Nisargadatta Maharaj și învățătura Sinelui – cine suntem cu adevărat (film)

Am deschis înscrierile la
o nouă grupă de Abheda Yoga si meditație
Cu Leo Radutz!
Din 15 septembrie - in Bucuresti si Online. CLICK pe link pentru detalii

https://alege.abhedayoga.ro/yoga-septembrie/

Sri Nisargadatta Maharaj a fost profesor de yoga indian, bun cunoscător al Advaita Vedanta.

Este considerat cel mai cunoscut profesor de Advaita Vedanta de la Ramana Maharshi.

Expunerea sa  directă și minimalistă și eficientă a non-dualismului,

cât și  publicarea celei mai cunoscute și răspândite cărți

„I AM THAT” în 1973,  

i-a adus recunoașterea și adepți la nivel mondial.

El a predat Jnana yoga austeră, minimalistă,

bazată pe propria experiență.

Filozofia sa este expusă în acest prim volum,

considerat un clasic modern.

 

Conform Sri Nisargadatta,

scopul spiritualității

este să simți cine ești.

Este cunoscut fapul că putea declanșa

transformări radicale în oameni

doar ascultând-ul sau citind-i cărțile.

El a vorbit despre „modul direct” de cunoaștere a Realității finale,

în care cineva devine conștient de natura originală prin discriminare mentală,

rupând identificarea falsă a minții cu ego-ul,

știind că

„Tu ești deja Așa”.

 

Viața sa                     

Când era întrebat de data nașterii sale, Maestrul răspundea că el nu s-a născut niciodată!

Totuși 1897 este anul când el a venit pe lume într-o zi

care a coincis cu marea sărbătoare a lui Hanuman,

zeul-maimuță din faimoasa epopee Ramayana.

Sri Nisargadatta Maharaj s-a născut în Bombay (Mumbai) în martie 1897,

într-o familie săraca, fără preocupari spirituale.

În copilărie, acesta a lucrat la micuța ferma a familiei

și a luat contact cu spiritualitatea

prin intermediul discuțiilor purtate cu un prieten de-al tatălui său.

Părinții săi, care i-au dat numele Maruti,

aveau o mică fermă la satul Kandalgaon din raionul Ratnagiri din Mahrashtra.

Tatăl său, Shivrampant, era un om sărac care fusese slujitor în Bombay

înainte de a se îndrepta spre agricultură.

La vârsta de 18 ani, după moartea tatălui,

Maruti a plecat de acasă pentru a lucra în Mumbai.

Băiatul și-a deschis un magazin de haine și țigări

și, după o vreme, și-a găsit o soție cu care a făcut 4 copii.

Când Maruti avea 34 de ani, un prieten de-al său, Yashwantrao Baagkar,

l-a prezentat gurului său, Sri Siddharameshwar Maharaj,

șeful filialei Inchagiri din Navanath Sampradaya.

Guru i-a dat o mantră și câteva instrucțiuni lui Maruti

și a murit la scurt timp după aceea.

Sri Nisargadatta a amintit mai târziu:

Guru-ul meu mi-a ordonat să particip la sensul „eu sunt”

și să nu acord atenția la nimic altceva.

Întocmai l-am ascultat.

Nu am urmat vreun curs anume de respirație, nici meditație sau studiu de scripturi.

Orice s-ar întâmpla, mi-aș îndepărta atenția de la ea și aș rămâne cu sensul „sunt”.

Poate arata prea simplu, chiar brut.

Singurul meu motiv pentru a o face a fost că Guru-ul meu mi-a spus acest lucru.

Totuși, a funcționat!

I Am That , capitolul 75

Trei ani mai târziu, Maruti

a avut prima experiență iluminatorie

și și-a luat numele de Nisargadatta

A luat atunci decizia de a își părăsi familia

și de a pleca în munții Himalaya.

După cateva luni însă, s-a întors în Mumbai la familie,

realizând că a găsit deja viața eternă

și că are la îndemână tot ce își dorește,

indiferent de locul în care se află.

A rămas în Mumbai, unde a trăit tot restul vieții sale,

lucrând ca vânzător de țigări

și dând instrucțiuni spirituale în casa sa.

A locuit într-un apartament mic din Khetwadi,

unde își făcea practica sa spirituală și unde îi primea și pe adepți.

A murit la 84 de ani în anul 1981.

 

Învățăturile sale

El a recomandat practica care a dus la realizarea proprie în mai puțin de trei ani:

Doar ține cont de simtirea „Eu sunt”,

scontopește-te cu ea,

până când mintea și sentimentul tău devin unul.

Prin încercări repetate

te vei ajuta de echilibrul corect de atenție și afecțiune,

iar mintea ta va fi ferm stabilită

în gândirea „Eu sunt”.

I Am That  , capitolul 16

În cartea sa de referință,” I Am That” ,

considerată pe larg ca una dintre cele mai mari cărți spirituale ale secolului XX,

răspunde la una dintre cele mai importante întrebări :

Întrebare: Există vreun pericol de a urmări Yoga cu orice preț?

Maharaj: Este un pericol de nepotrivire atunci când casa este în foc?

Căutarea realității este cea mai periculoasă dintre toate întreprinderile,

deoarece aceasta va distruge lumea în care trăiți.

Dar dacă motivul tău este iubirea de adevăr și de viață,

nu trebuie să-ți fie frică. ( Eu sunt asta , capitolul 96.)

„- Tu ți-ai dobândit propria realizare prin efort

sau prin grația gurului (maestrului spiritual)?
Maharaj:-A lui a fost învățătura,

a mea a fost încrederea.
Încrederea mea în el m-a făcut să accept cuvintele lui ca fiind adevărate,

să pătrund adânc în ele,

să le trăiesc și așa am ajuns să realizez ceea ce sunt eu.

Persoana și cuvintele gurului (maestrului spiritual) m-au făcut să am încredere în el,

iar încrederea mea le-a făcut roditoare.”

Întrebare: Tu stai acolo în fața mea, iar eu mă aflu la picioarele tale.

Care este deosebirea fundamentală dintre noi?
Maharaj: Nu este nicio deosebire fundamentală.
Î: Trebuie să fie totuși vreo deosebire reală;

eu vin la tine, nu tu vii la mine.
M: Pentru că îți închipui deosebiri,

tu mergi de colo până colo în căutare de oameni „superiori”.
Î: Şi tu ești o persoană „superioară”.

Tu pretinzi a cunoaște realul, câtă vreme eu nu-l cunosc.
M: Ţi-am spus eu vreodată că tu nu cunoști și de aceea, ești inferior?

Lasă-i pe cei care au scornit asemenea distincții să le dovedească.

Eu nu pretind că știu ceea ce tu nu știi.

Nu văd nicio deosebire între mine și tine.

Viața mea este o succesiune de evenimente, întocmai ca a ta.

Numai că eu sunt detașat și văd spectacolul trecător ca pe un spectacol trecător,

în vreme ce tu te agăți cu tărie de lucruri și avansezi o dată cu ele.
Există în evenimentul prezent ceva excepțional, unic,

ceva ce evenimentul precedent ori cel viitor nu îl au.

Există o vitalitate, o luminozitate în jurul lui, o realitate;

el se conturează de parcă este iluminat.

Pe ceea ce este actual există „pecetea realității”, pe care trecutul și viitorul nu o au.

Ce anume face prezentul atât de diferit?

Evident, prezența mea.

Eu sunt real, căci eu sunt întotdeauna acum, în prezent,

iar ceea ce este cu mine acum participă la realitatea mea.

Trecutul este în amintire, viitorul – în închipuire.

Un lucru focalizat în acum este cu mine,

căci eu sunt veșnic prezent;

propria mea realitate este ceea ce împărtășesc eu evenimentului prezent.
Î: Între spirit și corp, iubirea este aceea care oferă puntea?
M: Ce altceva ar putea fi? Mintea creează abisul, inima îl traversează. Toate binecuvântările vin din interior. Întoarce-te spre interior. Pe „Eu sunt” îl cunoști.

Fii împreună cu acesta tot timpul de care dispui, până când te vei întoarce către el în mod spontan.

Nu există o altă cale mai ușoară și mai simplă.
Eu văd lumea apărând în conștiința care este totalitatea cunoscutului

în imensitatea necunoscutului.

Ceea ce începe și se sfârșește este simplă aparență.

Se poate spune că lumea apare, dar nu că este.

Aparența poate să dureze foarte mult pe o anumită scară a timpului și să fie foarte scurtă pe o alta,

dar în ultimă instanță este același lucru.

Tot ceea ce este legat de timp este momentan și nu are nicio realitate.

Trecut și viitor sunt numai în minte – eu sunt acum.
Î: Şi lumea este acum.
M: Care lume?
Î: Lumea din jurul nostru.
M: Ea este lumea ta pe care o ai în minte, nu a mea.

Ce știi tu despre mine, când până și convorbirea mea cu tine este numai în lumea ta?

N-ai niciun motiv să crezi că lumea mea este identică cu a ta.

Lumea mea este reală, adevărată, așa cum este percepută, pe când a ta apare și dispare,

în funcție de starea minții tale.

Lumea ta este ceva străin, și tu te temi de ea.

Lumea mea sunt eu însumi. Eu sunt acasă.
Lumea ta este o creație a minții, subiectivă, inclusă înlăuntrul minții,

fragmentată, temporară, personală, atârnată de firul memoriei.

Eu trăiesc într-o lume a realităților, în timp ce a ta este o lume a închipuirilor.

Lumea ta este personală, privată, de neîmpărtășit, în mod intim a ta.

Nimeni nu poate să intre în ea, să vadă așa cum vezi tu, să audă așa cum auzi tu,

să-ți simtă emoțiile și să-ți gândească gândurile.

În lumea ta ești cu adevărat singur, închis în visul tău mereu schimbător,

pe care îl iei drept viață.
Lumea mea este o lume deschisă, comună tuturor, accesibilă tuturor.

În lumea mea există comuniune, putere de pătrundere, iubire, calitate reală;

individul este totalul, totalitatea – în individ.

Totul este Unul și Unul este totul.

Poate să pară că eu aud și văd, că vorbesc și acționez, dar la mine totul se întâmplă firesc,

așa cum la tine are loc digestia.

Așa cum tu nu-ți faci griji cu privire la creșterea părului,

tot așa eu nu-mi fac griji cu privire la vorbele sau faptele mele.

Ele se petrec pur și simplu și mă lasă netulburat,

căci în lumea mea nimic nu merge niciodată anapoda.
Î: Este cu putință să-mi fac mintea stabilă?
M: Cum se poate o minte instabilă să se facă pe sine stabilă?

Bineînțeles că nu se poate.

Stă în natura minții să rătăcească de colo colo.

Tot ce poți să faci este să deplasezi focarul conștiinței dincolo de minte.
Î: Cum se face asta?
M: Refuză toate gândurile cu excepția unuia: gândul „eu sunt”.

Mintea se va revolta la început, dar cu răbdare și perseverență ea va ceda și va rămâne liniștită.

Odată ce vei fi liniștit mintea, lucrurile vor începe să se petreacă spontan și întru totul natural,

fără nicio intervenție din partea ta.
Î: Sunt neliniștit. Cum pot să câștig pacea?
M: Pentru ce ai nevoie de pace?
Î: Ca să fiu fericit.
M: Nu ești fericit acum?
Î: Nu, nu sunt.
M: Ce te face nefericit?
Î: Am ceea ce nu vreau și vreau ceea ce nu am.
M: De ce nu inversezi: să vrei ceea ce ai și să nu vrei ceea ce nu ai?
Î: Din punct de vedere intelectual, eu îmi dau seama că totul este trecător. Totuși, inima vrea permanență. Vreau să creez ceva care să dureze.
M: Atunci trebuie să clădești din ceva durabil. Ce anume ai care să fie durabil? Nici corpul și nici mintea ta nu vor dura. Trebuie să te uiți altundeva.
Î: Eu tânjesc după permanență, dar nu o găsesc nicăieri.
M: Oare nu ești tu permanent?
Î: M-am născut, voi muri.
M: Poți zice cu exactitate că nu erai înainte să fi fost născut și poți cumva să zici atunci când ești mort: „acum nu mai sunt”? Tu nu poți să spui din proprie experiență că nu ești. Poți să spui numai „eu sunt”. Alții, de asemenea, nu-ți pot spune „tu nu ești”.
Î: În timpul somnului, nu există nici un „eu sunt”.
M: Înainte de a face astfel de afirmații categorice, examinează cu grijă starea ta de veghe. Curând vei descoperi că ea este plină de goluri, când mintea se golește. Observă cât de puțin îți amintești, chiar și atunci când ești pe deplin treaz. Tu nu poți spune că nu ești conștient în timpul somnului. Doar că nu-ți amintești. Un gol în memorie nu este în mod necesar și un gol în conștiință.
Î: Eu nu tânjesc după multă cunoaștere. Tot ce vreau este pacea.
M: Poți avea toată pacea pe care o dorești, dacă o ceri.
Î: O cer.
M: Trebuie să ceri cu o inimă nedivizată și să trăiești o viață integrată.
Î: Cum?
M: Detașează-te de tot ceea ce îți face mintea neliniștită. Renunță la tot ce îi tulbură pacea. Dacă vrei pacea, merit-o.
Î: Cu siguranță toți merită pacea.
M: O merită numai cei care nu o tulbură.
Î: În ce fel tulbur eu pacea?
M: Prin faptul că ești un sclav al dorințelor și fricilor tale.
Î: Chiar și atunci când ele sunt justificate?
M: Reacțiile emoționale, născute din ignoranță și inadvertență nu sunt niciodată justificate. Caută să ai o minte clară și o inimă curată. Tot ce-i nevoie este să te menții calm și vigilent, cercetând natura ta reală. Aceasta este singura cale către pace.
A cunoaște Sinele ca fiind singura realitate, iar toate celelalte ca fiind temporare și efemere înseamnă libertate, pace și bucurie. Totul este foarte simplu. În loc să vezi lucrurile așa cum ți le închipui, învață să le vezi așa cum sunt. Când vei putea vedea totul așa cum este, tu, de asemenea, te vei putea vedea așa cum ești. Este ca și cum ai lustrui o oglindă. Aceeași oglindă care îți arată lumea așa cum este, îți va arăta și propriul tău chip. Gândul „eu sunt” este cârpa de lustruit. Folosește-l.
Î: Spune-mi, te rog, cum ai ajuns tu la realizarea de Sine.
M: Mi-am întâlnit maestrul la 34 de ani și mi-am realizat Sinele la 37 de ani.
Î: Ce s-a întâmplat? Care a fost schimbarea?
M: Plăcerea și durerea și-au pierdut stăpânirea asupra mea. Eram liber de dorință și de frică. M-am pomenit complet, neavând nevoie de nimic. Am văzut că în oceanul conștiinței pure, la suprafața conștiinței universale, valurile fără de număr ale lumilor fenomenale se înalță și coboară, fără de început și sfârșit. În calitate de conștiință, ele sunt toate eu însumi. Ca evenimente, ele sunt toate ale mele. Există o putere misterioasă care veghează asupra lor. Acea putere este Dumnezeu, Conștiința, Sinele, Viața, oricare ar fi numele pe care i-l dai. Ea este fundamentul, suportul ultim a tot ce este, întocmai cum aurul este materialul de bază pentru toate bijuteriile de aur. Şi ea este atât de intim a noastră! Fă abstracție de numele și de forma bijuteriei, și aurul devine evident. Fii liber de nume și formă, de dorințele și fricile pe care acestea le creează – ce mai rămâne?
Destinul meu a fost să mă nasc un om simplu, un om de rând, un umil comerciant cu puțină educație formală. Viața mea a fost cât se poate de obișnuită, cu dorințe și frici obișnuite. Când, prin credința avută în ghidul meu spiritual și dând ascultare cuvintelor lui, am realizat adevărata mea ființă, am lăsat în urmă natura mea umană să se îngrijească de ea însăși, până când soarta îi va fi pecetluită.
Pentru că tu ești singura sursă și singurul fundament al lumii, stă pe deplin în puterea ta să o schimbi. Ceea ce este creat poate fi oricând distrus și ne-creat. Totul se va petrece așa cum vei dori, cu condiția să vrei cu adevărat. Ţelurile tale sunt mărunte și modeste. Ele nu au nevoie de prea multă energie. Numai energia lui Dumnezeu este infinită, căci El nu vrea nimic pentru El Însuși. Fii ca El și toate dorințele tale se vor împlini. Cu cât sunt mai înalte țelurile și mai vaste dorințele tale, cu atât vei avea mai multă energie pentru împlinirea lor. Dorește binele tuturor și universul va lucra odată cu tine. Dar dacă urmărești propria ta plăcere, atunci va trebui s-o câștigi pe calea cea aspră, cu multă perseverență și trudă. Înainte să dorești, merită.
Î: Ce anume mă poate face să iubesc?
M: Tu ești iubirea însăși – atunci când nu te temi.
Nu ceea ce trăiești, ci cum trăiești contează. Ideea de iluminare este de maximă importanță. A ști doar că există această posibilitate îți schimbă întreaga perspectivă. Ea acționează ca un chibrit aprins într-o grămadă de rumeguș. Toți marii învățători nu au făcut nimic altceva. O scânteie de adevăr poate să aprindă un munte de minciuni.

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top