Ikaria – insula unde oamenii au uitat sa moara

Diagnosticat de cancer pulmonar și anunțat de doctori că mai are doar șase luni de trăit, Statmatis Moraitis, un veteran de război originar din Grecia și care trăia în SUA, s-a mutat înapoi pe insula sa nativă, Ikaria, unde s-a vindecat într-un mod miraculos de boala care îl măcina.

Povestea a devenit o adevărată legendă a folclorului local, unde cazuri de vindecări miraculoase datează de peste 25 de secole.

Dan Buettner, care scrie pentru New York Times Magazine, a vizitat insula și a întrebat experții cum reușesc locuitorii din Ikaria să depășească aceste momente grele ale vieții.

Potrivit unui studiu, cercetătorii au reușit să confirme ceea ce persoanele din antichitate știau: locuitorii din Ikaria trăiesc mai mult, cedează în fața bolilor la o vârstă mult mai înaintată și reușesc să aibă o minte ageră chiar și la bătrânețe.

Împreună cu doctorul Gianni Pes de la Universitatea Sassari din Italia și cu doctorul Michel Poulain, un demograf belgian, Dan Buettner a reușit să identifice în anul 2000 o regiune din provincia Nuoro din Sardinia ca zona cu cea mai mare concentrație de bărbați centenari din lume.

Pe măsură ce au redus zona de cercetare până la o grupare de sate localizate la înălțimi mari în munții Nuoro, oamenii de știință au reușit să traseze pe harta lumii o graniță cu cerneală albastră și au început să numească zona din interiorul “frontierelor imaginare” ca și “zona albastră”.

Începând cu anul 2002 aceștia au reușit să identifice alte trei populații din jurul lumii unde oamenii aveau vieți mai lungi decât oriunde altundeva. Femeile care trăiesc cel mai mult din întreaga lume se află pe insula Okinawa.

Ikarienii trăiesc în medie cu 8-10 ani mai mult

Dan Buettner și colegii săi au continuat să caute “bazine” de longevitate, astfel că în 2008 au început să investigheze Ikaria.

Studiul a încercat să depășească ideea de povești și să identifice date concrete referitoare la longevitatea din Ikaria . După ce au adunat toate datele disponibile, Poulain și colegii săi de la Universitatea din Atena, au concluzionat că locuitorii din Ikaria atingeau vârsta de 90 de ani de 2,5 ori mai mult decât o făceau americanii.

Bărbații ikarieni în special aveau de patru ori mai multe șanse să ajungă la vârsta de 90 de ani decât omologii lor americani, și de cele mai multe ori având o stare de sănătate mult mai bună.

Mai mult decât atât, ikarienii trăiau în medie cu 8-10 ani mai mult înainte să cedeze în fața cancerului și a afecțiunilor cardiace, și sufereau mai puțin de depresie, iar boala Alzheimer avea o incidență cu un sfert mai mică decât în alte țări. În Ikaria, oamenii reușeau să își păstreze mintea ageră până la sfârșitul vieții.

Unde se află Ikaria și care sunt secretele ei?

Ikaria, o insulă de aproximativ 256 kilometri pătrați, este locuită de circa 10.000 de greci, și se află localizată la 50 de kilometri depărtare de coasta de vest a Turciei. Înainte de era creștină, insula era casa pădurilor de stejar și a podgoriilor productive. Reputația insulei ca o destinație sănătoasă datează de peste 2500 de ani, când grecii călătoreau aici pentru a face baie în izvoarele termale din apropiere de Therma.

Dorind să învețe mai mult despre tainele insulei și ale longevității locuitorilor ei, cercetătorii au cerut ajutorul și doctorului Ilias Leriadis, unul din puținii medici de pe insula Ikaria .

Acesta a dezvăluit câteva din secretele locuitorilor, după ce a pregătit o masă cu măsline, humus, pâine ikariană și vin: “aici lumea stă trează până târziu, ne trezim târziu și întotdeauna ne odihnim în timpul zilei. Aici nimeni nu poartă ceas la mână, și niciun ceas nu funcționează corect. Atunci când inviți pe cineva la prânz poate să vină la zece dimineața sau la șase seara. Pur și simplu nu ne pasă de cât este ora. Aici nu ne pasă de bani și bogăție. Atunci când sărbătorim evenimente religioase sau culturale, oamenii folosesc banii pentru a cumpăra vin și mâncare. Dacă rămân bani, aceștia îi dau săracilor. Ikaria nu este un loc în care se folosește cuvântul «eu». Ikaria este o insulă în care se folosește doar cuvântul «noi»”.

Trecutul neobișnuit al Ikariei poate explica de ce, în locul acesta, există o stare de comuniune între oameni. Vânturile puternice care se abat asupra insulei și lipsa porturilor au ținut-o departe de drumurile comerciale principale. Acest lucru a ținut Ikaria într-o oarecare izolare, fiind nevoită să se auto-administreze.

Leriadis a mai vorbit și despre “ceaiul de munte” local, făcut din ierburi uscate, și care este băut ca un cocktail la sfârșitul zilei. Acesta a mai menționat maghiranul sălbatic, salvia (flaskomilia), un tip de ceai de mentă (fliskouni), rozmarinul și o băutură făcută din frunze de păpădie fierte cu puțină lămâie. Toate aceste plante pot fi considerate adevărate medicamente naturiste.

În Ikaria, mierea este un remediu universal. “Există tipuri de miere aici cum nu ai mai văzut nicăieri în lume”, spune Leriadis. Mierea este folosită ca și tratament pentru răni, mahmureli sau pentru tratarea gripei. Bătrânii își încep ziua cu o lingură de miere de albine. “Pentru ei este ca un medicament.”

 Alimentația anti-îmbătrânire

De-a lungul următorilor trei ani, cercetătorii au cunoscut câțiva din pacienții lui Leriadis.

Rutina zilnică a celor mai mulți locuitori s-a dovedit a fi exact așa cum a descris-o Leriadis: se trezesc în mod natural, muncesc în grădină, iau un prânz târziu, iar apoi se odihnesc. La apus, vecinii se vizitează între ei.

Alimentația lor era tipică: un mic dejun format din lapte de capră, vin, ceai de salvie sau cafea, miere de albine și pâine. Prânzul era aproape întodeauna alcatuit din fasole, linte, cartofi, verdețuri (fenicul, păpădie sau spanac) și alte  legume de sezon pe care le produceau în grădina lor. La cină se mănâncă pâine și se bea lapte de capră.

Doctorul Ioanna Chinou, profesor la Universitatea din Atena, este unul din experții europeni în ceea ce privește proprietățile bioactive ale ierburilor și produselor naturale. Aceasta a spus despre longevitatea ikarienilor că se datorează în mare parte cantității mari de ceai pe care o beau, în special pentru că aceste tipuri de băuturi pe care le consumă sunt remedii tradiționale grecești.

Aceste plante combat gingivita, afecțiunile gastrointestinale și îmbunătățesc circulația sanguină. De asemenea, majoritatea plantelor au proprietăți antioxidante puternice, sunt surse importante de polifenoli și conțin diuretici slabi.

„Somnul de frumusețe” are rostul lui

Între timp, Gianni Pes și Michel Poulain au realizat cercetări suplimentare privind stilul de viață pe care l-au abordat oamenii din Ikaria, întrebând 35 de subiecți cât de mult dorm sau dacă au fumat vreodată. Apoi aceștia au testat funcțiile fizice, cognitive, agilitatea mentală și starea de sănătate psihică a persoanelor intervievate.

Doctorul Christina Chrysohoou, cardiolog la Universitatea din Atena, a realizat un sondaj care a presupus analiza a 673 de ikarieni. Chrysohoou a suspectat că obiceiurile de somn și de sex ale ikarienilor ar putea avea o legătură cu viața lor lungă.

Aceasta a descoperit că somnul în timpul zilei este asociat cu o reducere de 12% a riscului de afecțiuni cardiace coronare, însă dacă acest lucru se face în mod regulat, cel puțin trei zile pe săptămână, reducerea era de 37%.. De asemenea, un studiu preliminar al bărbaților ikarieni cu vârste cuprinse între 65 și 100 de ani, a identificat faptul că 80% dintre ei făceau dragoste în mod regulat!

„Firele invizibile” care îi leagă pe oameni

Structura socială are un rol destul de important. În Sardinia, o mentalitate culturală bazată pe aprecierea bătrânilor reușește să îi mențină implicați în comunitate și în casele familiilor până când ajung la 100 de ani.

Studiile au arătat că pensionarea timpurie printre muncitorii din economiile industrializate reduce speranța de viață. O atitudine ca cea din Sardinia , îi determină pe centenari să se ridice din pat și să ia parte la diferite activități fizice, să ghideze comunitatea din punct de vedere spiritual sau să transmită copiilor tradițiile locale.

Dacă acorzi atenție modului în care ikarienii și-au trăit viața, se pare că zeci de factori puternici, omniprezenți, sunt implicați în această caracteristică a longevității, dorită de toată lumea. Este ușor să te odihnești suficient dacă nimeni altcineva nu se trezește devreme și orașul e pustiu la orele prânzului, când toată lumea trage un pui de somn. Este de ajutor faptul că alimentele cele mai accesibile și mai ieftine sunt de asemenea și cele mai sănătoase, și că strămoșii tăi au muncit sute de ani pentru a descoperi modalități de a le face să aibă un gust bun. Este greu să treacă o zi în Ikaria fără să nu fii nevoit să urci pe dealuri.

Aici nu simți durerea existențială de a nu aparține locului sau stresul de a nu întârzia undeva. Îți realizezi propria grădină, deoarece asta au făcut părinții tăi și asta fac și vecinii tăi. Ai mai puține șanse de a fi victima unei infracțiuni, deoarece toată lumea știe exact ce face persoana de lângă el. Seara bei câteva pahare de vin și ceai de munte în compania unor prieteni buni, iar duminica  mergi la biserică.

În Ikaria, chiar dacă ești antisocial nu o să fii niciodată singur.

Concluzia

Să ne întoarcem puțin la povestea veteranului de război Statmatis Moraitis, vindecat de cancer.

Buettner l-a sunat pe Moraitis în urmă cu câteva săptămâni. Soția sa a murit în primăvară la vârsta de 85 de ani, și acum locuiește singur. După o discuție scurtă despre ce a făcut în acea zi, Buettner i-a pus o ultimă întrebare: “Cum crezi că ai reușit să te recuperezi în urma cancerului pulmonar?”

“Pur și simplu a dispărut”, a răspuns Moraitis. “M-am dus în America în urmă cu 25 de ani pentru a vedea dacă medicii ar putea să îmi explice cum s-a produs această vindecare miraculoasă”, a adăugat acesta. “Şi ce s-a întâmplat?”, îl întreabă Buettner. “Doctorii mei au murit!”, răspunde Moaritis.

Buettner a ajuns la o concluzie în ceea ce privește longevitatea oamenilor, și a spus: “pentru ca oamenii să adopte un stil de viață sănătos trebuie să trăiască într-un ecosistem”. De exemplu, americanii pot încerca să mănânce sănătos, dar “industria alimentelor procesate cheltuie peste 4 miliarde de dolari pe an pentru a ne tenta să consumăm produsele lor. Cum putem combate acest lucru?”

sursa: articol preluat de pe site-ul www.financiarul.ro