Milarepa, marele yoghin tibetan și model divin

Milarepa, cunoscut și cu numele de Thopaga (“Încântător de Ascultat”)

Milarepa s-a născut în anul 1052, în Tibet.

Provenind dintr-o familie bogată, Milarepa, împreună cu sora și părinții săi, se bucurau de admirația și respectul tuturor celor care îi cunoșteau. Când tatăl său, Mila-Dorje-Senge s-a îmbolnăvit grav, a chemat întreaga familie pentru a face cunoscute ultimele sale dorințe. El voia ca proprietatea sa și toate bunurile să fie trecute în grija fratelui și a surorii sale, până când Milarepa va crește și se va căsători cu fata cu care fusese logodit încă din copilărie. Conform tradiției acelor timpuri.
După moartea tatălui, mătușa și unchiul cei avari ai lui Milarepa au împărțit întreaga avere între ei. Astfel, deposedând-o pe văduvă și pe cei doi copii de toate drepturile.

Au fost astfel forțați să trăiască în cele mai precare condiții. Li se oferea mâncare foarte proastă și erau trimiși să muncească pe câmp. De-a lungul anilor sănătatea lor s-a șubrezit și, din cei mai îndrăgiți oameni ai satului, au devenit obiectul batjocurii tuturor.

Când Milarepa a atins vârsta de 15 ani, mama sa a pus laolaltă tot ce a putut procura de la vecini și a pregătit un festin, invitându-i pe toți cei care fuseseră prezenți la moartea soțului ei. A amintit atunci surorii și fratelui soțului său că ei fuseseră rugați să aibă grijă de avere pentru un timp. Dar acum, pentru că Milarepa a devenit major, proprietatea și întreaga avere trebuie restituite. Însă rudele avare au pretins că ei fuseseră primii proprietari, că ei de fapt împrumutaseră fratelui lor întreaga avere. Și deci familia lui Milarepa nu avea nici un drept. Mai mult, cu această ocazie ei au fost alungați din casa în care locuiseră întreaga viață. Pentru a se răzbuna pe cei care îi ruinaseră viața, mama l-a trimis pe Milarepa să învețe magia neagră de la un vrăjitor vestit, amenințându-l că altfel se va sinucide.

Milarepa a petrecut aproape un an studiind ritualuri de magie neagră

A învățat acestea de la un magician. La sfârșitul anului, i-a spus acestuia despre dorința de răzbunare a mamei sale. Și l-a rugat să îi ofere inițierea într-un ritual prin care să poată îndeplini această dorință. Cu ajutorul magicianului, el a pus în practică acest ritual timp de 14 zile. După care zeitățile tutelare i-au apărut într-o viziune oferindu-i inimile și capetele însângerate ale 35 dintre rudele sale, mai puțin doi (chiar unchiul și mătușa sa). Vraja lui Milarepa s-a manifestat la nunta unei rude când, din cauza unei diversiuni create afară, caii din fața casei au început să lovească foarte puternic în pereți, până ce casa s-a prăbușit cu un zgomot teribil, provocând moartea tuturor celor prezenți.

Pentru ca rudele celor uciși să nu caute, la rândul lor, răzbunare, Milarepa a realizat un alt ritual de avertisment, prin care a făcut ca o ploaie puternică însoțită cu grindină să distrugă întreaga recoltă a dușmanilor săi.

Magicianul și-a lăudat discipolul, care dobândise astfel reputația unui vrăjitor de temut.

Când mama sa a aflat de dezastrele produse, a fost cuprinsă de o bucurie crudă, spunând tuturor ce fericire i-a oferit fiul ei, provocând moartea și distrugerea celor pe care îi disprețuia atât de mult. Însă, Milarepa regreta profund toate faptele pe care mama sa îl obligase să le comită, fiind hotărât să renunțe la orice nouă acțiunea rea și, implicit, la magia neagră.

Milarepa a plecat în căutarea unui maestru care să îi ofere învățătura cea adevărată, calea spre desăvârșirea spirituală

A fost îndrumat spre marele yoghin cunoscut sub numele de Marpa Traducătorul. Acesta era renumit pentru călătoriile sale în India, de unde aducea în Tibet învățăturile sacre și fusese inițiat de către faimosul yoghin Naropa.

Marpa avea capacitatea de a prevedea evenimentele viitoare

El putea prevede evenimentele viitoare interpretând semnele ce se manifestau în diferite situații. În acea perioadă a avut un vis prin care înțelese că urma să îl întâlnească pe cel ce va deveni principalul său discipol, pe care trebuia să îl ajute să “ardă” o mare parte din karma negativă ce o acumulase chiar în această viață, iar în final să îl conducă la starea de iluminare. De aceea, încă de la început el s-a manifestat ca un învățător dur și tiranic, deși interior era plin de iubire și compasiune.

Pentru a elimina karma negativă a discipolului său, Marpa știa că va trebui să îl supună permanent la teste dificile

La scurt timp după ce Milarepa i-a devenit discipolul, Marpa i-a ordonat să construiască o casă din piatră, pe care în final l-a pus să o dărâme și să mute toate materialele folosite la locul de unde le luase, spunându-i că își schimbase planurile și dorea ca noua structură să fie construită în altă parte. Această muncă herculeană a fost repetată de trei ori în trei locuri diferite, iar în final urma să construiască un edificiu cu multe etaje, mai mare decât tot ceea ce construise înainte.

În tot acest timp, discipolul nu și-a pierdut niciodată încrederea în maestrul său

Nu și-a pierdut încrederea și nici speranța că va obține învățătura pe care o căuta cu toată ființa și, de aceea, cu un efort supraomenesc, mișca pietre care, în mod normal, puteau fi ridicate doar de trei oameni împreună. Din cauza suprasolicitării, întregul său corp era plin de răni și abia își mai putea mișca brațele și picioarele. Cu toate acestea, tot ce a putut obține din partea maestrului a fost o pauză de câteva zile în care să își poată vindeca rănile, după care trebuia să își reînceapă lucrul.

De-a lungul acestor ani, Marpa a continuat să ofere inițierea sa celorlalți discipoli.

De mai multe ori Milarepa a încercat să se alăture și el grupului de discipoli. Dar de fiecare dată Marpa îl alunga, certându-l foarte aspru și chiar lovindu-l, aducându-l în pragul disperării. Dar, cu toate acestea, Milarepa era conștient că purtarea maestrului său se datora doar faptelor sale rele din trecut. De aceea, a fost de multe ori pe punctul de a se sinucide sau de a fugi din casa maestrului, însă de fiecare dată, Damema, soția maestrului, care îl îngrijea, l-a încurajat spunându-i că Marpa îi va oferi cu siguranță inițierea, cât mai curând.

Inițierea și asceza- Atingerea stării de samadhi

Însă, într-o zi, descurajat, Milarepa se hotărî să plece în căutarea unui alt maestru.

I-a împărtășit Damemei temerile și planurile sale. Fiind de acord cu decizia lui, aceasta i-a oferit câteva din lucrurile lui Naropa, care acum se aflau în grija soțului său Și l-a trimis la un alt Lama, se spune la fel de evoluat spiritual, numit Ngogpa, care făcea parte din aceeași grupare spirituală ca și Marpa, pentru a i le dărui acestuia ca venind din partea soțului său. A scris un bilet, prin care îl ruga pe acest Lama să îi ofere lui Milarepa învățăturile sacre, apoi l-a marcat cu propriul sigiliu al lui Marpa.

Ajuns la locuința noului său maestru, Milarepa i-a oferit acestuia darurile sfinte aduse cu el și i-a cerut învățătura. Însă Ngogpa i-a promis că îi va oferi ceea ce cerea abia după ce va realiza un ritual de magie neagră pentru a apăra discipolii care veneau să-l vadă din satele mai îndepărtate, care, în drumul lor către maestru, erau atacați și jefuiți de toate darurile pe care le aveau la ei.

Milarepa își regreta profund soarta pentru că, în loc să obțină învățătura spirituală pentru care venise, trebuia să comită în continuare acțiuni malefice. A reușit în ritualul său, prin care a provocat o mare inundație în acea zonă; iar localnicii au fost profund impresionați de puterea sa și atacurile au încetat; mulți dintre jefuitori au devenit discipolii sinceri ai maestrului Ngogpa.

Respectându-și promisiunea, Lama Ngogpa i-a oferit lui Milarepa inițierea

Inițiera a fost oferitănîntr-un ritual secret, după care l-a condus într-o peșteră, a cărei intrare urma să fie blocată cu o piatră foarte mare, lăsând liberă doar o porțiune prin care să poată primi hrană și apă.

Milarepa a început astfel meditațiile sale zilnice, urmărind cu precizie și perseverență instrucțiunile oferite de noul său maestru. Cu toate acestea, deși practica intens, nu a obținut nici un efect sau transformare spirituală. Când Lama i-a spus cu uimire că, în urma acestei inițieri, și după o practică atât de asiduă, oricine ar trebui să obțină rezultate, el și-a dat seama că motivul real pentru stagnarea sa spirituală era lipsa binecuvântării adevăratului său maestru. În această perioadă, Ngogpa a primit de la Marpa o scrisoare prin care acesta îl invita să ia parte alături de el la un mare eveniment religios. De asemenea, îl ruga să îi aducă înapoi discipolul.

Când au ajuns cu toții la casa lui Marpa, întregul “complot” a fost demascat

Milarepa a fugit într-un colț al casei pentru a scăpa de furia maestrului. Încă o dată, se simțea plin de disperare și teamă, iar gândul sinuciderii îi apăruse ca fiind singura salvare. Însă Marpa nu era mânios, ba chiar a trimis pe unul dintre discipolii săi să îl aducă pe Milarepa.

Deși plin de îndoială, Milarepa a acceptat să meargă și, împreună cu ceilalți și-a ocupat locul lângă maestrul său. Atunci, Marpa a început să povestească detaliat tot ce se petrecuse din momentul în care și-a întâlnit devotatul discipol. A mărturisit că, dacă reușea să își aducă discipolul într-o stare de disperare profundă de nouă ori la rând, va putea astfel să îl purifice complet de toată karma sa negativă. Dar, din cauza înțelegerii greșite a soției, care a intervenit în planurile sale, a putut face acest lucru doar de opt ori. Oricum, suferințele pe care Milarepa le-a întâmpinat l-au purificat de cea mai mare parte a greșelilor sale.

Acum Marpa l-a anunțat că îi va oferi în sfârșit acele inițieri și învățături care aduc eliberarea într-o singură viață

După aceasta urma să îl închidă într-o peșteră, pentru a-și începe meditațiile. Fără a ști dacă visează sau nu, Milarepa își dorea ca această stare de bucurie inexprimabilă ce îi cuprindea sufletul să nu se mai oprească niciodată. “Zilele fericirii au început” – spunea el.

După ce a invocat zeitățile care guvernează succesiunea de maeștri spirituali ai căii sale spirituale, Marpa i-a oferit discipolului său inițierea în tehnicile de meditație. Cu această ocazie i-a revelat lui Milarepa faptul că va avea, la rândul său, discipoli plini de aspirație, inteligență, energie, conform răbdării și credinței de care el a dat dovadă de-a lungul testelor la care fusese supus în perioada de purificare.

Milarepa a început pregătirea pentru meditație. Marpa l-a închis în peștera pregătită pentru el

I- a oferit proviziile de alimente de care avea nevoie. Milarepa a meditat intens timp de unsprezece luni. După care maestrul, împreună cu soția sa, Damema, au venit să îl scoată din izolare. Pentru că progresase foarte mult în tot acest timp, nu dorea nici o pauză în practica sa, dar a ascultat instrucțiunile maestrului. Întrebat ce a experimentat în meditații, Milarepa a început prin a cânta un imn de glorificare a maestrului său și a învățăturilor pe care i le-a oferit. După aceasta i-a descris rezultatele obținute.

În primul rând, discipolul a înțeles că trupul său este un produs al ignoranței, compus din carne și oase și întreținut de puterea conștiinței

Această viață și corpul de care dispunem sunt pentru noi mijlocul prin care putem evolua sau decădea. Și totul depinde doar de noi. Cel mai prețios lucru pe care îl avem este prezentul, în care trebuie să alegem între bine și rău. Milarepa îi vorbi despre avantajele spirituale ale altruismului și compasiunii, despre importanța iubirii și a binelui.

Meditând asupra scopului final al eliberării spirituale și comuniunii cu Dumnezeu, descoperim că ego-ul este iluzoriu, efemer. Iar pentru a obține această stare trebuie să ne păstrăm mintea cât mai calmă. Toate eforturile depuse pe această cale trebuie însoțite de compasiune și perseverență și de umilința de a oferi toate meritele acestor eforturi lui Dumnezeu. Așa cum cuvântul hrană nu satisface foamea celui flămând, ci pentru aceasta el trebuie să mănânce, la fel și cel care învață despre Conștiința Supremă trebuie să mediteze asupra Ei pentru a o realiza, nu este suficient doar să-i știe definiția.

Marpa, foarte mulțumit de rezultatele discipolului său

i-a mărturisit acestuia că toate așteptările sale fuseseră depășite. I-a permis atunci lui Milarepa să se întoarcă în peșteră pentru a-și continua meditația. Însă nu înainte de a-i oferi inițierea în tehnica secretă tibetană tumo (prin care se produce unificarea fluxurilor ascendente și descendente ale energiei de-a lungul coloanei vertebrale, producând astfel, printre altele, căldura vitală atât de necesară realizării meditației în peșterile friguroase). Milarepa a continuat meditațiile sale din peșteră timp de mulți ani, sub directa îndrumare a maestrului său.

Într-o zi, Milarepa a avut un vis ce îi păru extrem de real și cutremurător

Casa în care trăise pe când era copil o văzu în ruine, iar cărțile sacre distruse de ploi. Bătrâna sa mamă murise, iar sora lui rătăcea din loc în loc, fără a avea măcar un singur prieten. În vis era cuprins de o tristețe profundă și deplângea soarta familiei sale. Când s-a trezit, aceeași stare de tristețe îl urmărea. Încerca să mediteze, dar nu-și putea schimba starea. Și, de aceea, a hotărât să plece în lume pentru a-și găsi familia. A dărâmat piatra de la intrarea în peșteră și a plecat la maestrul său, Marpa.

Când a intrat în camera acestuia, l-a găsit dormind. Marpa a fost foarte uimit să afle că Milarepa își părăsise locul de retragere. Discipolul îi povesti visul și îl anunță cu privire la decizia de a pleca în căutarea celor dragi. Marpa i-a permis să plece. Faptul că Milarepa își găsise maestrul dormind era un semn că nu se vor mai revedea în această viață. Deși profund îndurerat la acest gând, el nu a renunțat la decizia luată.

Marpa i-a oferit ultima și cea mai înaltă inițiere în doctrinele tantrice secrete. Dintre toți discipolii, Milarepa a fost singurul căruia maestrul îi oferi aceste învățături. L-a însărcinat pe Milarepa ca, la rândul său, să ofere aceste informații doar celor mai merituoși discipoli ai săi. Și să nu-și manifeste puterile paranormale pe care le va dobândi în urma practicii decât pentru o cauză divină. Marpa l-a sfătuit să mediteze în mai multe peșteri sacre, în care mai meditaseră diferiți sfinți. Și i-a dăruit apoi un pergament sigilat ce urma să fie deschis doar când simțea că moartea se apropie. Cu profundă tristețe, știind că nu se vor mai întâlni în această viață, Milarepa și-a luat rămas-bun de la maestrul său spiritual, cu gândul că se vor reîntâlni cu siguranță în paradisurile cerești.

După un drum destul de dificil, a ajuns la casa din copilărie, unde totul era exact ca în visul său.

Mama sa murise. Pe locul casei se aflau doar ruine și toți vecinii se temeau să se apropie de ea, crezând că este bântuită de fantome și spirite demoniace. Intră în casă și, înlăturând buruienile ce creșteau peste tot, găsi într-un loc rămășițele corpului mamei sale. Amintindu-și de învățăturile maestrului său, se așeză pe o piatră și pătrunse într-o stare de meditație profundă. A intrat în curând în samadhi, și a rămas așa timp de șapte zile. Când a revenit la starea de conștiință normală, a înțeles că pentru el această lume nu mai are nimic să îi ofere, nimic cu ce l-ar mai putea tenta. Acum era sigur că își va petrece întreaga viață în meditație. Vânzând pământul pentru puțină mâncare, părăsi pentru totdeauna acele locuri. Și plecă spre peștera Draktar-Taso, prima din lungul șir în care avea să se oprească pentru a medita.

Realiza meditații continuu, nu dormea aproape deloc. Făcea zilnic o singură pauză, în timpul căreia își prepara hrana din apă amestecată cu făină și din orice rădăcină comestibilă găsită în împrejurimi

În acest timp, a atins perfecțiunea în tehnica tumo. Acest lucru i-a permis să își mențină corpul cald în timpul friguroaselor ierni tibetane, purtând doar o haină de bumbac.

Meditația sa zilnică a continuat timp de patru ani

până când proviziile de făină s-au terminat. Acest lucru l-a îngrijorat foarte tare. Deoarece se temea ca nu cumva să părăsească planul fizic înainte de a atinge eliberarea. De aceea s-a hotărât să iasă din peșteră, în căutare de noi alimente. Singura hrană comestibilă găsită au fost urzicile, hrana sa pentru mult timp înainte. A continuat meditațiile, dar corpul său a slăbit foarte mult, iar părul a căpătat o nuanță verde. Deseori se gândea să deschidă pergamentul sigilat primit de la maestru. Totuși progresele în meditație au continuat să apară.

Într-una din zile, niște vânători aflați în zonă i-au cerut lui Milarepa să împartă cu ei proviziile pe care le avea. Când au înțeles că nu vor găsi la el nimic din ce căutau, au început să îl lovească. Trei dintre ei l-au ridicat de mai multe ori și l-au aruncat la pământ, provocându-i dureri cumplite. Cel de-al patrulea vânător căuta să-i oprească pe ceilalți, simțind că Milarepa este o ființă cu adevărat spirituală. Înainte de a pleca, cel de-al patrulea bărbat îl rugă pe Milarepa să își amintească de el în rugăciunile sale, deoarece nu făcuse nimic să îl rănească. Mai târziu, Milarepa a aflat că cei patru fuseseră arestați de către guvernatorul provinciei respective. Şeful acelei bande fusese ucis, iar celorlalți, cu excepția celui care îl salvase pe Milarepa, li se scoseseră ochii.

Ascetul a continuat să mediteze, dar corpul său slăbea din ce în ce mai mult

Părul de pe întregul trup devenea și mai verde. Din nou, un grup de vânători au ajuns în zonă și au cerut și ei provizii. Văzând că mânca doar urzici, i-au lăsat lui Milarepa propriile lor alimente. Astfel că el a fost foarte recunoscător să poată avea zilnic mâncare consistentă. Hrana i-a oferit un nou elan spiritual, cum nu mai experimentase de mult timp, iar meditațiile au devenit mai intense. Dar, în cele din urmă, hrana s-a terminat și încă o dată a folosit urzicile pentru supraviețuire.

La câțiva ani după aceasta, sora sa, Peta, a auzit că Milarepa trăia într-o peșteră și era pe punctul de a muri de foame

Uimită să afle că încă mai este în viață, veni să-l viziteze, aducând cu ea alimente proaspete, precum și ceva de îmbrăcat. Pentru sora lui, Milarepa era un nebun. L-a îndemnat să iasă în lume pentru a cerși de mâncare, dar Milarepa a refuzat. El însuși se gândea că, dacă nu va obține eliberarea în această viață, va renaște într-o condiție mult inferioară, din cauza răului înfăptuit în prima parte a vieții sale. De aceea își continua cu perseverență meditațiile. Dar, oricât de mult urmărea să se concentreze, nu mai putea intra în starea de samadhi. Întregul său corp era cuprins de dureri, iar mintea plină de gânduri. Simțind că cel mai mare pericol era să nu mai poată continua meditațiile, el deschise atunci pergamentul de la maestrul său. Și găsi acolo instrucțiunile necesare pentru a ieși dintr-o astfel de stare.

„Am experimentat o stare de calm și claritate suprasenzoriale, care depășeau în profunzime și intensitate extatică tot ceea ce trăisem înainte. Astfel s-a născut în mine o cunoaștere transcedentală până atunci necunoscută. Am știut în acel moment că răul fusese schimbat în bine.”

Milarepa atinsese eliberarea spirituală.

Puterile paranormale au apărut de la sine:

– putea să dea corpului său orice formă sau substanță, putea zbura prin aer, se putea multiplica în sute de personalități,
– toate înzestrate cu aceleași puteri, putea asculta învățăturile secrete ale lui Buddha în paradisurile Sale și multe altele.

Oamenii au aflat repede despre aceasta și au început să-l caute

De aceea, de multe ori, Milarepa a fost nevoit să plece pentru a căuta o altă peșteră. Când sora sa l-a căutat încă o dată, el s-a străduit să o convingă despre eficiența meditației. Refuzând cu desăvârșire, ea simțea că, și dacă trebuia să cerșească pentru o porție de mâncare sau pentru niște haine, viața ei era cu mult mai bună decât cea a fratelui său. Ceea ce însă a reușit să o transforme a fost vizita pe care a primit-o Milarepa de la mătușa sa, care regreta amarnic tot răul pe care îl făcuse. Aducându-i lui Milarepa hrană, aceasta l-a rugat să îi ofere învățătura spirituală. Milarepa i-a oferit cunoștințe spirituale legate de legea karma-ei. Iar mătușa a plecat spre a pune în practică cele învățate, devenind una dintre discipolele sale. După această întâlnire, sora sa, Peta, și-a modificat radical viziunea asupra spiritualității.

Milarepa și-a continuat cu aspirație meditațiile, în deplină izolare

În total a folosit ca loc de meditație douăzeci de peșteri din munții Kailasa din Tibet și până în Nepal.

Printre primii săi discipoli pe care i-a condus către starea de eliberare s-au numărat spiritele neîntrupate venite pentru a-l tortura, printre care și zeița Tseringma. Una dintre cele douăsprezece zeități gardiene ale Tibetului. Apoi numeroși alți discipoli s-au adunat în preajma maestrului și foarte mulți au atins desăvârșirea spirituală urmându-i învățătura. Printre principalii săi discipoli s-au numărat Gambopa și Rechung. Acesta din urmă fiind cel care l-a convins să relateze în detaliu povestea vieții sale. Aceasta pentru a rămâne ca mărturie și model de aspirație pentru toți discipolii săi.

La vârsta de 84 de ani, Milarepa spunea:

„A venit timpul pentru ca acest corp vizibil, iluzoriu, formă emanată din Divinul Corp, să fie contopit în Tărâmul Luminii Spirituale.”

La fel ca și Naropa, maestrul lui Marpa, Milarepa nu a murit. Ci pur și simplu, a intrat în lumile subtile prin transmutarea directă a corpului fizic grosier

La moartea sa, ființe celeste, purtând diverse ofrande, au fost văzute de oameni venind să-l primească pe Milarepa. Iar cerul s-a înfrumusețat cu strălucitoare curcube. Zei și oameni s-au întâlnit, și astfel pentru o clipă, Satya yuga s-a manifestat din nou pe pământ.

Milarepa a apărut după aceea de multe ori discipolilor săi, pentru a le oferi sfaturi și învățături.