Cel mai mult am reusit să obțin rezultate
cu retragerile spiritale de scurtă durată.
De ce?
Fiindcă
– mă puteam focaliza pe un efort unic intens- avea o durată clară,
-erau „o dată” , când imi planificam si cand aveam timp si energie
– mă căutam și mă regăseam, mai mult sau mai putin
– practicam intensiv si extensiv, toate metodele pe care doream să le experimentez
– avansam ca „un vârf de lance”
– practicile erau „proaspete”, nu apărea obisnuința
– erau o situație in care, evident, puneam spiritualitatea pe primul loc mult mai clar si mai usor
– dobândeam o profunzime maximă
– evitam fuga de idei, fiindcă eram mult mai vigilent decât in timpul tapasului
– erau o ofrandă conștientă mai putin formală – deci mai autentică- oferită Căii spirituale
– preferam fiindcă eram foarte ocupat si era mai usor decât când realizam tapasuri lungi si regulate
– „recuperam” și tehnici avansate pe care as fi dorit să le practic si in restul timpului, dar nu reușeam.
Cât practicam?
De la 6 ore la 12 sau 24. De obicei 12 sau 24 de ore.
Nu vorbeam (mă închideam in cameră și vprbeam cu ceilalti să nu deranjeze și ieseam doar la toaletă)
nu citeam,
nu scriam decât idei pe o foaie,
fără telefon sau calculator,
nu priveam pe fereastră,
evitam cu orice pret ceea ce ar fi putut să mă perturbe
sau ar fi putut să reprezinte o evadare pentru mental.
Acharya Leo Radutz