o nouă grupă de Abheda Yoga si meditație
Cu Leo Radutz!
Din 15 septembrie - in Bucuresti si Online. CLICK pe link pentru detalii
https://alege.abhedayoga.ro/yoga-septembrie/
Relația Maestru – Discipol
În Calea spirituală relația Maestru spiritual– discipol,
pentru ca ea să fie reală
trebuie să fie biunivocă
(Maestrul spiritual trebuie să accepte discipolul/fiul ori fiica spirituală
și fiul/fiica spirituală trebuie să accepte Maestrul spiritual).
Dacă suntem umiliți în public prin critică
de către Maestrul nostru spiritual
și noi într-adevăr acceptăm asta cu spirit de sacrificiu
și înțelegem că este un duș purificator pentru noi,
facem un salt karmic foarte mare.
Aceasta funcționează…
…DOAR ÎN CADRUL RELAȚIEI MAESTRU – DISCIPOL
ȘI FIINDCĂ ELEVUL ACCEPTĂ ÎN MOD CONȘTIENT ASTA.
Oricând relația Maestru – Discipol se poate opri
(ori unul, ori altul, renunță la această relație).
Dacă avem o atitudine nepotrivită față de Maestru,
dacă-l dușmănim în sufletul nostru pe Maestru,
sau dacă gândim urât față de el,
ne îndepărtăm în inima noastră de arhetipul universal al Maestrului
și scade capacitatea de a primi Gația,
de a primi ajutor
și prin acea sursă nu vom mai putea să primim Grația.
Relația Maestru – Discipol este o relație conștientă și acceptată,
ceva de genul:
elevul spune
„sculptează-mă, te rog, accept cu bucurie
și am mare nevoie să mă sculptezi.”
În Japonia, în fața Împăratului,
nimeni nu are voie să stea jos, în afară de profesori,
indiferent de ceea ce predau ei. 
Relația Maestru – Discipol poate fi abuzată;
de milenii acest lucru este posibil;
fie că Maestrul este fals,
fie că a început să cadă
(pe măsură ce partea rea se dezvoltă, partea bună dispare)
fie că este închipuit.
Exemplu:
Saruman, maestrul lui Gandalf din Stăpânul inelelelor,
pe nesimțite și fără să dea mâna cu răul explicit,
ci doar din cauza orgoliului spiritual
și acceptând să încalce regulile karmice,
el a devenit de partea răului chiar și fără să-și dea seama.
Folosind în mod egotic puterile spirituale, din Maestru spiritual
a ajuns o persoană cu însușiri demoniace,
în timp ce Gandalf, elevul său, a reușit să-și depășească condiția
pe care o obținuse alături de Maestrul său
și din “Gandalf cel gri” a ajuns “Gandalf cel alb” (s-a purificat complet).
Sau se poate ca Maestrul să nu fie fals
dar să fie închipuit
adică, de exemplu, să creadă că anumite fleacuri au eficiență,
să cradă că este un mistic realizat;
astfel, el crede în închipuirile lui cu multă seriozitate.
Din această categorie fac parte cei mai mulți așa-ziși „maeștri” spirituali.
E nevoie și de karma bună pentru a întâlni o Cale spirituală autentică,
iar dacă am întâlnit o Cale spirituală autentică
și un Maestru spiritual autentic,
este o mare trădare a sufletului nostru să părăsim acea Cale,
mai ales din motive care, în mod vizibil,
pentru noi sunt motive legate de identificarea cu ego-ul.
Pentru că dacă sunt vizibile pentru noi,
înseamnă că facem fapta în mod conștient.
Referitor la impulsionare și la transmisia Maestru – Discipol
Este mult mai puternică transmisia dacă suntem în aceeași cameră cu Maestrul sau într-o anunită apropiere de Maestru/Maestră, decât dacă participăm online;
de asemenea, este mult mai greu sau aproape imposibil
dacă noi nu avem un maestru încarnat
și ne raportăm la un maestru ales de noi
din istoria maeștrilor spirituali (ex: „maestrul meu este Ramana Maharishi”)
Cel mai important lucru
pe care ni-l oferă un Maestru spiritual încarnat
este „AȘA NU! ASTA E GREȘIT ”.
Ori, un Maestru care nu e încarnat, nu poate oferi asta,
nu poate spune „așa nu”!,
el este considerat cu ușurință „perfect”
de către cel care l-a ales, de către discipol.
De regulă, când spui cuiva ce nu e bine să facă,
el nu acceptă un astfel de Maestru spiritual care-l critică.
Maestrul spiritual încarnat este și în funcție de meritul nostru spiritual.
Deci, când acceptăm critica de la Maestrul nostru spiritual,
am mai câștigat un mare cadou spiritual.
Grația și Shaktipat nu au mare valoare fără „așa nu”!
Omul are nevoie să se raporteze la îndrumătorul său;
atunci, este posibil ca Grația divină să curgă pentru el,
prin acel îndrumător, chiar și
fără ca acesta să-și dea seama.
Pe Calea spirituală se cunosc
cele mai uimitoare ascensiuni spirituale
și cele mai de necrezut căderi și trădări ale spiritualității
și de fapt, trădări ale omului însuși;
omul se trădează pe sine, atunci când cade spiritual.
Atunci când omul acceptă să fie mincinos, să fie laș, rău
și zice că, din acel moment,
„a dat-o spre bine fiindcă a început să se iubească pe sine”.
Acestea sunt consecințele așa-zisei iubiri de sine:
trădarea, lașitatea, răutatea.