Medicament de prim rang în antichitate, argila devine azi un medicament al viitorului.
remarcând unele proprietăți excepționale. În timp, descoperirea sau redescoperirea acțiunii benefice a argilei a continuat, fiind acum în posesia unui bogat pachet de referințe .
Da, există numeroase aplicații la care argila se dovedește cu adevărat miraculoasă. Există și situații în care are doar un rol ajutător (dar valoros). Nu e cazul să cerem în toate situațiile să facă minuni. Totusi, de nenumărate ori efectele ei sunt incontestabile și putem vedea în ea o ușurare în rezolvarea multor probleme ale corpului nostru.
Anumite cabinete medicale prescriu în mod curent argila în tratamentul bolnavilor și obțin rezultate remarcabile. O serie întreagă de autori și mărturii atestă însă obținerea de rezultate deosebite cu o varietate de argile, care întruneau însă condițiile pentru a putea fi folosite în terapii.
conform indicațiilor și nu cum tindem uneori ca după una, două sau trei utilizări să renunțăm la tratament ca fiind ineficient.
Să nu uităm că antibioticele sau tratamentele cu hidrocortizon și altele de acest fel se iau uneori săptămâni la rând și de fiecare dată ni se pare firesc să facem așa. Mereu ni se pare normal în aceste cazuri să „beneficiem” și de multe efecte secundare. Acestea fac să semene terapia cu anumite medicamente și citostatice cu un concurs de genul “Ce se petrece mai întâi - moare omul din cauza efectelor secundare sau dispare afecțiunea?“.
Şi nu de puține ori efectele sunt rapide și foarte puternice. E adevărat că alteori, în mod firesc, este nevoie de timp pentru terapie, dar merită (mai ales că, practic, nu sunt efecte secundare nedorite).
Această sinteză urmărește să prezinte un mic îndrumar de folosire a argilei în rezolvarea problemelor oamenilor, pe care vă sfătuim să îl urmați întotdeauna cu atenție și bun simț.
El poate fi completat oricând chiar de dumneavoastră, deoarece lista aplicațiilor argilei în terapeutică și îngrijirea corpului rămâne mereu deschisă. În cazul unor manifestări neplăcute (ceea ce se petrece destul de rar) sfatul medicului este esențial. De altfel, în majoritatea cazurilor grave terapia cu argilă nu poate înlocui un consult medical competent, fiindcă trebuie cel puțin să știm de ce anume suferim.
și, ca toate celelalte antiseptice naturale (esențele aromatice, îndeosebi), ea nu prezintă inconvenientele anumitor antiseptice chimice uzuale. Acestea din urmă omoară microbii dar lezează totodată și celulele care ne alcătuiesc țesuturile.
Alexis Carell a vorbit adesea despre “inteligența naturii “. Argila este cu siguranță înzestrată cu ea. Dar inteligența aceasta, așa cum scria el, este încă inexplicabilă cu ajutorul cunoștințelor noastre actuale.
Proprietățile bactericide ale argilei sint întrebuințate cu folos în numeroase stări infecțioase:
enterite, colite, colibaciloză, afecțiuni pulmonare sau parazitare (parazitoze intestinale).
Puroiul este eliminat și țesuturile se refac.
Analiza efectuată în 1928 de profesorul Labourde, de la Facultatea de Farmacie din Strasbourg , a permis să se constate că argila curativă este sterilă, adică lipsită de germeni microbieni.
5 g sunt de ajuns să decoloreze 10 cmc ai unei soluții de albastru de metilen 0,1 %. Ea absoarbe mirosurile urâte (dezinfectare ușoară a tinetelor și a oalelor de noapte). Puterea ei absorbantă explică proprietatea sa de a elimina mirosul neplăcut al unor uleiuri medicinale și al anumitor materii grase care vor să concureze untul. Se folosește în unele aplicații, chiar militare, pentru dispozitive de purificare rapidă a apei colectată din surse aproape oricât de insalubre.
Romanii puneau rufele în apa argiloasă. În industrie se folosește pentru decolorarea uleiurilor minerale sau vegetale.
Compoziția argilelor este destul de variată. Ca exemplu, la analiza unui tip de argilă putem obține: siliciu 49,1 %, alumina 14,61 %, oxizi de fier 5,65 %, CaCo3 4,44 %, magneziu 4,24 %, oxizi alcalini 3,08 %, anhidrida titanica 0,74 %, umiditate 7,4 %, pierdere la foc 10,85 %.
Odată începută, o cură de argilă nu trebuie întreruptă - în afara unor cazuri excepționale. Ea declanșează un ansamblu de procese succesive – drenaj, revitalizare – iar oprirea lor ar putea fi nefastă. La început, ca și în alte numeroase cure active, se va putea observa o agravare aparentă a afecțiunii (mărirea plăgii atone, a unui ulcer, recrudescența temporară a durerilor reumatice). Dacă este mai greu de suportat micșorați doza pentru o vreme după care reveniți gradat la modalitatea inițială.
Argila care se va folosi pentru uz intern trebuie să fie o argilă cât mai curată, grasă, cernută fin, fără nisip, nefiartă și neamestecată cu alte produse medicamentoase. Există argile verzi, albe, galbene sau roșii. Câteva testări ne vor permite să determinăm , pentru fiecare caz în parte, varietatea mai activă. În principiu, argila din regiunea sau cel puțin țara în care trăim este recomandabilă.
S-a observat că se pot obține rezultate cu o mare varietate de argile (dar care îndeplinesc condițiile enumerate). Multe din proprietățile terapeutice nu sunt în mod deosebit dependente de un anumit tip . Totuși, s-a observat că există varietăți mai valoroase, de obicei cu o compoziție chimică mai complexă decât altele. Unele din argilele colorate sunt mai bogate în componenți. Putem întâlni astfel tipuri care se dovedesc a avea proprietăți mai deosebite decât de obicei.
Ea absoarbe și substanțe sau mirosuri din recipienții din material plastic sau chiar și alți recipienți. De aceea, este mai bine să evităm contactul cu obiecte din metal și să o păstrăm în recipienți inerți, din ceramică sau sticlă. Aceasta nu înseamnă că o argilă care a fost prelucrată cu unelte metalice sau care a fost păstrată într-un recipient de material plastic, de exemplu, nu ar mai avea proprietăți benefice. Totuși, acestea ar putea fi , de la caz la caz, mai mult sau mai puțin atenuate.
Mai important este să folosim argila care ne este accesibilă, decât să nu facem nici un fel de procedeu terapeutic cu această substanță simplă dar valoroasă, în așteptarea unei specialități de argilă mai greu de găsit.
de o linguriță la un pahar umplut ¾ cu apă (1/2 linguriță pentru copii sub 12 ani). Este bine să începem prin a bea numai apă argiloasă timp de 4-5 zile. Pentru anumite afecțiuni: dizenterie, afecțiuni gastro-intestinale, anemii, tuberculoză vom putea, dimpotrivă, să luăm două-trei lingurițe pe zi.
obținută prin amestecarea argilei cu apă (dacă este posibil apă de izvor) care se pregătește seara. A doua zi se bea, pe stomacul gol, numai apa clară. Se repetă timp de 8 zile. Astfel se purifică sângele și se pregătește corpul pentru a primi într-o a doua etapă ( după 8 zile de repaus). Această etapă este necesară mai ales începătorilor care au rezerve în legătură cu folosirea argilei. Ea ar putea fi eliminată și s-ar putea trece direct la etapa a doua: “ laptele de argilă”.
punem o linguriță de argilă într-u pahar plin ¾ cu apă o lăsăm toată noaptea. A doua zi dimineața sorbim, după ce am amestecat bine în pahar. Putem deopotrivă să ne luăm argila la culcare sau chiar cu jumătate de oră înaintea uneia din mesele principale.
Copiilor care nu pot să înghită soluția de argilă, le vom prepara mici perișoare de argilă cu apă aromatică (apă în care s-au macerat muguri de pin, eucalipt, cimbrișor, mentă). Vor suge aceste perișoare și vor obține aceleași binefaceri.
Se recomandă să sugem mici bucăți de argilă în caz de gingivite, stomatite, pioree alveolară, angine, guturaiuri.
Prima cură de argilă este recomandat să dureze trei săptămâni. Apoi se va relua zece zile pe lună sau o săptămână din două.
Dacă apare o constipație consecutivă trebuie să micșorăm doza de argilă, sporind cantitatea de apă și ingerând rația în două sau trei reprize în cursul zilei ( cu o jumătate de oră înainte de mese). În cazul persistenței constipației, trebuie să întrerupem ingerările de argilă vreme de 10-15 zile.
Cura de argilă este incompatibilă cu o alimentație bogată în materii grase; se indică să se bea, apă curată sau sucuri naturale în cantități suficiente.
constipații cronice, tendințe de ocluzii intestinale și hernie iar în cazuri de hipertensiune arterială se va folosi cu prudență.
punem argila într-un recipient de sticlă, de lemn, de faianță, de porțelan (niciodată în vas de metal) și amestecăm, adăugând apă, până obținem o pastă densă, mai moale decât pasta de modelat. Se recomandă se se acopere argila cu apă și să se lase astfel câteva ore pentru a obține o pastă omogenă. Eficiența va crește dacă vom adăuga și anumite macerate de plante, picături din diferite tincturi naturale sau esențe aromatice naturale. Din ea vom face cataplasme, groase de cca 1-1,5 cm și cu o suprafață care să depășească puțin pe cea a regiunii tratate.
reci, pe regiunile inflamate sau pe partea de jos a abdomenului; în acest caz se reînnoiesc imediat ce s-au încălzit (15-30 minute) ; dacă senzația de rece persistă, se schimbă cataplasma rece cu una călduță;
călduțe sau calde pe regiunea hepatică, pe rinichi, pe vezică, pe oase; cataplasma va fi aplicată direct pe piele sau, la nevoie, cu ajutorul unui tifon;
anumite afecțiuni – contuzii, varice, afecțiuni cardiace - se tratează , cel puțin la început , prin aplicări de comprese și apoi cu cataplasme.
Cataplasmele și plasturii se vor fixa, după regiunile tratate, printr-o fașă, o centură de flanelă sau un bandaj în formă de T (pentru perineu); pentru un plasture la ceafă, se fixează banda de imobilizare în jurul frunții, nu al gâtului.
Durata aplicării variază de la caz la caz, de la o oră la 3 ore iar uneori toată noaptea.Dacă apar senzații neplăcute (frig, durere) se va scoate cataplasma și nu se va reînnoi decât după 12 sau 24 de ore. În cazul în care cataplasma se usucă prea repede, se va înlocui cu alta proaspătă.
După scoaterea plasturelui, rămășițele se îndepărtează prin spălări simple cu apă rece sau încropită. Ritmul aplicărilor variază după afecțiuni și după reacțiile bolnavului:
Nu vom face mai multe aplicări în același timp. În cazurile în care plasturii vor fi indicați în mai multe locuri (partea de jos a abdomenului și plămânul, de exemplu), se va respecta intervalul de două până la patru ore între diversele aplicări.
Femeile se vor abține de aplicări de argilă în timpul menstrei.
După folosire este necesar să aruncăm argila căci este impregnată de toxine. Se vor spăla bandajele utilizate.
intern fito-aromo-terapeutic: suc de lămâie, laxative naturale ușoare, argilă în genere, alimentație echilibrată atoxică (preferabil cu cât mai puțină carne) .
Vom începe întotdeauna cu cataplasme subțiri (1/2 cm), puțin întinse, timp de una până la două ore. Progresiv, se vor utiliza plasturi de 1-2 cm grosime, de formate mai mari și cu durate de aplicare mai lungi. Toate acestea cu condiția ca ele să fie bine suportate.
se ia argilă grasă, de la o adâncime mai mare, cel mai bine dintr-un mal bătut de soare. Se ține la soare pentru a se încărca cu energii binefăcătoare. Apoi, după ce se usucă, fie la soare, fie în cuptor (dar, atenție, la temperaturi moderate) se pisează mărunt și se amestecă bine cu apă sau oțet, cu macerat de Coada Mânzului sau de Scrântitoare. Când s-a făcut ca o alifie, se întinde pe o cârpă și se pune , cald, pe partea dureroasă, pe piept, pe spate, abdomen, genunchi, unde se lasă până se usucă, apoi se schimbă.
Pe lângă plasturi și comprese, argila poate fi întrebuințată cu succes pentru pudrare, ca și pudra de talc, atât la sugari cât și la copii și adulți. La nivelul plăgilor, pudrarea cu argilă are o acțiune antiseptică și cicatrizantă. La fel și pentru fisuri (crăpături), eczeme, furunculoză, abcese, ulcere, anumite cazuri de eritrem. Plăgile se pot spăla cu o soluție lichidă de argilă, la care se adaugă câteva picături de lămâie. Cataplasmele sunt indicate și în cazuri de migrene, nevralgii și afecțiuni dentare.
Pe de altă parte, argila poate fi utilizată și în spălături vaginale și clisme. În doze de 3-4 linguri la litrul de apă , la temperatura corpului (cuperoze, vaginite, colite, rectite, parazitoze intestinale).
O modalitate este aplicația de argilă vagin sau rect care se face injectând cu o seringă fără ac de 10 sau 20 ml o cantitate corespunzătoare de pastă de argilă preparată în prealabil și având temperatura corpului. Pentru a putea injecta în rect e suficient să introducem conul seringii în anus și să presăm ușor seringa spre interior, după care putem începe să apăsăm pe piston.
Se poate proceda simplu, economic și eficace folosind argila pudră din care se face o pastă cu jumătate apă, jumătate suc de castravete de roșii sau de struguri. Pasta aceasta va fi întinsă în strat subțire pe toată fața și păstrată până se usucă: 15 minute până la o jumătate de oră. Se va îndepărta cu apă călduță.
Procedeul acesta, realizat o dată pe săptămână, prezintă numai avantaje. Se tratează astfel acneea, erupțiile feței, cuperoza, ridurile. Argila praf, amestecată cu ulei de măsline dă o cremă deopotrivă de eficace în toate cazurile enumerate. Efectele argilei și a preparatelor cu argilă asupra tenului sunt excepționale iar acesta este un domeniu de aplicații unde efectele se obțin relativ ușor, uneori imediat și mai ales … se văd !
care nu au timpul sau mijloacele pentru a se duce într-o stațiune termală specializată, prezentăm mijlocul de a beneficia, totuși, de această metodă terapeutică se va prepara o pastă de argilă suficientă pentru a umple o baie.
Baia va putea fi folosită de mai multe ori. Va fi suficient să adăugăm, de fiecare dată, apă caldă. Durata acestor băi va fi de 5-10 minute la început, apoi de 15-20 minute. Băile se vor face de din două în două zile sau de două ori pe săptămână, timp de o lună. Se repetă, dacă este necesar, după o întrerupere de 5-6 săptămâni. Sunt indicate mai ales în cazuri de afecțiuni reumatismale sau osoase și deopotrivă în anemie.
Băile locale vor fi practicate în cazurile reumatismelor mâinilor sau ale picioarelor.
În măsura posibilității, este preferată apa de mare sau cea în care s-a pus sare marină.
redactat de Leo Radutz
Mărturii ale unor persoane ce au utilizat argila AICI
Găsiți aici produse cosmetice naturale, pe bază de argilă - vivanatura.ro