Adi Shankaracharya s-a născut în anul 788, în Kaladi, Kerala, India și în scurta sa viață de 32 de ani a avut realizări impresionante.

Ca filozof și teolog indian, Adi Shankaracharya este recunoscut pentru consolidarea doctrinei Advaita Vedanta. El a unit și a stabilit  curente în hinduism, expunând diferențele cheie  dintre hinduism și budism.

Shankaracharya a oferit o perspectivă majoră asupra modului în care budismul este diferit de cel al hinduismului

El a declarat că hinduismul susține și acceptă conceptul de Atman, care înseamnă că sufletul sau Sinele există. În buddhismul nu se crede că nu există Sine sau suflet.

Una dintre contribuțiile sale neprețuite la hinduism a fost reorganizarea și restructurarea vechiului ordin Sannyasa.  Bhagavan Adi Shankaracharya este considerat a fi idealul Sannyasi.

De asemenea, el a explicat ideologia de bază a Upanishadelor și a susținut cel mai vechi concept urmat de hinduism care explică unirea sufletului Atman cu Sufletul Suprem (Nirguna Brahman).

Este considerat a fi un avatar a lui Shiva.

Viața sa

Adi Shankaracharya a renunțat la plăcerile lumești la o vârstă foarte fragedă. Așa încât, la vârsta de opt ani, impulsionat de dorința de eliberare, a plecat de acasă în căutarea Guru-lui său.

Tânărul Shankara a parcurs aproximativ 2000 de kilometri până pe malurile râului Narmada, în câmpiile centrale ale Indiei, unde l-a găsit pe Guru-ul sau, Govindapada. A rămas acolo timp de patru ani. Sub îndrumarea plină de compasiune a profesorului său, a ajuns să stăpânească toate scripturile vedice.

La vârsta de doisprezece ani, Guru-ul său a considerat că Shankara era gata să scrie comentarii asupra textelor scripturistice majore. Shankara a scris comentarii elucidând semnificațiile subtile ascunse în învățăturile scripturilor. La vârsta de șaisprezece ani a terminat să scrie toate tratatele majore.

Se spune că în timpul perioadei ploioase, râul Narmada  s-a ridicat și urma să intre în peștera în care stătea Guru-ul său, cufundat profund în Samadhi. Ucenicii săi nu au îndrăznit să-l deranjeze, deși viața lui era în pericol. Apoi, Shankaracharya și-a așezat kamandalu-ul (vasul cu apă) la intrarea peșterii, spunând că va absorbi toate apele potopului. Cuvintele lui s-au adeverit. Apele nu puteau perturba meditația Guru-lui. Guru Govindapada l-a binecuvântat spunând:

„Așa cum ai conținut apele inundate din kamandalu-ul tău, ar trebui să scrii comentarii care să conțină esența scripturilor vedantice. Prin această lucrare vei dobândi gloria veșnică. ”

De la vârsta de șaisprezece până la treizeci și doi de ani  Shankaracharya a călătorit prin toată India, ducând în inimile maselor mesajul esențial al Vedelor.

„Brahman, conștiința pură, este realitatea absolută. Lumea este ireală. În esență, individul nu este diferit de Brahman. ”

Astfel, prin afirmația „Brahma Satyam Jagan Mithya, Jeevo Brahmaiva Na Para”, el a condensat esența voluminoaselor scripturi.

În acele vremuri, India antică era dominată de superstiții și interpretări greșite ale scripturilor

Shankaracharya a provocat diverși eminenți și lideri ai diferitelor secte religioase în dispute viguroase. Acestia au susținut propriile lor interpretări ale scripturilor, dar băiatul  înțelept a putut să le depășească cu ușurință pe toate și să ii facă să înțeleagă înțelepciunea învățăturilor sale. Aceștia l-au acceptat apoi pe Shankaracharya ca guru, resepectând în totalitate îndrumarile lui, ceea ce a dus la o schimbare importantă în viața acestora, dar și a altor adepți din toate straturile sociale.

El a intemeiat 4 ashrame în patru colțuri ale Indiei și a încredințat cei patru discipoli ai săi să învețe și să propage învățătura Advaita Vedanta

Pe vremea lui Shankara, existau nenumărate secte care urmau propriile filozofii și sisteme de cult înguste. Oamenii nu erau conștienți de existenta unui singur Dumnezeu. În folosul lor, Shankaracharya a formulat sistemul de cult de șase secte care a adus în prim plan principalele zeite - Vishnu, Shiva, Shakti, Muruka, Ganesha și Surya.

El a formulat, de asemenea, ritualurile și riturile care trebuie urmate în majoritatea templelor majore din India

Shankaracharya a parasit planul fizic in anul 820 Kedarnath, Uttarakhand, India.

Opera sa

În afară de imensele sale abilități intelectuale și organizaționale, Shankaracharya a fost un poet rafinat, cu o inimă plină de Iubire a Divinului.

El a compus 72 de imnuri devoționale și meditative precum Soundarya Lahari, Sivananda Lahari, Nirvana Shalkam, Maneesha Panchakam.

De asemenea, a scris 18 comentarii despre textele sacre majore, inclusiv Brahma Sutras, Bhagavad Gita și  Upanishade.

Adi Shankaracharya este renumit pentru comentariile sale aprofundate și perspicace despre textele antice. Recenzia lui Brahma Sutra pe care a scris-o este renumită ca Brahmasutrabhasya și este cel mai vechi comentariu despre Brahma Sutra.

A mai scris 23 de cărți despre elementele fundamentale ale filozofiei Advaita Vedanta, care expun principiile non-dualismului. Acestea includ, printre altele, Viveka Chudamani, Atma Bodha, Vaakya Vritti, Upadesa Sahasri.

Una dintre cele mai importante lucrări ale sale  este sinteza celor șase sub-secte sau Shanmata, ceea ce înseamnă șase religii care s-au închinat la șase zeități diferite. Shankaracharya a expus existenta unei singure puteri divine - Brahman, iar aceste șase zeități fiind fațete ale acestuia.

Exista cel putin  14 biografii cunoscute ale lui Adi Shankaracharya care înfățișează viața sa. Cele mai cunoscute biografii sunt cunoscute sub denumirea de: Sankara Vijaya sau Guruvijaya, Shankarabhyudaya și Shankaracaryacarita.