<>
Când vorbim despre echinocțiu, ne referim la momentul când ziua și noaptea sunt egale în orice loc de pe planeta noastră. Aceasta se datorează faptului că Soarele, în mișcarea sa aparentă pe cer, ajunge exact pe ecuatorul ceresc. Punctele de intersecție ale aclipticii (care desemnează traiectoria mișcării aparente a Soarelui pe cer) cu ecuatorul ceresc se numesc puncte echinocțiale, iar poziția lor nu este riguros fixată. Acestea evoluează spațial, conform fenomenului denumit precesia echinocțiilor.
Echinocțiul are loc de două ori pe an, primăvara și toamna. Prima dată, Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera sudică în cea nordică, în jurul datei de 21 martie. Atunci este echinocțiul de primăvară în emisfera nordică, și echinocțiul de toamnă în emisfera sudică a Pământului.
Al doilea echinocțiu al anului este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească nordică în cea sudică, în jurul datei de 23 septembrie, când avem echinocțiu de toamnă în emisfera nordică (și pe cel de primăvară, în emisfera sudică).
În ziua echinocțiului de toamnă, Soarele răsare exact la Est și apune exact la Vest. Ziua este egală cu noaptea, după care zilele continuă să scadă ca durată, iar nopțile se lungesc, până la momentul solstițiului de iarnă (aproximativ 21 decembrie). Excepțiile de la această regulă le constituie zonele polare. Astfel, în zona Polului Nord va începe lunga noapte polară, pe când Polul Sud se bucură de 6 luni de zi polară, Soarele aflându-se deasupra orizontului.
În anul 2010, la ora 00:18, am intrat „oficial” în toamna astronomică. Longitudinea astronomică a Soarelui atinge 180 de grade, și acesta intră în semnul zodiacal al Balanței. În tradiția populară, echinocțiul de toamnă este momentul celebrării zilei morții, sau mai precis, a „adormirii” Naturii Mamă, Zeiță a Pământului.
Deloc întâmplător, în această perioadă toate viețuitoarele se pregătesc pentru lunile de hibernare, de gestație organică, de retragere în propria ființă și propriul habitat. Energiile vehiculate de acest moment îndeamnă la culegerea roadelor activităților și eforturilor depuse până atunci. Acum se fructifică perioada fastă a verii, când expansiunea energiilor ne-a adus în ipostaza de a experimenta lucruri și relați noi, de a călători, de a ne extinde ființa, în termeni de cunoaștere, sentimente și aspirații.
Acum este o perioadă propice culegerii unor plante de leac, a viței-de-vie, a roadelor pământului. Se fac schimburi de produse, se organizează târguri, se fixează data nunților (sezonul acestora începe, de altfel, pe 16 august și durează până la 14 noiembrie).
Echinocțiul mai constituie, din perspectivă esoterică, și o perioadă de echilibru între energiile masculine și feminine, echilibru care se resimte în întreaga natură. Acum, natura își conservă și prezervă tot ceea ce a rodit peste vară. Dacă echinocțiul de primăvară este corelat cu explozia vieții, cu creația, apoi solstițiul de vară cu apogeul creației, atunci echinocțiul de toamnă poate fi asimilat cu începutul perioadei de resorbție energetică, care culminează cu solstițiul de iarnă.
Acum toate ființele de pe Terra tind să-și evalueze, conștient sau inconștient, rezultatele perioadei precedente, a începutul de an. Apoi, energiile se orientează către interior, spre a se alchimiza în mod tainic, pregătind un nou ciclu de viață, ce va izbucni odată cu noul ciclu temporal, în viitoarea primăvară.
În noi, echinocțiul de toamnă echilibrează tendința de exteriorizare, de muncă pentru a ne câștiga traiul, cu tendința de a ne apleca spre contemplarea frumuseții și armoniei lăuntrice. Practic, toate acțiunile care se desfășoară în cele 3-7 zile în jurul momentului echinocțiului de toamnă sunt marcate de manifestarea unor emoții intense, sentimente puternice care mătură eforturile inutile, obsesiile materialiste sau atitudinile critice, negativiste.
Acum, tendința sufletului este spre a se oglindi în celălalt, a se obiectiva prin intermediul relațiilor cu ființe apropiate. Devenim astfel mai conștienți de potențialul evolutiv superior pe care îl au relațiile. Într-adevăr, creștem mult mai mult în cuplu sau într-un grup consensual, decât de unul singur… De asemenea, ne simțim mai mult înclinați către romantism, artă, exprimarea artistică a trăirilor noastre afective, care prevalează în fața schemelor mentale.
Echinocțiul de toamnă este așadar un simbol de echilibru masculin – feminin, expresie a stării androginale. Astfel, el poate fi integrat ca o oportunitate de a accede la unitatea sufletului, completarea lui Animus cu Anima, care ne poate conduce la perceperea esenței Divine a ființei noastre. Sufletul se abandonează Sinelui, și ne descoperim ca ființe îndumnezeite, relee de manifestare ale lui Dumnezeu pe pământ…