Centura fotonică – consideraţii esoterice sau: „Dumnezeu nu joacă zaruri!” Nimic- absolut nimic nu este întâmplător.

În ultimii ani au apărut tot mai multe articole și publicații care se referă, tangențial sau in extenso, la mult-disputata centură fotonică, despre care am scris și noi un articol recent pe site-ul Societății Academice AdAnima.

http://www.adanima.org/2010/10/19/intrarea-pamantului-in-centura-fotonica-sau-inceputul-unei-noi-ere/

Acest subiect merită totuși o atenție deosebită, dată fiind semnificația sa esoterică, cu implicații mult mai profunde (chiar dramatice!) pentru întreaga umanitate.

Dintr-o perspectivă strict științifică, merită subliniate anumite aspecte:
în primul rând, în ciuda numelui său, centura fotonică NU este pur și simplu un flux de fotoni!

În realitate este vorba despre un curent energetic extrem de intens, cu mare densitate și frecvențe sensibil mai ridicate decât cele ale radiațiilor la care este acum expus Sistemul nostru solar. Acest flux intens energetic este alimentat de structura zonei de univers din jrul sistemului Pleiadelor. Până în 1962, când astronauții au detectat pentru prima dată în mod efectiv centura fotonică, fizicienii considerau că fotonii consituie particule generate instantaneu în reacții de anihilare, dintre o particulă elementară și antiparticula sa. Când se întâlnesc, acestea se anihilează reciproc, dând naștere unui foton. De fapt, aceasta este expresia fizică a legii universale a energiei: când apare o sarcină negativă, ea atrage opusul său, sarcina pozitivă egală și de semn contrar, iar când acestea două se contopesc se creează un câmp energetic intens și pur, lipsit de vreo polaritate. Dualitatea principiilor contrare se rezolvă astfel în generarea unui al treilea principiu unificator, care le include pe amândouă, fiind calitativ diferit de fiecare dintre ele, și lipsit de polaritate!

Se pare că Sistemul nostru solar a trecut de la o etapă de fisiune, când energia era eminamente produsă prin reacții în cadrul cărora particulele grele se scindau pentru a genera alte particule mai ușoare însoțite de o anume cantitate de energie, la o epocă a fuziunii, trecând de la dualitate la non-dualitate! Şi, întrucât ființele umane sunt direct influențate de fenomenele astrofizice și de energiile din sistemul nostru solar, se pare că aceasta este și direcția viitoare a evoluției noastre: dezvoltarea capacităților de a integra dimensiunea noastră de ființă androginală sau, după cum spuneau alchimiștii, realizarea lui hieros gamos în însăși intimitatea ființei noastre! Însă perioada transformărilor reclamă mai întâi traversarea unei perioade de purificare a ființelor umane…

Conceptul de centură fotonică a fost amplu dezvoltat în 1977 de către Samael Aun Weor în lucrările sale publice intitulate Inelele lui Alcyone. Aici el îl citează pe Hesse, care prezicea că, dacă Pământul va pătrunde mai întâi în centura fotonică, se vor produce numeroase manifestări luminoase deosebit de intense și spectaculoase ca aspect, în atmosfera terestră. Dacă însă Soarele va fi cel care va pătrunde primul, radiația centurii va interfera cu cea solară compensându-se reciproc, astfel încât pe Pământ va domni întunericul timp de 110 ore, după care totul va reveni, aparent, la normal. Weor face referire la centura fotonică, denumind-o Inelele lui Alcyone – acesta fiind Soarele principal din cadrul celor șapte stele ale Pleiadelor. Tot Weor susține că Soarele nostru este a șaptea stea care descrie o mișcare de revoluție în jurul lui Alcyone.

Alcyone deține inele de radiații produse prin mișcările și reacțiile specifice ale particulelor elementare din sistem, constituind un tip necunoscut de energie. Este demn de remarcat faptul că, în anul 1974, trei astronauți americani aflați pe orbită circumterestră au raportat existența unui tip de radiație de o factură necunoscută…
Alcyone este steaua centrală din Sistemul Pleiadelor, pe când Soarele nostru este steaua cea mai depărtată din sistemul de 7 stele.

Calendarul maya conține detalii despre orbita descrisă de Soarele nostru în mișcarea sa de revoluție, care durează cca 26.000 de ani. În perioada, mai lungă, cât Sistemul nostru solar se află în afara centurii fotonice, viața pe Pământ se scurge cantonată în anumiți parametri temporali și, mai ales, în iluzia materialității. Însă odată cu intrarea Sistemului solar în centura fotonică, timpul capătă o nouă dimensiune pe Pământ. Frecvențele sensibil crescute ale radiației care ajunge pe planeta noastră determină, de asemenea, mutații la nivel celular, mergând până la modificarea structurii ADN-ului ființelor vii. Astfel, vibrația proprie a ființei noastre devine mai înaltă, iar necesitatea acordării noastre la frecvențele elevate ale universului devine o cerință obligatorie pentru supraviețuirea pe Pământ!

Această sursă intensă, cu o vibrație înaltă, este accesibilă nouă prin intermediul stărilor emoționale; traversăm actualmente o perioadă de epurări ale emoțiilor negative, de clarificări lăuntrice. Dacă oamenii nu vor fi în măsură să-și elimine suficient de profund și rapid blocajele emoționale, tiparele mentale și emoționale închistate și depășite, este foarte posibil ca aceștia să nu mai poată susține vibrația înaltă a mediului nou pe care îl traversează planeta Pământ. Asemenea ființe umane riscă să se simtă tot mai slăbite, se pot îmbolnăvi de anumite afecțiuni sistemice, grave, părăsind în cele din urmă această lume prin așa-zisa moarte. Din contra, cei care își vor eleva propria frecvență mentală și emoțională, care vor cultiva puritatea, armonia, binele și virtuțile sufletului, vor deveni capabili să perceapă legătura cu noua lume în care trece planeta. Aceste sentimente și trăiri elevate, benefice vor fi bazele următorului stadiu de evoluție al ființei umane.

Dintr-o altă perspectivă, astrofizica modernă concepe faptul că există universuri multidimensionale (cu peste trei dimensiuni), și că majoritatea corpurilor cerești grele, inclusiv stelele, posedă în zonele învecinate lor anumite portaluri sau găuri de vierme prin care se poate trece de la un univers la altul, sau se poate stabili o comunicare între acestea. De pildă, Soarele nostru se află, ca vârstă stelară, undeva în a doua jumătate a vârstei sale de mijloc. Este o stea matură, așadar portalurile energetice interdimensionale aflate în ambianța solară au avut timp să se structureze. Se poate considera, la un anumit nivel, că planetele și stelele în jurul cărora acestea gravitează constituie o sui-generis formă de viață, care este în măsură să comunice cu alte forme de viață de același tip, prin intermediul unor portaluri specifice de comunicare.

În ultimă instanță, structura fractală a universului se reflectă inclusiv în faptul că, dacă există forme de viață rudimentare, la nivelul bacteriilor, care sunt totuși înzestrate cu capacitatea de a comunica și a se influența reciproc (a învăța), aceste aspecte se regăsesc la scara vieții umane, și apoi chiar la un nivel mai mare, la scară universală. Planetele dintr-un sistem solar, împreună cu Soarele (stea simplă, dublă sau un centru de atracție cu o structură mai complexă) constituie un grup de entități înzestrate cu viață proprie, chiar cu o formă specială de conștiință proprie, și care comunică cu alte forme similare de viață prin intermediul anumitor portaluri energetice. Când aceste portaluri devin deosebit de active, sau când ambianța cosmică se modifică fundamental (de exemplu, sistemul nostru solar intră în centura fotonică), întregul mediu al planetelor, împreună cu toate viețuitoarele de pe acestea trec prin transformări radicale, la care acestea se adaptează sau pier. Este vorba despre un fenomen similar celui în care o ființă umană decide să se supună unui amplu proces de purificare, care constă în: diete stricte, mișcare, practici spirituale etc. Atunci, toate celulele organismului său suferă transformări, adaptându-se noilor condiții de viață.

Astăzi, astrofizicienii observă certe modificări ale magnetosferei solare, precum și intensificări ale vântului solar, etc. Aceste fenomene sunt manifestări fizice ale interferenței cu anumite energii ale centurii fotonice, care se fac deja puternic simțite prin intermediul portalurilor existente în sistemul Pleiadelor, sistem din care face parte și Soarele nostru. Ca urmare a modificării ambianței cosmice imediate, pe Pământ se înregistrează tot felul de fenomene pe care oamenii, în ignoranța lor, le atribuie altor cauze: crește numărul persoanelor care descoperă subit că suferă de boli grave; relațiile între oameni devin tot mai încordate, inclusiv la nivel de state ale lumii; se acutizează lupta pentru putere, ca expresie exterioară a unor lupte interne între aspectele negative și cele pozitive din oameni; se înregistrează o creștere fără precedent a numărului de ființe umane cu preocupări profunde legate de esoterism, vindecări energetice, salvarea planetei etc.

Menținându-ne în terenul analogiilor științifice, să observăm ce se petrece cu un electron aflat pe o anumită orbită, sau mai precis într-o anumită stare cuantică, în mișcarea sa în jurul nucleului atomic: dacă acest electron va primi de undeva o anumită cantitate de energie, insuficientă pentru a efectua un salt sau o tranziție de fază (a sări pe un alt nivel energetic), el va trece mai întâi într-o așa-numită stare excitată. Vibrația sa se schimbă, și deși el își menține traiectoria și poziția aparentă pe orbită, dinamica sa se poate oricând modifica. Ceea ce se și petrece atunci când i se transmite un mic impuls energetic, care poate determina acest electron să treacă pe un nivel mai înalt de energie, caracterizat de o vibrație mai rapidă.

La nivel planetar și galactic, fenomenele decurg analogic: Soarele nostru primește acum o anumită cantitate – surplus de energie, care îl menține deocamdată într-o stare excitată; sistemul solar nu s-a modificat aparent cu nimic, dar orice mic impuls energetic poate determina transformări radicale. Pe Pământ, lucrurile sunt la fel: agitația ființelor umane, precipitarea evenimentelor, accelerarea scurgerii timpului etc., sunt expresia stării excitate energetic.

Așteptăm un nou influx energetic, care să ne propulseze pe un nivel de vibrație mai înalt, cu toate procesele adaptative pe care acestea le implică. Pentru planetă, acest nou nivel se poate traduce printr-o nouă configurație de relief, noi parametri de evoluție spațială – iar adaptarea la noile condiții se poate face prin cutremure, erupții vulcanice, maree intense și valuri uriașe etc. Pentru ființele umane poate fi un salt în conștiință, iar adaptarea la noua vibrație, mai înaltă, a conștiinței se va face exact prin ceea ce trăim acum: acutizarea bolilor, apariția unor noi flageluri, agitația oamenilor, creșterea agresivității, transformări sociale și politice, etc.

În data de 22 decembrie 2012, fizicienii au calculat că timpul, așa cum îl evaluăm acum pe planetă, va deveni nul.

Cu alte cuvinte, datorită unui fenomen de contracție a duratelor, echivalentul a 24 de ore va fi zero! Vom trăi într-un etern prezent… Aceasta nu înseamnă că timpul dispare undeva, în neant, ci că vom efectua un salt de fază, la nivel planetar, în care noțiunea de timp așa cum o știm astăzi se anulează, trece în altceva! Ori, timpul constituie o percepție subiectivă a succesiunii unor evenimente. Vom percepe altfel lumea, și vom avea o percepere simultană, poate, a tuturor evenimentelor! Este greu de imaginat, chiar și pentru scriitorii de SF, această mutație în conștiință…

Un lucru este cert: singura latură a ființei umane care nu este influențată de trecerea timpului este sufletul. Adaptarea la contracția duratelor temporale se poate face așadar, cel mai bine, prin centrarea atenției noastre la nivelul sufletului, al trăirilor noastre profunde. Aici redescoperim îndemnurile tuturor textelor sacre, care sugerează ferm că salvarea și eliberarea ființei umane din lanțurile iluziei apare prin viețuirea la nivelul Inimii. Aici, putem trece cu ușurință la orice nivel de vibrație dorim, oricât de elevat ar fi acesta. Un suflet trezit posedă capacitatea de a se acorda pe un nivel de vibrație oricât de înalt (să ne amintim că discipolii lui Iisus erau pescari, vameși, oameni simpli, care nu-și înțelegeau Maestrul cu mintea, ci cu Inima).

Parafrazându-l pe Andre Malraux, care spunea: Secolul XXI va fi un secol religios, sau nu va fi deloc, noi am putea afirma: Secolul XXI va fi un secol al trăirii în Inimă, sau nu va fi deloc!

Aceasta este și cheia trecerii cu succes a probelor de adaptare la noile condiții de pe Terra, odată cu trecerea completă a Sistemului nostru solar în centura fotonică. Puritatea, blândețea, bunătatea, înțelepciunea Inimii, smerenia, altruismul și toate virtuțile sufletului sunt atributele care caracteriza ființele umane ce vor popula Noul Pământ. Suntem așadar angajați cu toții într-o cursă contra cronometru, având ca scop integrarea propriilor noastre umbre emoționale și mentale, și alchimizarea lor urgentă în contrapartea lor benefică. Odată cu vindecarea sufletului se va produce, la fiecare dintre noi, vindecarea trupului și a tuturor celorlalte nivele. Atunci vom putea păși senini în Lumină, într-o nouă lume a păcii și a spiritualității, pentru a regăsi și în exterior Paradisul pierdut cândva…