Bhagavad-Gita sau „Cântecul despre cel Adorat”

Bhagavad-Gita sau „Cântecul despre cel Adorat” constituie partea centrală a marelui poem epic sanskrit Mahabharata, redactat între secolele V și II î.Hr. Text fundamental ce aparține hinduismului, Mahabharata este considerat un compendiu genial al întregii doctrine vedice, fiind structurat în 18 părți.

Bhagavad-Gita narează faptele de glorie ale razboiului dintre fiii regelui Pandu și razboinicii Kauravas. Pe campul de bataie de la Kurukshetra, prinții Arjuna și Bhagavat sunt pregătiți să-și conducă ostile în batalie. Arjuna (incarnare a lui Krishna) îi zărește însă încolonați în armata adversă pe mulți din familia sa, de unde și o apasată dilemă morală. Krishna, cel de-al 8-lea avatar al zeului Vishnu, trebuie să-l înfrunte pe prințul Arjuna, cel care se îndoiește însă de morala care-i dictează să-și atace rudele încolonate sub stindardul lui Kaurava.

Răspunzând confuziei și dilemelor morale ale lui Arjuna în legatură cu o luptă în care se confruntau veri, rude și prieteni pentru a obține conducerea Imperiului, Domnul Krishna îi explică lui Arjuna ce datorii are ca prinț și războinic, explicație ce face referire la marile doctrine spirituale hinduse: Yoga, Samkhya, Reîncarnare, Eliberare (moksha), Karma yoga, JnanaYoga și altele.

Lucrarea este scrisă într-o formă poetică, permițând cântatul ei tradițional; de aici și titlul care se traduce “Cântecul celui divin”. Bhagavad Gita este venerată ca fiind sacră de către marea majoritate a tradițiilor hinduse și în special de așa-numiții adepți ai lui Krishna. În vorbirea curentă este citată ca “Gita”^.

Sergiu Al-George în Introducerea la traducerea în limba română spune: “Bhagavad-gita este un poem filozofic, țesut pe tema unui episod al marii epopei Mahabharata, în care ocupa capitolele 25-42 din cartea a VI-a (Bhisma-parvan), și ca atare este atribuit lui Vyasa, autorul mitic al întregii epopei.”

Totuși, mulți exegeti recunosc în Bhagavad-gita influența soteriologică a marilor doctrine religioase de la poalele Himalayei- Buddhism, Jainism, Samkhya și Yoga, considerându-se că este opera mai multor autori. Dar,deoarece face parte din marea epopee Mahabharata, fiind un capitol al acesteia, iar această este atribuită marelui ințelept și sfânt antic Vyasa, trebuie să amintim numele acestuia.

Bhagavad-Gita este împărțită în 18 capitole și este probabil cea mai comentată scriptură orientală, fiind considerată ca făcând parte din categoria Upanishadelor (Smriti- text ce este considerat a fi o scriptură) și totodata un mesaj direct de la Dumnezeu (Śruti- text sacru revelat).

Mari sfinți sau filozofi hinduși clasici, precum Shankara, Ramanuja, Madhva dar și contemporani, precum Sri Aurobindo, Swami Shivananda, Paramahansa Yogananda sau Mahatma Gandhi, au lăsat comentarii prețioase ale textului ce reprezintă pentru  Hinduism ceea ce Noul Testament reprezintă pentru creștinism, unde Vedele ar putea sa țină locul Vechiului Testament în această comparație. Această comparație poate fi susținută și de volumele intregi dedicate asemănării uluitoare dintre cele mai mari doua intrupari divine (avatari), pe care umanitatea îi cunoaște, Krishna și Hristos. Astfel, unul din punctele comune este că cei doi mari avatari au lăsat o moștenire spirituală ce conține indicații precise asupra modului în care Umanitatea trebuie să se raporteze la unicul Dumnezeu și Creator: Brahman sau Tatăl.

Deși Krishna este considerat a fi intruparea marelui zeu Vishnu, al doilea personaj al trinității hinduse (Trimurti), totuși credincioșii consideră textul Gitei ca fiind mesaj direct de la Dumnezeu cel unic sau Brahman. Aceasta asemănare de discurs între Krishna și Hristos poate fi ușor observată mai ales în pasaje precum cele de mai jos:

“Eu sunt Tatăl acestei lumi, Muma, orânduitorul, străbunul, ceea ce trebuie cunoscut, mijlocul de purificare, silaba sacră OM, Rik, Saman și Yajus (Vedele),

Calea, Susținătorul, stăpînul, martorul, popasul, sălașul, prietenul, începutul și nimicirea [lumii], locul, așezarea, samânța, Cel Neclintit.

Eu dau căldura, opresc și dau drumul ploilor; eu sunt nemurirea și moartea, și tot eu sunt, o Arjuna, Ființa și Neființa.”  (Bhagavad-gita, ca.p IX, 17-19 – în trad. lui Sergiu Al-George)

“În India, Bhagavad-gita este considerată cu mare venerație, fiind trecută în rândul Upanishadelor(titlul său complet fiind Bhagavad-gita-upanishadah), deși este lipsită de nota esoterică a acestora. După editarea sa în 1809 la Calcutta și traducerea în engleză și în diverse limbi moderne indiene, Gita – așa cum i se spune prescutat în India – a cunoscut o mare faimă, devenind cartea de căpătâi a fiecărui indian cultivat” (Sergiu Al George – Bhagavad-Gita – Introducere).

Dincolo de poveste, poemul ca atare, structurat în 700 de distihuri, conferă temeiul filosofiei și practicii Hatha Yoga, cea mai răspândită formă a disciplinei yoga în Occident.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/