Adi Shankaracharya s-a născut în anul 788, în Kaladi, Kerala, India
și în scurta sa viață de 32 de ani a avut realizări impresionante.
Ca filozof și yoghin, Adi Shankaracharya este recunoscut pentru
consolidarea doctrinei Advaita Vedanta.
El a unit și a clarificat curente în yoga, expunând diferențele cheie dintre yoga și budism.
Shankaracharya a oferit o perspectivă majoră asupra modului în care yoga este diferită de budism.
El a declarat că yoga susține și acceptă conceptul de Atman, care înseamnă că sufletul sau Sinele există. În budism nu se crede că nu există Sine sau suflet.
Una dintre contribuțiile sale neprețuite în yoga a fost reorganizarea și restructurarea vechiului ordin Sannyasa. Bhagavan Adi Shankaracharya este considerat a fi modelul spiritual al Sannyasinilor.
De asemenea, el a explicat ideologia de bază a Upanishadelor și a explicat identitatea sinelui nemuritor Atman cu Sinele Suprem (Nirguna Brahman).
Este considerat a fi un avatar a lui Shiva.
Viața sa
Adi Shankaracharya a renunțat la plăcerile lumești la o vârstă foarte fragedă. Așa încât, la vârsta de opt ani, impulsionat de dorința de a obține realizarea spirituală, a plecat de acasă în căutarea Guru-lui său.
Tânărul Shankara a parcurs aproximativ 2000 de kilometri până pe malurile râului Narmada, în câmpiile centrale ale Indiei, unde l-a găsit pe Guru-ul sau, Govindapada. A rămas acolo timp de patru ani. Sub îndrumarea plină de compasiune a profesorului său, a ajuns să stăpânească toate textele sacre vedice.
La vârsta de doisprezece ani, Guru-ul său și-a dat seama că Shankara era foarte capabil să comenteze textelor sacre majore din yoga. Shankara a scris comentarii elucidând semnificațiile subtile ascunse în învățăturile yoghine. La vârsta de șaisprezece ani a terminat să scrie comentariile pentru toate tratatele majore.
Se spune că în timpul perioadei ploioase, râul Narmada s-a ridicat și urma să intre în peștera în care stătea Guru-ul său, cufundat profund în Samadhi. Ucenicii săi nu au îndrăznit să-l deranjeze, deși viața lui era în pericol. Apoi, Shankaracharya și-a așezat kamandalu-ul (vasul cu apă) la intrarea peșterii, spunând că va absorbi toate apele potopului. Cuvintele lui s-au adeverit. Apele nu puteau perturba meditația Guru-lui. Guru Govindapada l-a binecuvântat spunând:
„Așa cum ai conținut apele inundate din kamandalu-ul tău, ar trebui să scrii comentarii care să conțină esența scripturilor vedantice. Prin această lucrare vei dobândi gloria veșnică. ”
De la vârsta de șaisprezece până la treizeci și doi de ani Shankaracharya a călătorit prin toată India, ducând în inimile oamenilor mesajul esențial al Vedelor.
„Brahman, conștiința pură, este realitatea absolută.
Lumea este ireală.
În esență, omul este identic cu Brahman. ”
Astfel, prin afirmația
„Brahma Satyam Jagan Mithya, Jeevo Brahmaiva Na Para”,
el a condensat esența voluminoaselor scripturi.
În acele vremuri, India antică era dominată de superstiții și interpretări greșite ale scripturilor
Shankaracharya a provocat diverși eminenți și lideri ai diferitelor secte religioase în dispute viguroase. Acestia au susținut propriile lor interpretări ale scripturilor, dar băiatul înțelept a putut să le depășească cu ușurință pe toate și să ii facă să înțeleagă înțelepciunea învățăturilor sale.
Aceștia l-au acceptat apoi pe Shankaracharya ca guru, respectând în totalitate îndrumarile lui, ceea ce a dus la o schimbare importantă în viața acestora, dar și a altor adepți din toate straturile sociale.
El a intemeiat 4 ashrame în patru colțuri ale Indiei și i-a investit cei patru discipoli ai săi să învețe și să propage învățătura Advaita Vedanta
Pe vremea lui Shankara, existau nenumărate școli care urmau propriile filozofii și sisteme de cult înguste. Oamenii nu erau conștienți de existenta unui singur Dumnezeu. În folosul lor, Shankaracharya a formulat sistemul spiritual devoțional care a adus în prim plan principalii zei și zeite – Vishnu, Shiva, Shakti, Murugan, Ganesha și Surya.
El a formulat, de asemenea, ritualurile și riturile care trebuie urmate în majoritatea templelor majore din India
Shankaracharya a parasit planul fizic in anul 820 în Kedarnath, Uttarakhand, India.
Opera sa
În afară de imensele sale abilități intelectuale și organizaționale, Shankaracharya a fost un poet rafinat, cu o inimă plină de Iubire a Divinului.
El a compus 72 de imnuri devoționale și meditative precum Saundarya Lahari, Sivananda Lahari, Nirvana Shatakam, Maneesha Panchakam.
De asemenea, a scris 18 comentarii despre textele sacre majore, inclusiv Brahma Sutras, Bhagavad Gita și Upanishade.
Adi Shankaracharya este renumit pentru comentariile sale aprofundate și perspicace despre textele antice.
Recenzia lui Brahma Sutra pe care a scris-o este renumită ca Brahmasutrabhasya și este cel mai vechi comentariu despre Brahma Sutra.
A mai scris 23 de cărți despre elementele fundamentale ale filozofiei Advaita Vedanta, care expun principiile nondualismului. Acestea includ, printre altele,
Viveka Chudamani, Atma Bodha, Vaakya Vritti, Upadesa Sahasri.
Una dintre cele mai importante lucrări ale sale este sinteza celor șase sub-școli sau Shanmata, ceea ce înseamnă șase perspective devoționale care au adorat șase zeități diferite, conisderate a fi fațete ale unicului Dumnezeu. Shankaracharya a expus existenta unei singure puteri divine – Brahman, iar aceste șase zeități fiind fațete ale acestuia.
Exista cel putin 14 biografii cunoscute ale lui Adi Shankaracharya care înfățișează viața sa. Cele mai cunoscute biografii sunt cunoscute sub denumirea de: Sankara Vijaya sau Guruvijaya, Shankarabhyudaya și Shankaracaryacarita.
