevate, a valorilor elevate, a semnificatiilor inalte, rafinate si actiunea pentru implinirea acestora.
Sigur, un alt mod fundamental de eliminare a lenei este trezirea spirituala, doar ca trezirea spirituala este ceva ce nu este in mana noastra. Noi putem aspira catre ea, o vom obtine tot actionand in sensul trezirii spirituale daca avem o cale spirituala adecvata si un maestru adecvat dar cand va aparea ea nu este niciodata sigur. Trezirea spirituala e ceva relativ la vointa noastra, nu este in mana noastra, dar noi putem sa “ne punem in pericol“ pentru a ne trezi spiritual.
omul este viu si poate sa fie exceptional de energic intr- directie pe care sufletul sau o considera cu sens.
Si aici va aduc aminte acea maxima care spune ca
„oricine poate duce un cal sa bea apa dar daca acestuia ii va fi sete el va cauta apa singur cu cel mai mare zel din lume. ”
Iubirea cu cele doua componente (se invata in cadrul scolii noastre), poate sa transforme un lenes intr-un om exceptional de activ si aici se aplica máxima ce spune ca „daca iubirea este mare imposibilul devine cu usurinta posibil”. Deci daca iubirea este mare, nu infinita, ca infinitul este deja Dumnezeu. Oricum tot asta inseamna si iubirea, un sens autentic. In príncipiu cam acesta este mesajul pe care doream sa-l transmitem.
Î: Cand pierzi un test spiritual, e acelasi lucru, e foarte greu sa te inscrii pe linia de plutire?
R: Da, ai dreptate, pentru ca atunci cand pierzi un test spiritual apare o contractie a constiintei dar exista posibilitatea sa lucrezi pentru expansiunea constiintei, pentru trezire. Expansiunea constiintei inseamna elevarea nivelului de vibratie, imbogatirea si dezvoltarea corpului cauzal care contine semnificatii, simboluri, valori si principii si trezirea in general.
Î: Ce poti sa faci cand esti deja in momentul lenesului, esti trantit pe canapea si simti ca nu poti sa te misti?
R: Aici as vrea, ma bucur sa va transmit un lucru interesant.
Stand ca un om blocat de tamas pe canapea si nu poti sa te misti, putem sa ne retragem in observator, asta putem sa facem, ca pentru asta nu-i nevoie sa te misti, sa faci un efort.
Si se petrece un lucru interesant - e drept ca el se petrece cu cat trezirea spirituala este mai puterica - vom constata ca observatori, ca ne observam lenea. Si lenea este o stare, si daca o observam putem sa ne desprindem de ea, sa nu mai fim una cu ea. Daca n-ati simtit asta probabil ca acum sunteti sceptici, dar ceea ce va spun acum este valabil pentru orice stare, chiar si starea de depresie, furie, invidie, amaraciune, mahnire.
noi nu ne mai identificam cu starea, putem sa ne retragem catre observator, starea exista, nu piere din constiinta noastra, dar nu mai suntem una cu ea. Nu ne mai este proprie si atunci putem sa alegem altceva.
In plus, se petrece asa un fenomen ghidus si interesant...
Putem observa ca suntem doi: o fiinta caracterizata de atributele corpurilor sale si o fiinta vie, mai mult sau mai putin treaza, dar care e libera si poate face alegerile indiferent de conditionarile celuilalt, ca si cum ar fi doi, unul viu si unul supus tendintelor.
Si-l putem observa pe cel supus tendintelor: uite acum ar trebui sa spalam vasele, sa facem patul, sa facem yoga, meditatie, dar celalalt – e, da dar am asta, n-am chef, am depresie.
Numai ca cel care este viu, acel eu mai rafinat care este de natura sufletului, poate sa actioneze indiferent de celalalt, ca si cum ar fi doi. Asta poate fi considerata o poveste, pana cand nu o traiti.
Dar ideea cu observatorul ca sa ne observam lenea si sa nu ne identificam cu ea ca si cu durerea este foarte valoroasa.
adica sa ne raportam la valorile cele mai pretioase pe care le cunoaste sufletul nostru si atunci aspiratia catre stele s-ar putea sa ne deblocheze din locul in care suntem blocati si sa incepem sa ne miscam mai greu, mai taras, dar sa ne miscam.
O metoda, yoga, am zis, meditatia fundamentala. Dar la nível de energie, atentie, lipsa de continenta sexuala afecteaza harnicia omului si poate sa-i induca o stare de tamas si de lene teribila.
Trezirea lui Kundalini amplifica puterea realizatoare si-l face pe om harnic, chiar foarte harnic.
Vedeti cand avem o dharma (misiune, menire personala) complexa, nu intotdeauna putem garanta ore fixe.
Ganditi-va la parinti, cei care au copii mici dar trebuie sa se duca la serviciu, ei fac o echililibristica incredibila totusi la un moment dat ei vor avea nevoie de gratia angajatorului. „Te rog iarta-ma ca am intarziat azi, 20 min sau 2 h”, dar nu pentru ca parintele a fost lenes.
Rutina sau activitatile repetitive par sa adoarma sufletul, insa sufletul intelept gaseste solutie pentru asta. Nu este neaparat un dusman rutina, noi in timp ce facem lucruri de rutina, putem sa facem meditatie in actiune, putem sa avem o viata interioara complexa, putem sa ne raportam la momentul prezent.
Cate carti sunt de citit, cate tehnici sunt de facut, cati oameni sunt de iubit, multe lucuri sunt de facut. Asa, cand nu te mai obliga societatea sa muncesti, sa te mai duci la serviciu, cand nu ai niste chestii exterioare, ce va spune Dumnezeu, …vad ca de suflet nu asculti, numai de tepusa.
E dureros, este pacat ca parintele suprem sa nu aiba alta solutie decat tepusa. Este mai bine sa alegem noi si merita sa alegem noi.
Cum? Raportandu-ne la iubirile noastre, la multele aspecte pe care noi le iubim si poate intr-un mod diferit si la valorile nostre pretioase si pentru ele merita sa luptam.
Iubirea, curajul, eroismul spiritual, de ce nu iubirea tantrica, erotismul sacralizat. Munca noastra pentru a-i ajuta si pe ceilalti sa iasa din ignoranta. Dezvoltarea calitatilor umane necesare pentru evolutia spirituala si necesare pentru a-i ajuta pe ceilalti intr-un mod eficient si intelept.
Ar fi o greseala, sa fim cinstiti si corecti, si nu atat cinstea si corectitudinea cat necesitatea de a rezolva problemele vietii noastre ar trebui sa ne faca foarte atenti.
Î: Cum ii ajutam pe altii sa iasa din lene?
R: Asa cum ne ajutam pe noi, ii animam sugerandu-le sa se raporteze la observator, prin propriul nostru exemplu, ca poate exemplul nostru este molipsitor si daca nu, cu tepusa. Depinde. Daca-i copilul nostru putem sa-l ajutam cu tepusa pana la o anumita varsta. Putem sa impulsionam si cu tepusa.
Î: Nu-i violenta?
R: Bineinteles ca-i violenta, dar trebuie sa ai dreptul sa faci asta. Cand copilul e mic ai dreptul. Ganditi-va la exemplul lui Andre Rieu. Nu voia sa invete sa cante la vioara, dar parintii l-au obligat. A plans, s-a opus, poate a luat si bataie dar a invatat vioara si acum este departe si multumeste pentru acest lucru. Dar atunci era copil, era o fiinta lipsita de discernamant si aflata in grija ghizilor sai care erau parintii. Dar să stiti ca mai tarziu nu mai merge, cand copilul creste si trebuie să-i acordam din ce in ce mai mult drept la liberul arbitru, nu mai putem cu „tepusa” sau putem cu tepusa pe baza dreptului fortei, adica exemplu - nu-ti mai dau bani, esti mare acum, iti dau bani daca faci cutare chestie penrtu ca sunt banii mei si eu pot as cer niste conditii iar daca nu, nu. Asta e dreptul fortei, care poate fi folosit sigur, daca nu se poate fara. Atentie insa, ca trebuie s-o facem cu multa smerenie, cu multa atentie, fara aroganta. Respectam liberul arbitru dar pe de alta parte este dreptul meu sa cer.
Oameni dragi, va doresc o viață minunata, succes la tapas si la continenta și iubire !
Leo Radutz
Leo Radutz