Taoismul reprezintă un puternic filon tradiţional, filosofic şi religios, care şi-a pus amprenta asupra întregii zone a Asiei de est. Elaborată cu peste două mii de ani în urmă, filosofia taoistă a început să pătrundă tot mai mult şi în Occident, începând cu secolul al XIX-lea. Termenul „Tao” este tradus adesea prin „cale” sau „drum” (de viaţă), deşi în tradiţia chineză populară, în accepţie religioasă sau filosofică, acest termen are conotaţii mai abstracte.
Principiile taoismului, ca o cale spirituală, se axează pe cultivarea celor trei Nestemate ale Căii lui Tao: compasiunea, moderaţia sau cumpătarea şi smerenia. Practica spirituală taoistă este centrată pe cultivarea unei stări de sănătate şi vigoare a întregii fiinţe, prin intermediul unor tehnici şi metode de deblocare şi cultivare a energiei din organism, în scopul obţinerii unei comuniuni intime şi armonioase cu natura, cu spaţiul în care locuim, cu întregul univers. Beneficiile acestei conduite comportă şi unele „efecte secundare” mult râvnite de oameni: longevitate, mulţumire interioară, echilibru fizic şi psihic, înlăturarea semnelor decrepitudinii datorate vârstei, etc. În mod natural, o stare de armonie lăuntrică şi consonanţă cu universul în care trăim ne conduce către perceperea Divinului care se află la originea întregii Creaţii.