Invatatul din scoala romaneasca neorientat spre aspecte practice e bun sau nu?

invata-repede

e o capcana banala…!
Putini oameni isi dau seama ce e gresit în acest film, revoltati din primul moment de multele lucruri aparent inutile pe care au fost nevoiti sa le invete in scoala și atrași de charisma vorbitorului care trece sub tacere anumite aspecte fundamentale ori chiar nu le cunoaște.
Asa e, la prima vedere ai impresia ca invatatul asta nu foloseste la nimic… mare greseala.
Da, s-ar putea muuult imbunatati invatamantul, dar, chiar si daca acele informatii nu ar ajuta la absolut nimic practic pe cel care invata (ceea ce nu este adevarat) ele il transforma interior, ii formeaza cu o minte analitica si chiar si intuitiva si il ajuta mult sa scape de testele mentale.
O minte „odihnita” nu este niciodata mai buna, ba chiar este rea, in timp ce o minte „lucrata”, care a inteles multe – fie ele si aparent nenecesare – poate fi stralucita in chestiuni care chiar au importanta.
Din perspectiva spiritualitatii Abheda Yoga, efortul mental aparent fara finalitate din scoala genereaza celui in cauza calitati care altfel se creeaza prin ani buni de practica asidua pe care – nu e greu e ghicit – nu ii va face nimeni niciodata daca nu a fost obligat in scoala.
Cat despre cum poate folosi fiecare cunostintele acumulate, fiecare foloseste ce are daca se pricepe sa faca asta – altfel ii trebuie un „ mod de intrebuintare” pe care, poate, nu i-l va da nimeni.
De fapt, cunostintele de matematici avansate pot descrie lumea daca stii cum- si le poti folosi in multe situatii banale… Cititi Jules Verne – care nu mai e SF ci descrie ceea ce este actual – si veti vedea cum ar trebui sa fie un om cult si invatat in mijlocul vietii.
Altfel, ramane doar sa asimilezi arta de a te descurca, de a fi smecheras si de a da vina pe calitatea invatamantului pentru faptul ca nu iti place viata care iti este oferita.

Prezentăm aici o povestioară atribuită părintelui Arsenie Boca.
Un om dormea în coliba lui, când, într-o noapte, camera s-a umplut de Lumină și i-a apărut Dumnezeu.
Domnul i-a cerut să facă o muncă pentru el și i-a arătat o stâncă mare din fața colibei. I-a explicat că va trebui să împingă piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a și făcut.
Mulți ani a muncit din greu, de la răsăritul la apusul soarelui împingea din toate puterile, cu umerii proptiți de suprafața masivă și rece a stâncii de neclintit.
În fiecare noapte bărbatul se întorcea trist și istovit în coliba lui, simțind că a irosit întreaga zi fără nici un folos.
Tocmai când bărbatul era mai descurajat, necuratul a decis să-și facă apariția în gândurile lui deznădăjduite:
– De atâta timp împingi piatra și ea nici nu s-a clintit…
Așa că omul a rămas cu impresia că sarcina lui este imposibil de realizat și că toată munca lui va fi un eșec.
Aceste idei l-au deprimat și descurajat și mai mult.
Necuratul i-a spus:
– De ce te ruinezi singur? Petrece-ți timpul făcând doar un efort minim și te vei simți mai bine.
Bărbatul, ostenit, tocmai așa își propusese să facă, dar înainte de asta a decis să se roage și să-I spună păsul Domnului.
– Doamne, a spus, am muncit mult și greu pentru Tine, adunându-mi toate puterile să fac ce mi-ai cerut. După atâta timp, nu am reușit să mișc piatra nici cu jumătate de milimetru. Cu ce am greșit? De ce n-am izbutit?
Domnul i-a răspuns înțelegător:
– Omule, când ți-am cerut să-mi slujești și tu ai acceptat, ți-am spus că îndatorirea ta era să împingi cu toate puterile în stâncă, ceea ce ai și făcut. Niciodată nu am spus că aștept ca tu să o miști. Datoria ta era doar să împingi. Şi acum vii la Mine obosit spunând că ai dat greș. Așa să fie…? Privește la tine… Brațele îți sunt puternice și musculoase, spatele e vânjos și bronzat, mâinile îți sunt bătătorite de atâta apăsare, picioarele ți-au devenit tari și puternice. Te-ai dezvoltat mult și capacitățile tale sunt peste ce te-ai fi putut aștepta să ai. Adevărat, nu ai mișcat stânca. Dar însărcinarea ta a fost să mă asculți și să împingi, ca să-ți pui la încercare credința și nădejdea în înțelepciunea Mea. Ceea ce ai și făcut. Acum, omule, Eu voi muta stânca.
Câteodată, când auzim cuvântul lui Dumnezeu, avem tendința să ne folosim gândirea pentru a descifra ce vrea El, când, de obicei, El nu ne cere decât simplă ascultare și încredere în El.
Cu toate că noi credem că prin credință mutăm munții, de fapt tot Dumnezeu este cel Care îi mută din lo
c.
“DUMNEZEU NU NE CERE MINUNI. PE ACELEA LE FACE EL.” ”

Revenind – da, invatamantul este orientat sa scoata „prosti” – dar chiar si asa, daca invatam bine, avem o minte ascutita, putere de munca, multe avantaje si… ba un premiu international, ba un job bine platit, ba o carte publicata ori o inventie ori „doar” o viata inteleapta… eu zic ca poate fi chiar bine!

Leonard Radutz

Scroll to Top