Secretul realizării spirituale
Secretul este
„Nu există limită de suportabilitate”.
Este, de fapt, o formă de continență, de stăpânire de sine de natura
„Dacă vreau DA, dacă nu vreau NU”.
Aceeași ca și în cazul continenței sexuale.
O formă de FRÂNĂ interioară de care avem nevoie pentru a putea ACCELERA interior, când e nevoie.
Păi, da, noi știm că natura umană este limitată.
Știm de asemenea, că putem atrage eficiență din infinit, din „inima” noastră spirituală,
astfel încât să ne autodepășim mereu și mereu și mereu…
cunoscând în cele din urmă, în mod direct,
chiar infinitul Suprem, provenind tot din „inima” noastră.
Dar mulți oameni ar spune:
”Dar atunci când îmi este greu,
când sunt supus la un test foarte greu,
la o tensiune foarte mare,
este normal să fiu copleșit
și să „imi dau drumul”
pentru că natura mea este limitată.”
Dar, de fapt, lucrurile NU sunt așa.
Deseori suntem supuși unei tensiuni interioare, datorită unui comandament interior pe care trebuie să-l susținem.
De exemplu – să nu manifestăm violența sau să nu manifestăm pasiuni inferioare sau pur și simplu să nu abdicăm sau să ne predăm în fața problemei cu care ne confruntăm.
În aceste situații, pot fi 3 posibilități:
1. să aplicăm, în realitate bazându-ne pe esența ființei noastre ca suport, regula care spune că nu există limită de suportabilitate
2. să fim copleșiți, să fim îngenuncheați, să plângem de neputință în fața solicitării care ne-a copleșit cu totul, sau
3. să abandonăm rezistența, eliberând tensiunea, abandonând autocontrolul și realizând și fapte care nu sunt în regulă.
La punctul 2 constatăm astfel că ceea ce credeam noi la un moment dat că este limită de suportabilitate, este o limită iluzorie, adică nu este..
Și că limita poate urca mai sus, când,
dacă suntem din nou solicitați, aplicând aceeași regulă,
constatăm că nici acea ”limită” nu era cea reală
și că limita – dacă ar există – ar putea fi și mai sus.
Și mai sus, și mai sus… .și tot așa.
Constatăm practic, în permanență, că nu există, de fapt, limită de suportabilitate.
În felul acesta, câștigând victorie după victorie în interiorul ființei noastre, conștiința noastră se expansionează.
Ea cunoaște dreptul și posibilitatea de a manifesta tot mai multă energie, nivele tot mai înalte și tot mai intense.
Câștigăm în felul acesta noi posibilități, noi orizonturi care ne permit să ne apropiem tot mai mult de infinit, până la identificarea cu Infinitul.
Cunoaștem astfel, o altă lege a manifestării care spune că
„celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua chiar și ceea ce are”.
Deci există doar 2 posibilități autentice, corecte, și anume:
- să fim copleșiți, căzând ”în genunchi” pe reduta sufletului nostru (dar reluând apoi „lupta”, mai pregătiti),
- ori să rezistăm, aplicând legea ”nu există limită de suportabilitate”, câștigând astfel noi orizonturi și absolvind testele spirituale cu succes.
Aceste 2 posibilități sunt posibilitățile spirituale, sunt cele care sunt corecte.
De altfel, vom vedea că sprijinindu-ne pe suportul Sinelui nostru interior,
cel mai adesea și aproape întotdeauna, vom trăi situația caracterizată de cuvintele ”nu există limită de suportabilitate”.
Unii oameni se revoltă.
Ei spun: ”Nu-i adevărat, suntem oameni. Și pentru că suntem oameni, la un moment dat este prea mult pentru noi.”
Și ce faci când ți se pare că este prea mult pentru tine?
Acești oameni renunță la stăpânirea de sine, renunță la non-violență, la bunătate.
Ei adoptă, cel puțin pentru o vreme, cât se consideră copleșiți – răutatea, răzbunarea, invidia, minciuna, slăbiciunea.
Adoptă impuritatea pentru că spun că
”li s-a umplut paharul”,
că au fost aduși în stare”,
nu că și-au permis ei,
pentru că spun că ”asta a fost ultima picătură și gata!”
Pot să-și dezlănțuie pasiuni inferioare, până atunci înfrânate nu de vreun blocaj, ci de înțelepciunea că nu este cazul ca ele să fie eliberate.
Deodată, însă, renunță la înțelepciune și acționează neînțelept, poate chiar irațional, trăind apoi consecințele acestei acțiuni nefaste.
Ei cunosc plafonarea, nemaicunoscând elevarea și câștigarea unui nou nivel, ci din contră, cunoscând pierderea nivelului pe care-l aveau sau credeau că-îl au.
Unii spun:
„Dacă voi aplica principiul ”nu există limită de suportabilitate”, atunci eu o să cunosc o frustrare tot mai mare, iar tensiunea interioară se va somatiza și o să mă îmbolnăvesc de atâta tensiune.”
„Bull – shit” dragii mei” !
Această justificare este de fapt o iluzie. 
Lucrurile de fapt nu se vor petrece așa și tocmai aici este marele secret:
cunoscând că nu este adevărat că există o limită,
vom constata că într-adevăr,
în mod uimitor sau, aparent,miraculos, de fapt noi nu trebuie să facem un efort mult mai mare ca să suportăm mai mult. De fapt, este aproape același efort sau puțin mai mare, (nu mult mai mare), dar trebuie să fim hotărâti.
În timp, aflăm adevărul că de fapt, este același efort care de fapt nu este efort.
Și anume, să fim noi înșine,
să fim mai întâi centrați în identificarea cu Sinele.
Și apoi să fim chiar identificați cu noi înșine la nivel esențial,
Sinele Suprem nemuritor esențial, numit în yoga Atman.
Leo Radutz (yogacharya), fondatorul sistemului Abheda, inițiatorul Revoluției OMului Bun