„Sunt veşnic fericit şi pe deplin liber” – Milarepa

„Sunt veșnic fericit și pe deplin liber,
În cerul vast al conștiinței mele clare;
Nu sunt slujitorul cărților, legilor, ritualurilor,
Nu sunt captiv în celula vreunei credințe sau doctrine.

Nu sunt lumea iluzorie a formei și fenomenelor,
Nu sunt prizonierul vreunei viziuni limitate;
Nu sunt corpul, care este o umbră în timp,
Nu sunt un lucru separat, ci parte din întreg.

Sunt spiritul pur, luminos și nelimitat,
Călăuzit de iubire și compasiune;
Prinățul liber al cerului infinit,
În dansul etern al vieții, vesel și luminos.

Muntele este casa mea, stelele sunt prietenii mei,
Întregul univers este templul meu sacru;
În tăcerea profundă a inimii mele deschise,
Aud ecoul melodiei veșnice a realității.

Nu mă caut în lumea deșartă a iluziilor,
Ci mă regăsesc în adâncurile ființei mele pure;
Fericit și liber, în eternitatea prezentului,
În lumina clară a conștiinței care strălucește.

De frica cea cumplită a morții, mi-am construit și eu o casă,
Cu bârne groase de teamă, și pereți solidi de disperare.
Fundamentul a fost alcătuit din oroare și suferință,
Și acoperișul, din umbra întunecată a neștiinței.

Casa mea era locuită de tristețe și deplină singurătate,
Cu ferestre închise de invidie și ușă întărită cu gelozie.
În tăcere, am trăit în această casă sumbră,
Plină de neliniște și de dureri ascunse.

Dar când am încetat să mai fug de moarte și de viață,
Am început să demolez casa, bârnele și pereții.
Cu fiecare ciocanitură, m-am eliberat de teamă,
Și lumina a început să pătrundă prin crăpăturile sufletului meu.

Acum casa mea este un loc al bucuriei și al iubirii,
Cu ferestre larg deschise către inima lumii.
Fundamentul este stabilit pe temelia înțelepciunii,
Și acoperișul este acoperit de cerul senin al conștiinței pure.

Nu mai sunt prizonierul casei construite din frică,
Ci călător pe drumul larg al vieții, liber și fericit.
Cu inima deschisă și mintea eliberată,
Pășesc cu încredere în necunoscutul frumos al eternității.

„De frica cea cumplită a morții, mi-am construit și eu o casă
Şi acum, această casă este beatitudinea oceanică și nemărturisită a Sinelui Suprem pe care deja l-am descoperit în mine.

De frica frigului, mi-am cumpărat și eu o haină

Şi acest veșmânt îmi dă acum mereu căldura din interiorul inimii mele care arde de o iubire nestinsă.

Acum tocmai de aceea nu-mi mai este deloc teamă de frig.

De frica sărăciei, am căutat mereu bogăția,
Prin păduri întunecate și câmpii aride;
Dar aurul și argintul nu au adus niciodată fericirea,
Ci doar mizeria sufletului și greutatea minții.

Am străbătut munți înalți și văi adânci,
În căutarea comorilor ascunse și a comoarălor pierdute;
Dar comoara cea mai prețioasă nu este din metal,
Ci din lumina inimii, ce radiază înălțimea și adâncimea.

Într-o zi, am renunțat la căutarea exterioară a bogăției,
Și m-am întors către inima mea săracă și modestă;
Acolo am găsit comoara ascunsă, strălucind ca un soare,
Încălzind sufletul și luminând întunericul minții mele.

Sărăcia exterioară s-a topit în fața bogăției interioare,
Iar bucuria autentică a început să înflorească în mine;
Acum, în liniștea adâncă a ființei mele, mă bucur de bogăția veșnică,
Și mă simt sătul și îmbogățit, chiar și în mijlocul simplului existenței.

De frica setei am căutat apa,
Pe câmpiile aride și în deșertul vieții mele;
Am căutat în lumea exterioară refugiu și alinare,
Dar izvoarele exterioare erau efemere și iluzorii.

Însetat și epuizat, m-am întors către inima mea,
Acolo am descoperit o fântână veșnică de lumină;
Apa sa curgătoare a potolit setea mea spirituală,
Și m-a hrănit cu însăși esența vieții, nemuritoarea și pură.

Nu mai alerg în afară, în căutarea umplerii paharului meu,
Ci mă scald în bogăția adâncă a propriei mele ființe;
Apa inimii mele este izvorul nesecat al înțelepciunii,
Și aduce viață și bucurie tuturor celor însetați de adevăr.

Așadar, în fiecare picătură a prezentului,
Mă scufund în oceanul profund al conștiinței pure;
Și acolo, în tăcerea luminoasă a ființei mele,
Aflu răspunsul la toate întrebările și pacea care transcende toate temerile.”

versuri atribuite lui

Milarepa

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top