Nisargadatta Maharaj a reusit foarte repede: a crezut ce a spus Maestrul sau

Nisargadatta Maharaj este un mare jnana-yoghin contemporan. Mesajul său este simplu si direct. Calea sa este cea a revelării directe a Sinelui prin introspecție și căutare interioară.

Secretul succesului său pe calea spirituală a fost credința de nezdruncinat:

“Am avut incredere în maestrul meu. El mi-a spus că eu nu sunt altceva afară de Sinele meu, și l-am crezut.

Încrezându-mă în el, m-am purtat în consecință și a încetat să-mi mai pese de ceea ce nu eram eu, ori al meu.”

Astfel, la trei ani după ce și-a întâlnit maestrul spiritual, Nisargadatta Maharaj a atins eliberarea spirituală devenind un jivan-mukta (cel care a atins eliberarea în această viață).

Cand era intrebat despre data nasterii sale,  Nisargadatta Maharaj raspundea foarte afabil ca el nu s-a nascut niciodata. Din pacate nu se stie cu exactitatea data nasterii sale, dar din  relatarile unei rude mai varstnice se stie ca s-a nascut in luna martie a anului 1897, in ziua cand indienii il celebreaza pe Hanuman, numit si Maruti, sau zeul-maimuta din faimoasa epopee Ramayana. In semn de omagiu, parintii i-au dat numele de Maruti.

Provenind dintr-o familie de oameni saraci, Maruti a crescut aproape fara educatie, traind o viata comuna  si lipsita de evenimente pana cand a ajuns la maturitate, fara sa dea nici cel mai mic semn asupra realizarii spirituale care avea sa urmeze.

Intalnirea cu maestrul sau spiritual Sri Siddhara-Meshwar Maharaj, a avut loc in anul 1933, la  varsta de 36 de ani, cand Maruti a primit de la acesta o MANTRA si instructiuni pentru meditatie.

La scurt timp dupa aceasta, Maruti, a avut o experienta iluminatoare, dupa care a inceput sa duca o viata nonduala caracteristica marilor intelepti care in timp ce traiesc in lumea cotidiana, traiesc simultan si in lumea stralucitoare a infintei cunoasteri, continuand sa-si desfasoare micul sau negot, el a refuzat totusi sa mai fie un comerciat orientat doar spre profit.

Maruti si-a intalnit maestrul la o varsta destul de inaintata, cand altii deja si-au gasit calea, totusi, increderea de nezdruncinat in maestrul sau, si aspiratia spirituala neintrerupta, l-au facut pe acest om simplu sa ajunga la o realizare sipirituala deosebita.

La un an după moartea Ghidului său Spiritual, și-a abandonat familia și afacerea, devenind călugăr cerșetor, un pelerin care, în picioarele goale, a apucat drumul spre Himalaya unde plănuia să-și petreacă restul anilor în căutarea vieții eterne. Nu dupa mult timp, a reuntat la aceasta idee, intorcandu-se acasa, realizand  inutilitatea aceste cautari, si a faptului ca viata eterna nu trebuie cautata, deoarece o avea deja. După ce a trecut dincolo de ideea „eu sunt trupul”, el a dobandit o stare mentală extrem de vie, pașnică și glorioasă, si  totul i-a apărut ca fiind  lipsit de valoare în comparație cu ea. Atfel a atins realizarea de sine.

A revenit in orasul Bombay in anul 1938, oras in care si-a petrecut restul vietii, pana la sfarsitul ei, stingandu-se din viata la 8 septembrie 1981.

In tot acest timp, Nisargadatta a a avut numeroase intalniri cu mii si mii de oameni veniti de prin intrega lume, aflati in cautarea unui autentic indrumator spiritual. Cu toate ca Nisargadatta  nu avea  educatie, conversatia sa ilumina intr-un grad extraordinar. Faptul ca provenea dintr-o familie saraca  si crescuse in saracie, nu il oprea sa fie unul dintre cei mai bogati oameni, caci detina comoara eterna si nepieritoare a aevaratei cunoasteri. Toti cei care veneu la el, primeau sprijinul de care aveau nevoie, fiind un adevarat far calauzitor pentru discipolii sai, mereu cu zambetul pe buze, inimos si delicat, plin de umor,  neinfricat si foarte sincer. Asa a fost Nisargadatta Maharaj, un intelept care nu s-a nascut niciodata… si care traieste etern in inimile celor care l-au cunoscut.

Vă oferim în continuare câteva idei pline de înțelepciune ale lui Nisargadatta Maharaj.

„Adevărul este simplu și deschis tuturor. De ce complici lucrurile? Adevărul iubește și poate fi iubit. El include totul, acceptă totul, purifică totul. Neadevărul este cel dificil, el este sursa necazurilor. El întotdeauna vrea, așteaptă, cere. Fiind fals, el este vid, întotdeauna în căutarea unei confirmări sau reasigurări. El se teme de cercetare și de aceea o evită. Se identifică cu orice suport, oricât de slab și de momentan ar fi acesta. Tot ceea ce obține, el pierde și apoi cere și mai mult. Prin urmare, nu trebuie să ai încredere în mental. Nimic din ceea ce poți vedea, simți sau gândi nu este ceea ce pare.”
„Fără îndoială, lumea este pictată de tine pe ecranul conștiinței și este în întregime propria ta lume privată. Numai simțământul tău de „eu sunt”, cu toate că-i în lume, nu este al lumii. Odată ce realizezi că lumea este propria ta proiecție, ești liber de ea.”

„Învață să privești fără imaginație, să asculți fără distorsiuni, asta-i tot. Încetează să mai atribui nume și forme la ceea ce este în esență fără nume și formă, realizează că fiecare modalitate de percepție este subiectivă, că ceea ce este văzut sau auzit, pipăit sau mirosit, simțit sau gândit, așteptat sau imaginat, este în minte și nu în realitate.”

„Între malurile durerii și plăcerii curge râul vieții. Numai atunci când mintea refuză să curgă odată cu viața și se poticnește de maluri ea devine o problemă. Prin curgere o dată cu viața eu înțeleg acceptare – lăsând să vină ce vine și să treacă ce trece. Nu dori, nu te teme, observă actualul așa cum este și atunci când se întâmplă, căci tu nu ești ceea ce se petrece, ci cel căruia i se petrece. În ultimă instanță, tu nu ești nici măcar observatorul. Tu ești potențialitatea ultimă a cărei manifestare și expresie este conștiința atotcuprinzătoare.”

„Indiferent ce ți se petrece, ți se petrece ție. Indiferent ce faci, cel care face este în tine. Găsește subiectul a tot ceea ce ești tu ca persoană.”

„De ce să dorești câtuși de puțin? Faptul de a dori să te eliberezi de dorință nu te va pune în libertate. Nimic nu te poate pune în libertate, deoarece tu ești liber. Privește-te cu o claritate lipsită de dorință, asta e tot.”

„Fericirea adevărată nu poate fi găsită în lucrurile care se schimbă și trec odată cu timpul. Plăcerea și durerea alternează în mod inexorabil. Fericirea provine din Sine și poate fi găsită numai în Sine.”

„Găsește-ți Sinele tău real și toate vor veni odată cu asta.”

„Ceea ce începe și se sfârșește este simplă aparență. Se poate spune că lumea apare, dar nu că este. Aparența poate să dureze foarte mult pe o anumită scară a timpului și să fie foarte scurtă pe o alta, dar în ultimă instanță este același lucru. Tot ceea ce este legat de timp este momentan și nu are nici o realitate.”

„Tu ești Sinele aici și acum. Lasă-ți mintea în pace, rămâi pe deplin conștient și liniștit și vei realiza că a rămâne vigilent, dar detașat, privind evenimentele cum vin și se duc, este un aspect al naturii tale reale.”

„Există în evenimentul prezent ceva excepțional, unic, ceva ce evenimentul precedent ori cel viitor nu îl au. Există o vitalitate, o luminozitate în jurul lui, o realitate; el se conturează de parcă este iluminat. Pe ceea ce este actual există „pecetea realității”, pe care trecutul și viitorul nu o au.”

„Ce anume face prezentul atât de diferit? Evident, prezența mea. Eu sunt real, căci eu sunt întotdeauna în acum, în prezent, iar ceea ce este cu mine acum, participă la realitatea mea. Trecutul este în amintire, viitorul – în închipuire. Un lucru focalizat în acum este cu mine, căci eu sunt veșnic prezent; propria mea realitate este ceea ce împărtășesc eu evenimentului prezent.”

„A cunoaște Sinele ca fiind singura realitate, iar toate celelalte ca temporale și efemere înseamnă libertate, pace și bucurie. Totul este foarte simplu. În loc să vezi lucrurile așa cum ți le închipui, învață să le vezi așa cum sunt. Când vei vedea totul așa cum este, tu, de asemenea, te vei vedea așa cum ești. Este ca și cum ai lustri o oglindă. Aceeași oglindă care îți arată lumea așa cum este, îți va arăta și propriul tău chip. Gândul “eu sunt” este cârpa de lustruit. Folosește-l!”

„Caută în tine însuți ceea ce este permanent. Cufundă-te adânc în interior și găsește ce este real în tine.”

„Renunță la toate întrebările în afară de una: “Cine sunt eu?” La urma urmei, singurul fapt de care ești sigur este că tu ești. “Eu sunt” este o certitudine. “Eu sunt aceasta” nu este. Luptă-te să descoperi ce ești tu în realitate. ”

„Ca să cunoști ceea ce ești trebuie mai întâi să investighezi ceea ce nu ești.”

„Descoperă tot ceea ce nu ești – corp, sentimente, gânduri, timp, spațiu, aceasta sau aceea – nimic din ceea ce percepi nu poți fi tu. Chiar actul perceperii arată că tu nu ești ceea ce percepi.”

„Cu cât înțelegi mai clar că la nivelul minții poți fi descris numai în termeni negativi, cu atât mai repede vei ajunge la sfârșitul căutării tale și vei realiza că tu ești ființa fără de limită.”

„Tot ce pot să spun cu exactitate este: „eu sunt”, orice altceva este deducție. Însă inferența a devenit obicei. Distruge toate obiceiurile de gândire și de vedere. Simțământul „eu sunt” este manifestarea  unei cauze mai profunde, pe care o poți numi Sine, Dumnezeu, realitate sau oricare alt nume. „Eu sunt” este în lume, însă el este cheia care poate deschide poarta de ieșire din lume.”

„În ființa pură se ivește conștiința; în conștiință lumea apare și dispare. Tot ceea ce există sunt eu, tot ce există este al meu. Înainte de toate începuturile, după toate sfârșiturile – eu sunt. Totul își are ființa în mine, în “eu sunt”, care strălucește în fiecare ființă vie. Chiar și neființa este de neconceput fără mine. Indiferent ce se întâmlă, eu trebuie să fiu acolo ca martor ca să privesc aceasta.”

„Toate obiectele conștiinței alcătuiesc universul. Ceea ce este dincolo de amândouă, susținându-le pe amândouă, este starea supremă, o stare de absolută nemișcare și tăcere. Oricine ajunge acolo, dispare. Este inaccesibilă prin cuvinte sau minte.”

„Această stare nu este perceptibilă, întrucât ea este cea care face percepția posibilă. Ea este dincolo de ființă și de neființă. Nu este nici oglinda, nici imaginea din oglindă. Ea este ceea ce este – realitatea atemporală, incredibil de dură și de solidă.”
„Singura cale de a o cunoaște este să fii acea stare.”

„Chiar și simțământul de “eu sunt” este compus din lumina pură a sentimentului de a fi.”

„Privește-ți mintea, observă cum ia ființă, cum operează. Pe măsură ce îți privești mintea, tu îți descoperi Sinele ca fiind privitorul. Când stai nemișcat, privind pur și simplu, tu îți descoperi Sinele ca fiind lumina din spatele observatorului. Sursa luminii este învăluită în întuneric, necunoscută-i sursa cunoașterii. Numai acea sursă este.”

„Întoarce-te din nou la acea sursă și rămâi acolo. Ea nu este în cer, nici în eterul atotcuprinzător. Dumnezeu este tot ceea ce este măreț și minunat; eu nu sunt nimic, nu am nimic, nu pot să fac nimic. Şi totuși, totul iese din mine – eu sunt sursa; eu sunt rădăcina, originea.”

„Când realitatea explodează în tine, tu poți să o numești experimentarea lui Dumnezeu. Ori, mai degrabă, Dumnezeu este cel care te experimentează pe tine. Dumnezeu te cunoaște atunci când tu te cunoști pe tine însuți. Realitatea nu este rezultatul unui proces; ea este explozie. Ea este complet dincolo de minte.”

„Căutarea însăși este Dumnezeu. În căutare descoperi că tu nu ești nici corpul, nici mintea, iar iubirea pentru sinele din tine este pentru sinele din toate. Cei doi sine sunt unul singur. Conștiința din tine și conștiința din mine, în aparență două, în realitate una, caută unitatea, iar aceasta este iubirea.”