Yoga sau „Calea către Infinit” are ca scop ultim revelarea directă a Realității Divine sau, cu alte cuvinte, realizarea unui contact continuu, conștient cu Conștința Supremă- Brahman. Termenul de Yoga își are originea în rădăcina sanscrită yuj, care înseamnă uniune sau mai precis uniunea dintre corp, minte și spirit sau conștiință. Fiind o cale către auto-cunoaștere și eliberare, ea a fost mereu în atenția celor care au căutat să se desăvârșească, a celor dornici să descopere ce se ascunde în spatele vălului amăgitor al Mayei – Iluziei Cosmice. Printre aceștia se numără și unul dintre cei mai de seamă artiști români – sculptorul Constantin Brâncuși, care a fost un fervent adept al acestei căi.
<>
Fiind o figură de seamă în mișcarea artistică modernă, Brâncuși este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului XX. El a eliberat sculptura de preponderența de până atunci a imitației mecanice a naturii și a creat unitatea dintre sensibil și spiritual, relevând lumii occidentale dimensiunea sacră a realității.
Puțini stiu că Yoga a fost pentru Brâncuși calea care l-a condus către esența lucrurilor. Meditația yoghină l-a făcut să se întoarcă către simbol, pe care apoi l-a transpus în opera sa.
Iată câteva dintre ideile sculptorului referitoare la mesajul transmis de operele sale:
„Funcția artistului rămâne aceea de a descifra semnele ascunse ale naturii și de a interpreta misterele Universului, pentru cei pregătiți să le „vadă”. „Nu căutați forme secrete sau mistere. Ceea ce vă dau este bucurie curată. Contemplați lucrările mele până le vedeți. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut.”
<ări de restaurare la Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor și Poarta Sărutului" width="519" height="390" data-noaft="1" />
Pentru Brâncuși a sculpta a însemnat a crea în deplină meditație și concentrare, în liniște și detașare, într-o deplină comuniune cu Natura:
„Când creezi, trebuie să te confunzi cu Universul și cu elementele sale.”spunea el.
Aceasta reflectă dorința sa de a trăi direct acea realitate sacră prezentă atât în lumea exterioară omului cât mai ales în el însuși:
„Arta nu înseamnă o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea cea mai adevărată, poate singura realitate adevărată.”
„Vrem întotdeauna să înțelegem ceva. Însă nu este nimic de înțeles. Tot ceea ce puteți contempla aici, în Atelier, are un singur merit: că este trăit..”
Pe parcursul întregii sale vieți Brâncuși a urmat o practică spirituală perseverentă.
Ghidul său spiritual a fost marele yoghin tibetan Milarepa, despre care spunea că îl îndruma din planul astral. Mircea Eliade vorbește în mai multe rânduri despre fascinația lui Brâncuși pentru Milarepa.
Mai presus însă de propriile sale mărturisiri în ceea ce privește practica Yoga stă mărturie însăși opera sa. Cunoștințele esoterice, cum ar fi folosirea proporției numărului de aur, sintetizate în creațiile sale geniale, demonstrează fără echivoc faptul că Brâncuși a fost un inițiat. Apropiații sculptorului au relatat în diferite ocazii atât despre faptul că el practica yoga, cât și despre influența pe care spiritualitatea orientală a avut-o asupra creațiilor acestuia.
Astfel, printr-o viață dedicată total artei, Brâncuși a reușit să-și mențină echilibrul interior necesar creației artistice printr-o practică constantă a meditației și yogăi, care l-a susținut ulterior pe parcursul întregii sale vieți.