Mircea Eliade, românul care le-a spus despre spiritualitate occidentalilor

Scris de 
Leo Radutz
 in data de 
16.10.2008
text de 
7 minute
Scris de 
Leo Radutz
 in data de 
16.10.2008
 - text de 
7 minute

 

 

Mircea Eliade fost un gânditor și scriitor român excepțional, cu o influență semnificativă în totată lumea.
El a facut cunoscută yoga și spiritualitatea orientală la un nivel semnificativ în acele timpuri și la nivel teoretic, în occident.

Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor.
Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate.
Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.

eliade.jpg

Mircea Eliade s-a născut pe 28 februarie (stil vechi) 1907 în București și a murit l 22 aprilie 1986 la Chicago.

Născut în București, a fost fiul lui Gheorghe Eliade.

Familia s-a mutat între Tecuci și București, în ultimă instanță, stabilindu-se în capitală în 1914 și a achiziționat o casă pe strada Melodiei, în apropiere de Piața Rosetti, unde Mircea Eliade a locuit până târziu în adolescență.

După terminarea învățământul primar la școala de pe strada Mântuleasa, Eliade devine elev al Colegiului Spiru Haret fiind coleg cu Constantin Noica.
Devine interesat de științele naturii și de chimie, ca și de ocultism.
În ciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-și pune în pericol vederea și așa slabă, Eliade citește cu pasiune.
Unul dintre autorii preferați este Honoré de Balzac.
Eliade face cunoștință cu nuvelele lui Giovanni Papini și cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer.

Interesul față de cei doi scriitori l-a dus la învățarea limbilor italiană și engleză; în particular începe să studieze persana și ebraica.
Este interesat de filosofie și studiază lucrările lui Vasile Conta, Marcus Aurelius și Epictet, citește lucrări de istorie și în special pe Nicolae Iorga și B.P Hasdeu. Prima sa opera a fost publicată în 1921 "Inamicul viermelui de mătase" urmată de "Cum am găsit piatra filosofală".
Patru ani mai târziu, Eliade încheie munca la volumul său de debut, volum autobiografic, "Romanul Adolescentului Miop".

Mircea Eliade avea o serioasă formație filozofică încă din România. După o pubertate dificilă de intens studiu solitar, începând din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca "șef al generației" sale. Romanul Gaudeamus, terminat în 1928, partea a doua din Romanul adolescentului miop, cuprinde informații autobiografice interesante despre prima întâlnire cu viitorul lui profesor de logică și metafizică, Nae Ionescu, care avea să aibă o influență decisivă asupra carierei sale. Recunoscând talentul și cunoștințele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujbă în redacția ziarului Cuvântul. Deși părerile posterității sunt împărțite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Mihail Sebastian.

Influența italiană

Dorind să-și lărgească orizontul intelectual dincolo de cultura franceză, pe atunci dominantă în România, Eliade învață limba italiană și cu ocazia unor călătorii în Italia îi cunoaște personal pe Giovanni Papini și pe Vittorio Macchioro, care avea publicații în domeniul istoriei religiilor. O indiscreție a tânărului Eliade, care publică un interviu luat lui Macchioro, menționând unele remarci amare ale acestuia asupra regimului lui Mussolini, i-au provocat acestuia neplăceri. În 1929 își ia licența cu o teză despre filozofia italiană în timpul Renașterii.

India secretă

După cultura italiană, filozofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obținând o bursă particulară, începe să studieze limba sanscrită și Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta. Întors la București, își dă doctoratul în filozofie cu o dizertație despre Yoga. În 1933 capătă mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experiența din India și pe date autobiografice. Între 1932 și 1943 publică mai multe volume de proză literară, eseuri și lucrări științifice.

Despre romanul său Maitreyi

Puține opere din literatura universală tratează aceleași fapte în viziunea a doi scriitori care au fost, în același timp, protagoniștii lor. Pentru noi, românii, romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit, generații de-a randul, o adevarată încântare. Cu toate acestea, puțini știu că prototipul personajului principal al cărții a trăit cu adevarat, până în 1990, în țara Vedelor și a Upanișadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof indian, și se numea Maitreyi Devi. Tânărul Mircea Eliade avea, când a cunoscut-o, 23 de ani, iar ea 16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, și avea să devină o cunoscută poetă indiană. Întâlnirea dintre Maitreyi Devi și reputatul nostru sanscritolog, Sergiu Al. George, la Calcutta, în 1972, a "declanșat" scrierea unei noi cărți.

Tulburătoarea poveste de dragoste din anii '30 a primit astfel o replică magistrală de la însăși eroina ei, Maitreyi (în carte, Amrita), dupa 42 de ani.

Romanul-răspuns "Dragostea nu moare", "It never dies", scris mai întâi în bengali, a fost tradus și publicat în limba engleză în 1976. Ne cufundăm, în timpul lecturii, în peisajul și în mentalitatea indiana, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor și simbolurilor. Coloana vertebrală a cărții de față este însă relatarea cu autenticitate și, aș zice, cu geniu a celei mai mari minuni a lumii: înfiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii împărtășite și destrămarea ei.

Mircea și Amrita (din Dragostea nu moare), ca și Allan și Maitreyi (din "Maitreyi"), pot sta alături de nemuritoarele cupluri Paul și Virginia, Tristan și Isolda, Romeo și Julieta. Dragostea nu moare (1976), deși cartea apărută până acum în limbile bengali, engleză, germană și română, nu are încă notorietatea planetară a romanului "Maitreyi" (1933). Ea însă înaintează triumfal pe aceeași cale a consacrării universale.

Eliade și extrema dreaptă românească

De la mijlocul anilor '30, Eliade a îmbrățișat ideologia Mișcării Legionare, în cadrul căreia devine un activist cunoscut. Acest lucru s-a manifestat în mai multe articole pe care le-a scris pentru diferite publicații, printre care și ziarul oficial al Mișcării, "Buna Vestire", dar și prin campania electorală pentru alegerile din decembrie 1937. Eliade s-a distanțat ulterior de această atitudine, însă a evitat mereu să se refere la această perioadă critică din tinerețea sa. In timp ce scria articole antisemite a luat poziție fața de expatrierea unor mari intelectuali evrei și și-a menținut amiciția cu evrei ca Mihail Sebastian. Anumiți exegeți ai operei sale au comentat faptul că Eliade, de fapt, nu s-a dezis niciodata de ideologia legionară, preferând să nege ulterior că ar fi autorul unora dintre articolele care i-au purtat semnătura si ca unele idei de factură mistic-totalitară sau antisemite ar fi regăsibile în operele sale științifice. În ceea ce privește opera literară, Iphigenia pare a fi o alegorie a morții lui Codreanu .

Anii de maturitate

Începând din 1957, Mircea Eliade se stabilește la Chicago, ca profesor de istorie comparată a religiilor la Universitatea "Loyola". Reputația sa crește cu fiecare an și cu fiecare nouă lucrare apărută, devine membru în instituții ilustre, primește mai multe doctorate honoris causa.

Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spațiu și timp sacru. Spațiul sacru este în concepția lui Eliade centrul universului, pe când timpul sacru este o repetiție a elementelor de la originea lumii, lumea considerată ca "orizontul" unui anume grup religios. În această concepție ființele umane arhaice erau orientate în timp și spațiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar și în omul modern ar exista o dimensiune ascunsă, subconștientă, guvernată de prezența secretă a unor profunde simboluri religioase. Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago îi poartă numele, ca dovadă a vastei sale contribuții la literatura specializată din acest domeniu. La catedră i-a urmat asistentul său, Ioan Petru Culianu, un alt savant român de talie internațională. În ultimii ani de viață, în ciuda serioaselor probleme de sănătate, a continuat să rămână angajat cu aceeași unică, nelimitată curiozitate și entuziasm. Mircea Eliade a murit la vârsta de 79 de ani, la 22 aprilie 1986, la Chicago.

Eliade, artistul

Opera sa literară și o frescă a problemelor existențiale în epoca pe care a trăit-o. Întoarcerea din rai (1934) și Huliganii (1935) sunt romane semifantastice în care Eliade acceptă existența unei realități extrasenzoriale. Omul este în căutarea propriilor sale forțe ascunse, este instrumentul acestor forțe pe care nu le poate controla. Această filozofie personală este exprimată de Mircea Eliade atât în nuvele memorabile, cum ar fi La țigănci (1959), cât și în romanul Noaptea de Sânziene (1971).

Opere științifice

* Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936)
* Cosmologie și alchimie babiloniană (1937)
* Comentarii la legenda meșterului Manole (1943)
* Traité d'histoire des religions (1949)
* Le Sacré et le Profane (1956)
* Aspects du mythe (1963)
* Le mythe de l'éternel retour (1969)
* Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase (1974)

Opere literare

* Maitreyi (1933)
* Întoarcerea din rai (1934)
* Huliganii (1935)
* Domnișoara Christina (1936)
* Nuntă în cer (1938)
* Pe strada Mântuleasa (1968)
* La țigănci (1969)
* Noapte de Sânziene (1971)
* Bătrânul și birocratul (1974)
* Romanul adolescentului miop

Lucrările publicate în limba română

* Romanul adolescentului miop, scris în 1927, publicat de Mircea Handoca abia în anul 1989, ediție curentă, Humanitas, 2004
* Gaudeamus, 1929 ediție curentă, Humanitas, 2004
* Isabel și apele diavolului, 1929, ediție curentă, Humanitas, 2003
* Solilocvii, 1932
* Maitreyi, 1933, roman indian
* Oceanografie, 1934,
* Întoarcerea din rai, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
* Lumina ce se stinge, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
* Alchimia asiatică, 1935 text integral în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
* India, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
* Caietele maharajahului, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
* Huliganii, 1935, ediție curentă Humanitas, 2003
* Şantier, Roman indirect, 1935, ediție curentă Humanitas, 2003
* Domnișoara Christina, 1936 ediție curentă Humanitas, 2003
* Cosmologie și alchimie babiloniană, 1937 text integral în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
* Şarpele, 1937
* Fragmentarium, 1938
* Nuntă în cer, 1938
* Secretul doctorului Honigberger, 1940, ediție curentă Humanitas, 2003
* Nopți la Serampore, 1940 ediție curentă Humanitas, 2003
* Mitul reintegrării, 1942
* Salazar și revoluția în Portugalia, 1942
* Jurnal portughez, scris în 1942, editat 2006
* Insula lui Euthanasius, 1943, ediție curentă Humanitas, 2003
* Comentarii la Legenda Meșterului Manole, 1943 în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
* Pe strada Mântuleasa, 1968, ediție curentă Humanitas, 2004
* Noaptea de Sânziene, 1971
* În curte la Dionis, 1977, ediție curentă Humanitas, 2004
* Tinerețe fără tinerețe, Nouăsprezece trandafiri, 1980, ediție curentă Humanitas, 2004

Lucrările publicate în limbi străine

* Os Romenos, latinos do Oriente, 1943, Despre Români, latinii orientului, apare în limba portugheză
* Yoga, 1936, apare simultan în limbile franceză și română
* Tehnici ale Yoga, 1948
* Yoga. Nemurire și libertate, 1954
* Făurari și alchimiști, 1956
* Tratatul de istorie a religiilor, 1949, ed. a doua, 1966
* Mitul eternei reîntoarceri, 1949
* Şamanismul și tehnicile extazului, 1951
* Imagini și simboluri, 1952
* Nașteri și renașteri, 1958
* Mefistofel și androginul, 1962
* De la Zalmoxis la Genghis Han, 1970
* Mituri, vise, mistere, 1957
* Istoria credințelor și ideilor religioase, 1976-1983
* Briser le toit de la maison, 1986
* The Quest ( titlul versiunii în limba franceză este La Nostalgie des Origines), 1969

Opere memorialistice

* Jurnal, două volume( versiunea în limba română a fost restabilită de Mircea Handoca pornind direct de la manuscris)
* Memorii, două volume, 1991( autobiografia sa)
* Jurnal portughez și alte scrieri, Humanitas, 2006
* Încercarea labirintului, ed. I, Dacia, 2000, ed. II, Humanitas, 2006.

Îți place ceea ce facem?

Ai vrea să susții Abheda ori Revolutia Omului Bun ?
*Abheda este un ONG care își desfășoară activitatea cu ajutorul donațiilor.
Donează foaarte ușor aici
" Găsește o idee
  care ar putea face
  lumea mai bună
  și pune-o în practică ! "
© Copyright Abheda Yoga 2023. Toate drepturile rezervate.
magnifiercross