Medicament de prim rang în antichitate, argila devine azi un medicament al viitorului.

Am avut argila în preocupările noastre încă din anul 1994

remarcând unele proprietăți excepționale. În timp, descoperirea sau redescoperirea acțiunii benefice a argilei a continuat, fiind acum în posesia unui bogat pachet de referințe .

Există voci mai exaltate care o propun drept un tratament miraculos în orice problemă a corpului omenesc

Da, există numeroase aplicații la care argila se dovedește cu adevărat miraculoasă. Există și situații în care are doar un rol ajutător (dar valoros). Nu e cazul să cerem în toate situațiile să facă minuni. Totusi, de nenumărate ori efectele ei sunt incontestabile și putem vedea în ea o ușurare în rezolvarea multor probleme ale corpului nostru.

O serie de cărți și publicații au promovat aplicațiile benefice ale argilei

Anumite cabinete medicale prescriu în mod curent argila în tratamentul bolnavilor și obțin rezultate remarcabile. O serie întreagă de autori și mărturii atestă însă obținerea de rezultate deosebite cu o varietate de argile, care întruneau însă condițiile pentru a putea fi folosite în terapii.

Foarte important este să realizați tratamentul cu argilă o durată de timp suficient de mare

conform indicațiilor și nu cum tindem uneori ca după una, două sau trei utilizări să renunțăm la tratament ca fiind ineficient.
Să nu uităm că antibioticele sau tratamentele cu hidrocortizon și altele de acest fel se iau uneori săptămâni la rând și de fiecare dată ni se pare firesc să facem așa. Mereu ni se pare normal în aceste cazuri să „beneficiem” și de multe efecte secundare. Acestea fac să semene terapia cu anumite medicamente și citostatice cu un concurs de genul “Ce se petrece mai întâi - moare omul din cauza efectelor secundare sau dispare afecțiunea?“.

Este de bun simț să discutăm sau să apreciem efectele terapeuticii cu argilă după ce am folosit-o și am observat efectele

Şi nu de puține ori efectele sunt rapide și foarte puternice. E adevărat că alteori, în mod firesc, este nevoie de timp pentru terapie, dar merită (mai ales că, practic, nu sunt efecte secundare nedorite).
Această sinteză urmărește să prezinte un mic îndrumar de folosire a argilei în rezolvarea problemelor oamenilor, pe care vă sfătuim să îl urmați întotdeauna cu atenție și bun simț.
El poate fi completat oricând chiar de dumneavoastră, deoarece lista aplicațiilor argilei în terapeutică și îngrijirea corpului rămâne mereu deschisă. În cazul unor manifestări neplăcute (ceea ce se petrece destul de rar) sfatul medicului este esențial. De altfel, în majoritatea cazurilor grave terapia cu argilă nu poate înlocui un consult medical competent, fiindcă trebuie cel puțin să știm de ce anume suferim.

PROPRIETĂŢILE argilei (mai importante) sunt

• dezinfectant,
• antiseptic,
• bactericid
• regenerator,
• remineralizant,
• echilibrant
• vitalizant, tonifiant
• cicatrizant
• antitoxic
• absorbant
• degresant,
• decolorant.

Argila este antiseptică

și, ca toate celelalte antiseptice naturale (esențele aromatice, îndeosebi), ea nu prezintă inconvenientele anumitor antiseptice chimice uzuale. Acestea din urmă omoară microbii dar lezează totodată și celulele care ne alcătuiesc țesuturile.
Alexis Carell a vorbit adesea despre “inteligența naturii “. Argila este cu siguranță înzestrată cu ea. Dar inteligența aceasta, așa cum scria el, este încă inexplicabilă cu ajutorul cunoștințelor noastre actuale.
Proprietățile bactericide ale argilei sint întrebuințate cu folos în numeroase stări infecțioase:
enterite, colite, colibaciloză, afecțiuni pulmonare sau parazitare (parazitoze intestinale).

O PLAGĂ PURULENTĂ TRATATĂ CU ARGILĂ SE VINDECĂ CU O RAPIDITATE CARE NE UIMEŞTE

Puroiul este eliminat și țesuturile se refac.
Analiza efectuată în 1928 de profesorul Labourde, de la Facultatea de Farmacie din Strasbourg , a permis să se constate că argila curativă este sterilă, adică lipsită de germeni microbieni.

Argila este un absorbant remarcabil

5 g sunt de ajuns să decoloreze 10 cmc ai unei soluții de albastru de metilen 0,1 %. Ea absoarbe mirosurile urâte (dezinfectare ușoară a tinetelor și a oalelor de noapte). Puterea ei absorbantă explică proprietatea sa de a elimina mirosul neplăcut al unor uleiuri medicinale și al anumitor materii grase care vor să concureze untul. Se folosește în unele aplicații, chiar militare, pentru dispozitive de purificare rapidă a apei colectată din surse aproape oricât de insalubre.

Argila are proprietăți degresante și decolorante

Romanii puneau rufele în apa argiloasă. În industrie se folosește pentru decolorarea uleiurilor minerale sau vegetale.

Compozitie:

Compoziția argilelor este destul de variată. Ca exemplu, la analiza unui tip de argilă putem obține: siliciu 49,1 %, alumina 14,61 %, oxizi de fier 5,65 %, CaCo3 4,44 %, magneziu 4,24 %, oxizi alcalini 3,08 %, anhidrida titanica 0,74 %, umiditate 7,4 %, pierdere la foc 10,85 %.

Tratamentul cu argila în cazul unor afecțiuni cunoscute:

• acnee, erupțiile feței, riduri, cuperoza – mască de argilă; dimineața , argilă pe cale orală ( pe gură);
• gingivite, stomatite, pioree alveolară - se recomandă să sugem mici bucățele de argilă.
• umflături, plăgi purulente,răni gangrenoase, necroze, ulcerații, ulcere varicoase, abcese, furuncule, contuzii – cataplasme groase, care se mențin 1-2 ore; alternativ se vor face aplicații de frunze de varză zdrobite pentru afecțiunile închise - 4-6 cataplasme zilnic; pentru rănile infectate deschise – pansament umed cu decoct de pătlagină- noaptea ( 40 g frunze la un litru de apă fierte până când apa scade la jumătate);
• diaree, enterite, colite,rectocolite, dizenterie –argilă pe cale orală (pe gură) ; cataplasme pe abdomen- 2 ore- cât mai des; aplicații de pastă de argilă în rect (se menține 8-12 ore) sau clisme cu lapte de argilă;
• constipație - la fel ca la diaree(!) dar atenție: dacă nu se constată o ameliorare rapidă a constipației, se oprește tratamentul;
• ulcere gastrice și duodenale, gastrită , aerofagie - argilă pe cale orală;
• afecțiuni renale- nefrite, colici nefritice, litiază renală, albuminurie - argilă pe cale oralăn (pe gură); zilnic 1 sau 2 cataplasme cu argilă, reci , lăsate câte 2-3 ore și, alternativ, aplicații de frunze de varză zdrobite, în același mod de administrare;
• afecțiuni ale prostatei – abces, adenom, inflamație – în zona anal-perineală - cataplasme cu argilă, reci, 1-2 pe zi, 1-2 ore; aplicații de pastă de argilă călduță în rect- 10-20 ml, seara și se menține până dimineața; alternativ, aplicații de foi de varză zdrobite sau cataplasme de foi de varză tocate- câteva ore și chiar de seara până dimineața;
• hemoroizi – cataplasme cu argilă, reci, mici lăsate una sau două ore în regiunea anală ; alternativ aplicații de foi de varză; consult medical;
• cuperoze, vaginite, colpite, rectite, parazitoze intestinale - spălături vaginale și clisme, în doze de 3-4 linguri la litrul de apă , la temperatura corpului; aplicații locale de pastă de argilă , pentru 12-24 ore în vaginite , colpiteși rectite;
• demineralizare, anemie, limfatism, devitalizare, îmbătrânire prematură, oboseală generală, astenie - argilă pe cale orală;
• reumatism, gută – cataplasme cu argilă ,zilnic, reci sau călduțe în crize acute sau calde în afecțiunile cronice;
• echilibrarea activității glandelor endocrine - argilă pe cale orală.

Mod de utilizare al argilei

Odată începută, o cură de argilă nu trebuie întreruptă - în afara unor cazuri excepționale. Ea declanșează un ansamblu de procese succesive – drenaj, revitalizare – iar oprirea lor ar putea fi nefastă. La început, ca și în alte numeroase cure active, se va putea observa o agravare aparentă a afecțiunii (mărirea plăgii atone, a unui ulcer, recrudescența temporară a durerilor reumatice). Dacă este mai greu de suportat micșorați doza pentru o vreme după care reveniți gradat la modalitatea inițială.

Intern :

Argila care se va folosi pentru uz intern trebuie să fie o argilă cât mai curată, grasă, cernută fin, fără nisip, nefiartă și neamestecată cu alte produse medicamentoase. Există argile verzi, albe, galbene sau roșii. Câteva testări ne vor permite să determinăm , pentru fiecare caz în parte, varietatea mai activă. În principiu, argila din regiunea sau cel puțin țara în care trăim este recomandabilă.
S-a observat că se pot obține rezultate cu o mare varietate de argile (dar care îndeplinesc condițiile enumerate). Multe din proprietățile terapeutice nu sunt în mod deosebit dependente de un anumit tip . Totuși, s-a observat că există varietăți mai valoroase, de obicei cu o compoziție chimică mai complexă decât altele. Unele din argilele colorate sunt mai bogate în componenți. Putem întâlni astfel tipuri care se dovedesc a avea proprietăți mai deosebite decât de obicei.

Argila, mai ales dacă este umedă, interacționează ionic cu obiectele și vasele din metal

Ea absoarbe și substanțe sau mirosuri din recipienții din material plastic sau chiar și alți recipienți. De aceea, este mai bine să evităm contactul cu obiecte din metal și să o păstrăm în recipienți inerți, din ceramică sau sticlă. Aceasta nu înseamnă că o argilă care a fost prelucrată cu unelte metalice sau care a fost păstrată într-un recipient de material plastic, de exemplu, nu ar mai avea proprietăți benefice. Totuși, acestea ar putea fi , de la caz la caz, mai mult sau mai puțin atenuate.
Mai important este să folosim argila care ne este accesibilă, decât să nu facem nici un fel de procedeu terapeutic cu această substanță simplă dar valoroasă, în așteptarea unei specialități de argilă mai greu de găsit.

Doza obișnuită este

de o linguriță la un pahar umplut ¾ cu apă (1/2 linguriță pentru copii sub 12 ani). Este bine să începem prin a bea numai apă argiloasă timp de 4-5 zile. Pentru anumite afecțiuni: dizenterie, afecțiuni gastro-intestinale, anemii, tuberculoză vom putea, dimpotrivă, să luăm două-trei lingurițe pe zi.

Pentru cura internă se folosește întâi “apa de argilă”

obținută prin amestecarea argilei cu apă (dacă este posibil apă de izvor) care se pregătește seara. A doua zi se bea, pe stomacul gol, numai apa clară. Se repetă timp de 8 zile. Astfel se purifică sângele și se pregătește corpul pentru a primi într-o a doua etapă ( după 8 zile de repaus). Această etapă este necesară mai ales începătorilor care au rezerve în legătură cu folosirea argilei. Ea ar putea fi eliminată și s-ar putea trece direct la etapa a doua: “ laptele de argilă”.

Pregătirea trebuie să se facă în ajun:

punem o linguriță de argilă într-u pahar plin ¾ cu apă o lăsăm toată noaptea. A doua zi dimineața sorbim, după ce am amestecat bine în pahar. Putem deopotrivă să ne luăm argila la culcare sau chiar cu jumătate de oră înaintea uneia din mesele principale.
Copiilor care nu pot să înghită soluția de argilă, le vom prepara mici perișoare de argilă cu apă aromatică (apă în care s-au macerat muguri de pin, eucalipt, cimbrișor, mentă). Vor suge aceste perișoare și vor obține aceleași binefaceri.
Se recomandă să sugem mici bucăți de argilă în caz de gingivite, stomatite, pioree alveolară, angine, guturaiuri.

Prima cură de argilă este recomandat să dureze trei săptămâni. Apoi se va relua zece zile pe lună sau o săptămână din două.
Dacă apare o constipație consecutivă trebuie să micșorăm doza de argilă, sporind cantitatea de apă și ingerând rația în două sau trei reprize în cursul zilei ( cu o jumătate de oră înainte de mese). În cazul persistenței constipației, trebuie să întrerupem ingerările de argilă vreme de 10-15 zile.
Cura de argilă este incompatibilă cu o alimentație bogată în materii grase; se indică să se bea, apă curată sau sucuri naturale în cantități suficiente.

Contraindicații :

constipații cronice, tendințe de ocluzii intestinale și hernie iar în cazuri de hipertensiune arterială se va folosi cu prudență.

EXTERN:

Prepararea pastei de argilă este foarte simplă:

punem argila într-un recipient de sticlă, de lemn, de faianță, de porțelan (niciodată în vas de metal) și amestecăm, adăugând apă, până obținem o pastă densă, mai moale decât pasta de modelat. Se recomandă se se acopere argila cu apă și să se lase astfel câteva ore pentru a obține o pastă omogenă. Eficiența va crește dacă vom adăuga și anumite macerate de plante, picături din diferite tincturi naturale sau esențe aromatice naturale. Din ea vom face cataplasme, groase de cca 1-1,5 cm și cu o suprafață care să depășească puțin pe cea a regiunii tratate.

Cataplasmele (plasturii) vor fi , după caz, aplicate reci, călduțe sau calde:

reci, pe regiunile inflamate sau pe partea de jos a abdomenului; în acest caz se reînnoiesc imediat ce s-au încălzit (15-30 minute) ; dacă senzația de rece persistă, se schimbă cataplasma rece cu una călduță;
călduțe sau calde pe regiunea hepatică, pe rinichi, pe vezică, pe oase; cataplasma va fi aplicată direct pe piele sau, la nevoie, cu ajutorul unui tifon;
anumite afecțiuni – contuzii, varice, afecțiuni cardiace - se tratează , cel puțin la început , prin aplicări de comprese și apoi cu cataplasme.

Cataplasmele și plasturii se vor fixa, după regiunile tratate, printr-o fașă, o centură de flanelă sau un bandaj în formă de T (pentru perineu); pentru un plasture la ceafă, se fixează banda de imobilizare în jurul frunții, nu al gâtului.
Durata aplicării variază de la caz la caz, de la o oră la 3 ore iar uneori toată noaptea.Dacă apar senzații neplăcute (frig, durere) se va scoate cataplasma și nu se va reînnoi decât după 12 sau 24 de ore. În cazul în care cataplasma se usucă prea repede, se va înlocui cu alta proaspătă.
După scoaterea plasturelui, rămășițele se îndepărtează prin spălări simple cu apă rece sau încropită. Ritmul aplicărilor variază după afecțiuni și după reacțiile bolnavului:

• abcese, supurații diverse: se reînnoiesc plasturii din jumătate în jumătate de oră, apoi la interval de o oră și jumătate, zi și noapte, dacă este necesar; pentru noapte se poate înlocui plasturele cu o compresă de apă argiloasă, care se va înlocui o dată sau de două ori;
• regiunile lombare, abdomen, partea inferioară a cestuia, regiunea hepatică: aplicările pot provoca reacții mai mult sau mai puțin vii; de aceea ne vom limita la o cataplasmă pe zi, menținută două până la patru ore ; uneori vom putea să lăsăm plasturele toată noaptea .

Nu vom face mai multe aplicări în același timp. În cazurile în care plasturii vor fi indicați în mai multe locuri (partea de jos a abdomenului și plămânul, de exemplu), se va respecta intervalul de două până la patru ore între diversele aplicări.

Femeile se vor abține de aplicări de argilă în timpul menstrei.

După folosire este necesar să aruncăm argila căci este impregnată de toxine. Se vor spăla bandajele utilizate.

Orice cură externă de argilă trebuie precedată sau însoțită de un tratament dezintoxicant

intern fito-aromo-terapeutic: suc de lămâie, laxative naturale ușoare, argilă în genere, alimentație echilibrată atoxică (preferabil cu cât mai puțină carne) .

Vom începe întotdeauna cu cataplasme subțiri (1/2 cm), puțin întinse, timp de una până la două ore. Progresiv, se vor utiliza plasturi de 1-2 cm grosime, de formate mai mari și cu durate de aplicare mai lungi. Toate acestea cu condiția ca ele să fie bine suportate.

O altă modalitate de folosire a argilei este următoarea :

se ia argilă grasă, de la o adâncime mai mare, cel mai bine dintr-un mal bătut de soare. Se ține la soare pentru a se încărca cu energii binefăcătoare. Apoi, după ce se usucă, fie la soare, fie în cuptor (dar, atenție, la temperaturi moderate) se pisează mărunt și se amestecă bine cu apă sau oțet, cu macerat de Coada Mânzului sau de Scrântitoare. Când s-a făcut ca o alifie, se întinde pe o cârpă și se pune , cald, pe partea dureroasă, pe piept, pe spate, abdomen, genunchi, unde se lasă până se usucă, apoi se schimbă.

Pe lângă plasturi și comprese, argila poate fi întrebuințată cu succes pentru pudrare, ca și pudra de talc, atât la sugari cât și la copii și adulți. La nivelul plăgilor, pudrarea cu argilă are o acțiune antiseptică și cicatrizantă. La fel și pentru fisuri (crăpături), eczeme, furunculoză, abcese, ulcere, anumite cazuri de eritrem. Plăgile se pot spăla cu o soluție lichidă de argilă, la care se adaugă câteva picături de lămâie. Cataplasmele sunt indicate și în cazuri de migrene, nevralgii și afecțiuni dentare.

Pe de altă parte, argila poate fi utilizată și în spălături vaginale și clisme. În doze de 3-4 linguri la litrul de apă , la temperatura corpului (cuperoze, vaginite, colite, rectite, parazitoze intestinale).

O modalitate este aplicația de argilă vagin sau rect care se face injectând cu o seringă fără ac de 10 sau 20 ml o cantitate corespunzătoare de pastă de argilă preparată în prealabil și având temperatura corpului. Pentru a putea injecta în rect e suficient să introducem conul seringii în anus și să presăm ușor seringa spre interior, după care putem începe să apăsăm pe piston.

Măștile de frumusețe conțin adesea argilă

Se poate proceda simplu, economic și eficace folosind argila pudră din care se face o pastă cu jumătate apă, jumătate suc de castravete de roșii sau de struguri. Pasta aceasta va fi întinsă în strat subțire pe toată fața și păstrată până se usucă: 15 minute până la o jumătate de oră. Se va îndepărta cu apă călduță.

Procedeul acesta, realizat o dată pe săptămână, prezintă numai avantaje. Se tratează astfel acneea, erupțiile feței, cuperoza, ridurile. Argila praf, amestecată cu ulei de măsline dă o cremă deopotrivă de eficace în toate cazurile enumerate. Efectele argilei și a preparatelor cu argilă asupra tenului sunt excepționale iar acesta este un domeniu de aplicații unde efectele se obțin relativ ușor, uneori imediat și mai ales … se văd !

Pentru bolnavii care au prescrieri de băi de nămol

care nu au timpul sau mijloacele pentru a se duce într-o stațiune termală specializată, prezentăm mijlocul de a beneficia, totuși, de această metodă terapeutică se va prepara o pastă de argilă suficientă pentru a umple o baie.

Baia va putea fi folosită de mai multe ori. Va fi suficient să adăugăm, de fiecare dată, apă caldă. Durata acestor băi va fi de 5-10 minute la început, apoi de 15-20 minute. Băile se vor face de din două în două zile sau de două ori pe săptămână, timp de o lună. Se repetă, dacă este necesar, după o întrerupere de 5-6 săptămâni. Sunt indicate mai ales în cazuri de afecțiuni reumatismale sau osoase și deopotrivă în anemie.

Băile locale vor fi practicate în cazurile reumatismelor mâinilor sau ale picioarelor.
În măsura posibilității, este preferată apa de mare sau cea în care s-a pus sare marină.

redactat de Leo Radutz

Mărturii ale unor persoane ce au utilizat argila AICI

Găsiți aici produse cosmetice naturale, pe bază de argilă - vivanatura.ro