Abhinavagupta- marele maestru al shivaismului kasmirian

Abhinavagupta a fost considerat un muzician important, poet, dramaturg, exeget, teolog și logician, fiind o personalitate ce a exercitat o influență excepțională asupra culturii indiene.

Despre marele înțelept Abhinavagupta se spune că a fost un avatar al lui Shiva

Chiar și astăzi este unanim acceptat ca unul dintre cei  mai mari maestrii spirituali, filosofi, mistici și esteticieni indieni. Deși India a avut mulți esteticieni, Abhinavagupta rămâne unic prin sinteza magistrală realizată asupra tuturor viziunilor și teoriilor de până la el, oferindu-le o perspectivă mult mai vastă, profund spirituală.

Nașterea și prima parte a vieții

S-a născut în Valea Kashmirului (cca 920 – 1020 A.D.), într-o familie de brahmani cu înalte preocupări spirituale.

În Kashmir se consideră că un descendent al unor părinți cu preocupări și realizări spirituale foarte înalte ( „stabliți în esența supremă a lui Bhairava”) rezultă a fi  o ființă cu dotări spirituale speciale.

Propria naștere se potrivește cu afirmațiile că el a fost de fapt o întrupare a zeului Bhairava, conceput prin circumstanțe extraordinare în care mama și tatăl său s-au angajat în uniunea sexuală ritualica. Nașterea lui, cu alte cuvinte, nu a fost începutul călătoriei sale de viață, ci mai degrabă mijloacele adecvate prin care o ființă a zeului a intrat în lume, în scopul de a dezvălui înțelepciunea străveche spre sfârșitul furnizării unei căi de eliberare pentru căutătorii vrednici.

Mama sa, Vimala, a decedat atunci când Abhinavagupta avea doar doi ani. Datorită acestui fapt, el a crescut cu o tendință de distanțare față de lume și concentrat asupra preocupărilor și efortului spirtual.

Tatăl, Narasimhagupta, după moartea soției sale a favorizat un stil de viață ascetică, în timp ce creștea cei trei copii ai săi.
El avut o minte cultivată și o inimă deosebită, împodobite, amândouă, cu un devotament excepțional față de Maheshvara (Shiva) – după cum spune chiar Abhinavagupta.

El a fost primul profesor al lui Abhinavagupta, instruindu-l în gramatică, logică și literatură.

Toate persoanele din jurul său aveau preocupări spirituale foarte elevate

și, de aceea, Abhinavagupta a beneficiat de un mediu foarte propice care i-a permis să facă pași gigantici în Sine și pentru omenire, reușind, astfel, să finalizeze o lucrare de magnitudinea “Tantraloka”.

Conform traditiei Kashmiri, în jurul anului 1025 C.E., el a intrat într-o peșteră în timp ce recita Bhairavastava împreună cu 1200 de discipol și nu au mai fost văzuți niciodată. Se presupune că au meditat până ce au translatat într-o altă dimensiune.

Maeștrii săi

A studiat toate școlile spirituale, de filozofie și de artă de la vremea sa, sub îndrumarea a peste 15 maeștrii ai vremii, dintre  care au fost : Vaishnavas, Budisti, Shaiva Sidhanta și Trika.

Vamanatha l-a instruit în shivaismul dualist și  Bhutiraja în shivaismul dualist – nondualist.

Lakshmanagupta, un discipol direct al lui Somananda, pe linia Trayambaka a fost foarte respectat de Abhinavagupta și l-a inițiat în aspectele legate de școlile shivaite nondualiste: Krama, Trika și Prathyabhijna (cu excepția școlii Kaula).

Shambhunatha l-ai inițiat în misterele celei de-a patra școli nondualiste- Ardha Trayambhaka – școala Kaula.

Pentru Abhinavagupta, Shambhunata a fost ca soarele, în puterea sa de a risipi ignoranța.

Abhinavagupta a primit inițierea lui Shambhunata prin soția lui Shambhunata, folosind un procedeu tantric special foarte înalt, care nu poate fi practicat decât de ființa cu o mare realizare spirituală.

Shambhunata i-a cerut elevului său să scrie Tantraloka și, de aceea, influența acestui maestru se va face simțită în întreaga operă.

De la Jayaratha aflăm că Abhinavagupta manifesta toate cele șase calități necesare pentru a fi un recipient perfect al stării de shaktipata – grația divină manifestată în ființa unui om:

  • o credință neabătută în Dumnezeu
  • posedarea eficienței spirituale absolute în lucrul cu mantrele
  • controlul principiilor esențiale ale manifestării (tattvele), incluzând aici cele 5 elemente subtile cunoscute
  • capacitate realizatoare (care permite încheierea cu succes a oricărei activități întreprinse)
  • creativitate poetică
  • cunoașterea spontană intuitivă a tuturor domeniilor cunoașterii.

Abhinavagupta a finalizat probabil studiile sale ample și etapele realizării mistice până la treizeci de ani

În acel moment, el a trăit restul vieții sale ca profesor și autor prolific, transformându-și casa din Kașmir într-un loc de învățare spirituală (āśrama) în care și-a scris numeroasele lucrări și a participat la instruirea numeroșilor discipoli care erau atras de el ca albinele spre miere. Cadrul vibrant al lumii lui Abhinavagupta în acest moment este descris palpabil de discipolul său Madhurāja în „Versetele meditației” (Dhyānaśloka) din „Reflecțiile sale despre Domnul Învățător”(Gurunātha Parāmarśa).

În aceste versete din cele mai citate, Abhinavagupta este considerat ca o întrupare divină, care se află într-o grădină de struguri din interiorul unui pavilion împodobit cu cristal și frumoase opere de artă. Camera este parfumată cu miros de flori, tămâie și lămpi cu ulei.

Femeile frumoase dansează la instrumentele și cântecele muzicienilor maestri, toate în adorarea maestrului, Abhinavagupta, care este înconjurat de studenți și diverși adepți spirituali. Ochii stăpânului cu părul lung sunt descriși ca tremurând în extaz, întrucât stă într-o postură yoghina, ținând o mudra de rugăciune  cu o mână și un instrument muzical în alta.

În acest minunat portret al lui Madhurāja, obținem o viziune clară despre Abhinavagupta ca unul care a trăit și a întruchipat stările extatice despre care a scris în moduri atât de puternice și inspirate.

La fel ca Leonardo Da Vinci și alți cercetători renascentist, el a fost deodată filosof, artist și vizionar, întruchipând cunoștințele sale prin mai multe medii. Cu alte cuvinte, Abhinavagupta a fost mult mai mult decât un simplu scriitor. Cu siguranță, fiecare dintre scrierile lui Abhinavagupta, fie că sunt pe tema ritualului tantric, filozofie sau estetică reprezintă o viziune artistică încărcată mistic în care realitatea divină este înțeleasă ca un impuls mereu creator care apare în inima care este ea însăși identificată ca fiind locația supremă și cea mai sublimă a divinității.

Pentru Abhinavagupta, cu alte cuvinte, arta, calea spiritualității și realitatea divină erau în mod clar una și aceeași

În mintea lui Abhinavagupta, acest cosmos este creația artistică a lui Dumnezeu, o creație în cadrul căreia fiecare cea mai mică unitate a creației în sine întruchipează și reflectă artistul divin care este originea sa. Din acest motiv, expresia artistică – fie ea poezie, dramă, pictură, muzică sau orice alt mediu artistic – este la fel de capabilă să realizeze o realizare spirituală ca practică yogică. Pentru Abhinavagupta, artistul este un yogin, iar yoginul este un artist. Expresia artistică finală este viața însăși care prezintă oportunitatea realizării spirituale, un eveniment care permite individului să-și recunoască propria identitate ca fiind distinctă de identitatea acelui artist final care este sursa și chiar creația în sine.

Opera sa

Abhinavagupta a reconstruit, raționalizat, clasificat și sistematizat cunoștințele spirituale, mistice și filozofice într-o formă coerentă, folosind în aceasta toate resursele timpului său.

Opera sa va constitui o sursă de cunoaștere pentru mult timp de aici înainte, în epoca modernă. Diverși savanți contemporani l-au evaluat ca find „strălucit și sfânt”, „o culme a dezvoltării shivaismului din Kashmir” și „ființă în posesia realizarii supreme în yoga”

În viața sa destul de lungă a finalizat peste 60  de lucrări dintre care cea mai mare  și mai importantă este “Tantraloka” – un tratat enciclopedic cu privire la toate aspectele spirituale, filozofice și practice ale sistemelor Trika și Kaula, din cadrul shivaismului kashmirian.

De o mare valoare este marele tratat despre estetica din perspectiva profundă a spirtualității shivaismului din Kashmir – “Abhinavabharati“, care este un comentariu amplu al Nityashastra de Bharata Muni.

Multi dintre filozofii Indiei au scris imnuri pentru a-si exprima dragostea fata de Dumnezeu, dar si trairea lor mistica. Regasim, astfel, și la Adhinavagupta un astfel de imn de adorare.

Imn-ul lui Abhinavagupta

Dintre operele sale cele mai importante sunt:

Tantraloka –lumina tantrei – este o sinteză a tuturor sistemelor Trika și este, deocamdată, tradusă în foarte puține limbi.
Deoarece această lucrare este vastă, Abhinavagupta a scris și o altă lucrare – Tantrasara – „Esența Tantrei” care este un rezumat al primeia, care a fost și mai mult rezumată în Tantroccaya și, care a fost apoi rezumată din nou în Tantravaṭadhānikā – “Semințele tantrei”.

Pūrvapañcikā a fost un comentariu de Pūrvatantra, alias Mālinīvijaya Tantra, pierdut astăzi.
Mālinīvijayā-varttika – “Comentariu la Mālinīvijaya” este un comentariu al primului vers al Mālinīvijaya Tantra.
Kramakeli – “Jocul Krama” a fost un comentariu de Kramastotra, acum pierdut.
Bhagavadgītārtha-saṃgraha – “Comentariu la Bhagavad Gita” – tradusă de Boris Marjanovic .

Alte lucrări mistice sunt:

Parātrīśikā-laghuvṛtti – “un scurt comentariu despre Parātrīśikā”,
Paryantapañcāśīkā – “Cincizeci Versete despre Realitatea Supremă”,
Rahasyapañcadaśikā – “Cincisprezece Versetele despre Doctrina mistică”,
Laghvī prakriyā – “Ritualul scurt”,
Devīstotravivaraṇa – ” comentariu pe Imnurile lui Devi ”
Paramārthasāra -” Esenta realității Supreme “.
Imnuri Devotionale.

Abhinavagupta a compus un număr de poezii devoționale, dintre care majoritatea au fost traduse în franceză:

Bodhapañcadaśikā – “Cincisprezece Versete despre Conștiință”,
Paramārthacarcā – “Dezbaterea privind Realitatea Supremă”,
Anubhavanivedana – “Tribute de interior”
Versetele Experience “Anuttarāṣṭikā -” Cele 8 vresuri despre Anuttara “,
Krama-stotra – un imn, diferit de textul fundamental al școlii Krama,
Bhairava-stava -” Imn pentru Bhairava “,
Dehasthadevatācakra-stotra -” Imnul roții divinități care trăiesc acum în trup”,
Paramārthadvādaśikā -” Douăsprezece Versete despre Realitatea Supremă ”
Mahopadeśa-viṃśatikā -” Douăzeci de Versete despre Marea Învățătură”.
Un alt poem Śivaśaktyavinābhāva-stotra – “Imnul pe inseparabilitatea de Shiva și Shakti” a fost pierdut.

Una dintre cele mai importante lucrări de Anhinavagupta este
Īśvarapratyabhijñā-vimarśini – “Comentariu la Versetele cu privire la recunoașterea Domnului” și
Īśvarapratyabhijñā-vivṛti-vimarśini – comentariu cu privire la explicarea Īśvarapratyabhijñā.
Acest tratat este fundamental în transmitere în școală Pratyabhijña (filiala din Kashmir Şivaism bazează pe recunoașterea directă a lui Dumnezeu), in zilele noastre. Un alt comentariu pe un lucru de Pratyabhijña – Śivadṛṣtyā-locana ( “Lumina pe Śivadṛṣṭi”) este acum pierdut. Un alt comentariu pierdut este Padārthapraveśa-nirṇaya-tika și Prakīrṇkavivaraṇa – “Comentariu pe un manscris ” – referindu-se la al treilea capitol din Vākyapadīya de Bhartrihari.
Două mai multe texte filosofice ale Abhinavagupta sunt
Kathāmukha-tilaka – “Ornament al prefaței discursurilor” și
Bhedavāda-vidāraṇa – “Confruntarea tezelor dualiste”.

Lucrări poetice și dramatice

Abhinavabharati
Cea mai importantă lucrare în filosofia de artă a lui Abhinavagupta este Abhinavabhāratī – un comentariu lung și complex pe Natya Shastra de Bharata Muni.
Acest lucru a fost unul dintre cei mai importanți factori care contribuie la faima lui Abhinavagupta până în ziua de azi. Contribuția sa cea mai importantă a fost teoria Rasa-elor (savorilor estetice).

Alte lucrări poetice includ:
Ghaṭa-karpara-kulaka-vivṛti, un comentariu la “Ghaṭakarpara” a lui Kālidāsa;
Kāvyakauṭukavivaraṇa, un “Comentariu la minunea poeziei” (o opera de Bhaṭṭa Tauta), acum pierdut, și
Dhvanyālokalocana, “Ilustrație a Dhvanyāloka “, care este o celebra lucrare de Anandavardhana.

Strălucita sistematizare a lui Abhinavagupta a mai multor domenii ale cunoașterii religioase, filozofice artistice și literare în sine nu este nicăieri mai bine surprinsă decât în ​​aceste cuvinte din lucrarea sa finală,” Reflections on Recognition of Lord”:

Unul care realizează că puterile cunoașterii (jñāna) și a activității (kriyā) nu sunt decât manifestări ale svātantrya (puterea independentă a lui Dumnezeu) și că aceste manifestări nu se disting de la sine și din esența ultimului, a cărei formă este Domnul (īśvararūpa) – o persoană ,în acest fel)„rezonează” în totalitate cu conștientizarea faptului că activitatea și  cunoașterea sunt cu adevărat una – orice dorește această persoană, el sau ea este cu siguranță capabilă să realizeze. O astfel de persoană rămâne într-o stare de absorbție mistică completă (samāveśa), chiar dacă încă se află într-un corp. O astfel de persoană, aflată încă în trup, nu este eliberată doar în timp ce trăiește (jīvanmukta), ci a atins de fapt realizarea finală a identității cu stăpânul suprem (parameśvara).

” Reflections on Recognition of Lord”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top