invata-repede

e o capcana banala…!
Putini oameni isi dau seama ce e gresit în acest film, revoltati din primul moment de multele lucruri aparent inutile pe care au fost nevoiti sa le invete in scoala și atrași de charisma vorbitorului care trece sub tacere anumite aspecte fundamentale ori chiar nu le cunoaște.
Asa e, la prima vedere ai impresia ca invatatul asta nu foloseste la nimic… mare greseala.
Da, s-ar putea muuult imbunatati invatamantul, dar, chiar si daca acele informatii nu ar ajuta la absolut nimic practic pe cel care invata (ceea ce nu este adevarat) ele il transforma interior, ii formeaza cu o minte analitica si chiar si intuitiva si il ajuta mult sa scape de testele mentale.
O minte „odihnita” nu este niciodata mai buna, ba chiar este rea, in timp ce o minte „lucrata”, care a inteles multe – fie ele si aparent nenecesare – poate fi stralucita in chestiuni care chiar au importanta.
Din perspectiva spiritualitatii Abheda Yoga, efortul mental aparent fara finalitate din scoala genereaza celui in cauza calitati care altfel se creeaza prin ani buni de practica asidua pe care – nu e greu e ghicit – nu ii va face nimeni niciodata daca nu a fost obligat in scoala.
Cat despre cum poate folosi fiecare cunostintele acumulate, fiecare foloseste ce are daca se pricepe sa faca asta – altfel ii trebuie un „ mod de intrebuintare” pe care, poate, nu i-l va da nimeni.
De fapt, cunostintele de matematici avansate pot descrie lumea daca stii cum- si le poti folosi in multe situatii banale… Cititi Jules Verne – care nu mai e SF ci descrie ceea ce este actual – si veti vedea cum ar trebui sa fie un om cult si invatat in mijlocul vietii.
Altfel, ramane doar sa asimilezi arta de a te descurca, de a fi smecheras si de a da vina pe calitatea invatamantului pentru faptul ca nu iti place viata care iti este oferita.

Prezentăm aici o povestioară atribuită părintelui Arsenie Boca.
Un om dormea în coliba lui, când, într-o noapte, camera s-a umplut de Lumină şi i-a apărut Dumnezeu.
Domnul i-a cerut să facă o muncă pentru el şi i-a arătat o stâncă mare din faţa colibei. I-a explicat că va trebui să împingă piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a şi făcut.
Mulţi ani a muncit din greu, de la răsăritul la apusul soarelui împingea din toate puterile, cu umerii proptiţi de suprafaţa masivă şi rece a stâncii de neclintit.
În fiecare noapte bărbatul se întorcea trist şi istovit în coliba lui, simţind că a irosit întreaga zi fără nici un folos.
Tocmai când bărbatul era mai descurajat, necuratul a decis să-şi facă apariţia în gândurile lui deznădăjduite:
– De atâta timp împingi piatra şi ea nici nu s-a clintit…
Aşa că omul a rămas cu impresia că sarcina lui este imposibil de realizat şi că toată munca lui va fi un eşec.
Aceste idei l-au deprimat şi descurajat şi mai mult.
Necuratul i-a spus:
– De ce te ruinezi singur? Petrece-ţi timpul făcând doar un efort minim şi te vei simţi mai bine.
Bărbatul, ostenit, tocmai aşa îşi propusese să facă, dar înainte de asta a decis să se roage şi să-I spună păsul Domnului.
– Doamne, a spus, am muncit mult şi greu pentru Tine, adunându-mi toate puterile să fac ce mi-ai cerut. După atâta timp, nu am reuşit să mişc piatra nici cu jumătate de milimetru. Cu ce am greşit? De ce n-am izbutit?
Domnul i-a răspuns înţelegător:
– Omule, când ţi-am cerut să-mi slujeşti şi tu ai acceptat, ţi-am spus că îndatorirea ta era să împingi cu toate puterile în stâncă, ceea ce ai şi făcut. Niciodată nu am spus că aştept ca tu să o mişti. Datoria ta era doar să împingi. Şi acum vii la Mine obosit spunând că ai dat greş. Aşa să fie…? Priveşte la tine… Braţele îţi sunt puternice şi musculoase, spatele e vânjos şi bronzat, mâinile îţi sunt bătătorite de atâta apăsare, picioarele ţi-au devenit tari şi puternice. Te-ai dezvoltat mult şi capacităţile tale sunt peste ce te-ai fi putut aştepta să ai. Adevărat, nu ai mişcat stânca. Dar însărcinarea ta a fost să mă asculţi şi să împingi, ca să-ţi pui la încercare credinţa şi nădejdea în înţelepciunea Mea. Ceea ce ai şi făcut. Acum, omule, Eu voi muta stânca.
Câteodată, când auzim cuvântul lui Dumnezeu, avem tendinţa să ne folosim gândirea pentru a descifra ce vrea El, când, de obicei, El nu ne cere decât simplă ascultare şi încredere în El.
Cu toate că noi credem că prin credinţă mutăm munţii, de fapt tot Dumnezeu este cel Care îi mută din lo
c.
„DUMNEZEU NU NE CERE MINUNI. PE ACELEA LE FACE EL.” ”

Revenind – da, invatamantul este orientat sa scoata „prosti” – dar chiar si asa, daca invatam bine, avem o minte ascutita, putere de munca, multe avantaje si… ba un premiu international, ba un job bine platit, ba o carte publicata ori o inventie ori „doar” o viata inteleapta… eu zic ca poate fi chiar bine!

Leonard Radutz