De aproape doua mii de ani, marii artisti au stabilit standardele pentru frumusete. Mari maestri precum Leonardo, Rembrand sau Michelangelo, au produs opere de arta care ne-au inspirat si ne-au incantat simturile, fiind exigenti cu ei insisi si aducandu-si propria contributie in creatiile lor, creatii care s-au situat constant la standarde de excelenta, imbunatatind astfel munca predecesorilor lor.
In lumea de astazi, aceste standarde au disparut. Arta moderna a devenit o competitie intre urat si aberant astfel incat ceea ce este mai socant si grotesc sa castige! Ce s-a intamplat? Cum a ajuns frumosul sa fie batjocorit, iar ceea ce este de prost gust sa ajunga sa fie ridicat in slavi?
Michelangelo l-a sculptat pe ”David” dintr-o stanca, astazi muzeul de din Los Angeles, ne ofera drept ”opera de arta” o piatra de 340 de tone care troneaza impunator la loc de cinste, atat de departe s-a ajuns in picajul fara precedent al standardelor artistice.
Tot ceea ce era odata PROFUND, INSPIRATOR si FRUMOS, a ajuns astazi sa fie NOU, DIFERIT si URAT!
Traim intr-o epoca in care decaderea spirituala a ajuns sa fie reflectata in inversarea valorilor in arta!
In opinia lui Robert Florczak, renumit artist si profesor american contemporan, momentul care a constituit punctul de cotitura in istoria artelor a fost la sfarsitul secolului al XIX-lea, odata cu nasterea curentului impresionist. Impresionistii s-au revoltat impotriva standardelor clasice ale Academiei de Arte Fumoase din Paris, venind cu idei moderniste, care nesocoteau aceste standarde. Acesti modernisti au introdus ideea de relativism estetic si faptul ca ”Frumusetea se afla in ochii privitorului”. Operele lor au fost pana la urma acceptate de majoritatea publicului, iar astazi impresionistii sunt extrem de bine cotati in lumea artelor. Impresionisti precum Monet, Degas, Renoir sunt cei care au mentinut anumite standarde disciplina si executie, dar cu fiecare generatie de artisti, standardele au decazut, pana cand nu au mai exsitat standarde! Tot ce a mai ramas a fost expresia personala.
Marele istoric de arta Jacob Rosenberg a afirmat ca ” In arta, calitatea nu este numai o opinie personala, ci intr-un grad ridicat ea poate fi urmarita obiectiv.” Ideea unui standard universal de calitate in arta intampina in prezent o rezistenta foarte puternica.
Cum poate fi masurata arta in obd obiectiv? O metoda consta in compararea rezultateleor artistice universale cu cele relativiste.
De exemplu, prin compararea unor opere de arta universale ca: ” Nasterea Lui Venus” a lui Botticelli sau ”Moartea Galdiatorului” –celebra sculptura in marmura, din perioada romana, cu cele relativiste din epoca contemporana precum: ”Sfanta Fecioara Maria” pictura in ulei, in amestec cu balegar de vaca, continand imagini pornografice, sau ”Petra” sculptura unei femei politist surprinsa cand urineaza!
In lipsa uor standarde estetice nu avem nicio modalitate de a determina calitatea sau lipsa acesteia, de a stabili ceea ce este superior si ceea ce este inferior in arta.
In trecut, artistii sunt cei care si-au adus contributia dand integritate si substanta lietraturii, istoriei, religiei sau mitologiei, astazi, artistii se folosesc de arta doar pentru a face decalratii, cu intentia de a soca cat mai mult, fara a aduce niciun fel de valoare intrinseca.
Nu doar artistii sunt de vina pentru acest fapt, ci si cei care au sustinut si incurajat dezvoltare artei, precum comunitatile artistice, muzeele, proprietarii de galerii si criticii de arta, care au incurajat si sustinut financiar dezvoltarea fara precedent a inesteticului in arta, sau mai bine zis a acestui ”gunoi” cu pretentii artistice. Oare cine ar cheltui 10 milioane de dolari pe o stanca, crezand ca este arta?
Trebuie neaparat sa fim victime ale acestui prost gust insultator?
Desigur ca nu! De la a ne patrona muzeele pana la a cumpara din galeriile de arta, putem nu doar sa ne facem cunoscute propriile opinii ci si simtite. O galerie de arta, este la urma urmei, o afacere ca oricare alta. Daca produsul nu se va vinde, nu se va mai produce. Putem sprijini de asemenea organizatiile artistice care lucreaza pentru a restabili standardele obiective in lumea artelor. De asemenea putem pleda pentru predarea artei clasice si aprecierea acesteia in scolile noastre.
In ultima instanta sta in puterea noastra sa schimbam aceasta paradigma a uratului. Ea incepe chiar acum, in momentul in care alegem sa sarbatorim ceea ce stim ca este bun si frumos si sa ignoram ceea ce stim ca nu este.
Sursa: https://www.prageruniversity.com/