Secretul puterii!
Marea păcăleală pe care organizatorii acestui moment apocaliptic al planetei au oferit-o,
în primul rând copiilor, dar și părinților lor,
a fost ideea că disciplina nu este necesară.
A fost ideea unei greșite perspective asupra libertății.
Cum ar fi, în realitate?
Dacă vrei să fii liber, trebuie să fii disciplinat, să fii în stare „să rezolvi labirintul” și să o și faci.
Dacă nu rezolvi labirintul, ignorarea faptului că lucrurile sunt complexe și necesită un control de sine din ce în ce mai bun, nu oferă libertatea, ci înlănțuirea.
Nu oferă putința, ci neputința.
Disciplina nu este de fapt, așa cum cred mulți oameni, un obicei sau un impuls imprimat pentru a fi supus.
Disciplina, din contră, este un instrument
pentru a putea fi rebel cu adevărat (dacă acest lucru este necesar),
pentru a fi nesupus.
Pentru că, în acest scop, pentru a câștiga libertatea,
este necesar să faci anumite lucruri într-un anumit mod
și pe altele să nu le faci absolut deloc.
Și pentru asta este nevoie de disciplină.
Oamenii au impresia că disciplina ar fi o activitate in care te supui cuiva, fiindcă la inceput, la scoală, in special, disciplina insemna să dobândești capacitatea de control mai intâi de frică, supunându-te ordinii emanate de invățător sau profesor.
Asa e, de multe ori, la început. Apoi omul își asumă niște comandamente în care crede și caută să le împlinească prin orientarea voluntară a eforturilor și gândurilor în direcția respectivă. Dacă poate să facă aceasta, fiincă îi trebuie …obișnuința disciplinei.
Ce este de fapt disciplina?
Capacitatea de autocontrol a minții noastre,
deoarece mintea, o dată controlată de noi,
atunci va fi ușor controlat și ceea ce controlează mintea.
Adică: acțiunile noastre, vorbele noastre și consecințele acestora.
Disciplina este o virtute sine-qua-non, fără de care nu se poate.
Dacă vrei să nenorocești viața cuiva
sau dacă vrei să nenorocești o comunitate ori o țară
îi păcălești că disciplina nu este necesară.
Le spui că cei care reușesc să manifeste disciplina sunt niște tocilari sau niște fraieri.
Ori niște oameni slabi și că puternici sunt cei care pot să nu fie disciplinați și să facă ce vor ei, indiferent de consecințe.
”Ce vor ei”, în sensul de ”ce le vine să facă”, nu ce vor ei cu adevărat, dacă „stau” să se gândească atât cât este necesar.
Pentru că ce vor oamenii cu adevărat,
indiferent de ce natură sunt ei,
este să le reușească acțiunile.
Iar pentru reușita acțiunilor
trebuie să acționezi într-un alt mod
și să nu acționezi într-un alt mod.
Ori, pentru asta, este nevoie de capacitate de control, adică disciplină a minții.
Nu vă mai păcăliți, fiți înțelepți și începeți măcar în ceasul al 12-lea să vă disciplinați mintea, să dezvoltați disciplina interioară !
Acest adevăr, în ultimele zeci de ani a fost ascuns umanității
și a fost înlocuit cu ideea de anarhie, de lege a bunului plac,
de impunere a propriei perspective, indiferent dacă este bună sau nu.
Este, în opinia mea, o gigantică păcăleală, menită unui singur lucru: să-i facă pe oameni slabi.
Disciplina este putere!
Leo Radutz (yogacharya), fondatorul sistemului Abheda, inițiatorul Revoluției OMului Bun