Bhagavad Gita

BHAGAVAD-GITA

Introducere

– I –
Cartea întâia numită
DESCUMPĂNIREA LUI ARJUNA

Dhritarashtra a spus:
1. Ce au făcut, Sanjaya, ai mei și fiii lui Pandu, adunați gata de luptă, în Câmpia Legii, în Kurukshetra?

Sanjaya a spus:
2. După ce a văzut armata fiilor lui Pandu, desfașurată în linie de bătaie, regele Duryodhana apropiindu-se de învățătorul [său] a rostit cuvintele:
3. Privește, învățătorule, marea armată a fiilor lui Pandu, desfașurată în linie de bătaie de către priceputul tău discipol, fiul lui Drupada.
4. Acolo sunt viteji, mari arcași de seama lui Arjuna și Bhima, în bătalie: Yuyudhana, Virata și Drupada cu carul [său] mare,
5. Dhrishtaketu, Cekitana și puternicul rege din Kashi, Purujit, Kuntibhoja și regele Shaibya cel [puternic ca un] taur [printre] oameni.
6. Şi Yudhamanyu cel îndrăzneț și Uttamaujas cel puternic, fiul lui Subhadra și fiii lui Draupadi, toți cu care mari.
7. Cunoaște-i pe cei mai de seamă dintre ai noștri, tu primul între cei de două ori născuți; ca să-i știi, ți-i voi numi pe acești conducători ai oastei mele:
8. Tu [însuți] și Bhishma și Karna și Kripa, învingători în bătălii, Ashvatthaman și Vikarna, precum și fiul lui Somadatta,
9. Şi mulți alti eroi care au renunțat la viața pentru mine, cu felurite arme de atac, îndemânatici în luptă.
10. Puțină este oastea noastră, aflată în seama lui Bhishma, multă este oastea lor, aflată în seama lui Bhima.
11. Oriunde ați fi, toate măriile voastre, fiecare din locul în care stă, doar pe Bhishma să-l păzească.
12. Spre bucuria acestuia, cel mai bătrân din [neamul] Kuru, străbunul cel voinic, dând un răcnet puternic ca de leu, a suflat în scoică.
13. Atunci, scoicile și tobele mari, tobele mici, trompetele mari răsunară deodată; vuietul a fost clocotitor.
14. Atunci, în marele lor car tras de cai albi, Madhava și Pandava, suflară în scoicile lor divine.
15. Hrishikesha [a suflat] în [scoica] Pancajanya, Dhananjaya în Devadatta și Vrikodara cel crunt în fapte, în marea scoica Paundra.
16. Regele Judhishthira, fiul lui Kunti [a suflat] în Anantavijaya, Nakula și Sahadeva în Sughosha și Manipushpaka.
17. Marele arcaș din Kashi și marele războinic Shikhandin, Dhrishtadiumna și Virata și neînvinsul Satyaki,
18. Drupada, fiii lui Drupadi și regele Saubhadra cu brațul mare, din toate parțile, o rege, faceau să sune fiecare scoica sa.
19. Sunetul tumultuos a sfâșiat inimile celor ai lui Dhritarashtra, făcând să răsune cerul și pământul.
20. Atunci, văzându-i pe cei ai lui Dhritarashtra gata [de luptă], Pandava, al cărui steag purta o maimuță [ca semn], când să înceapă lupta, ridicându-și arcul,
21. Îi spuse, o rege, aceste vorbe lui Hrishikesha: „Oprește-mi carul meu, o Acyuta, între cele două oști,
22. Ca să-i văd aliniați și dornici de luptă pe cei cu care mi-e dat să mă lupt în această bătalie ce se stârnește.
23. Pe cei strânși aici, îi văd dornici să se lupte, dornici să facă în luptă placul netrebnicului fiu al lui Dhritarashtra. ”
24. La aceste cuvinte ale lui Gudakesha, o Bharata, Hrishikesha oprind între cele două armate carul neântrecut,
25. În fața lui Bhishma, Drona și a tuturor regilor, spuse: „O, fiu al lui Pritha, privește-i adunați pe toți aceștia din nemul lui Kuru.”
26. Fiul lui Pritha zări atunci cum stateau în ambele oști, părinți, străbuni, învățători, unchi, frați, copii, nepoți și ortaci, socri și prieteni.
27. Fiul lui Kunti văzându-și toate rudele aliniate, în descumpănire, vorbi îndurerat:

Arjuna a spus:
28. Privindu-mi neamul, o Krishna, adunat dornic de a se bate, mi se înmoaie picioarele, gura mi se usucă.
29. Prin trup îmi trece un fior, mi se ridică părul, [arcul] Gandiva îmi scapă din mână și pielea îmi arde;
30. Nu mă pot ține pe picioare, mintea mi se risipește, iar semnele, o Keshava, le văd potrivnice;
31. Şi nu văd la ce-ar fi bun să-mi ucid rudele în bătalie; nu doresc izbinda, o Krishna, nici domnia și nici plăcerile.
32. La ce ne este bună domnia, o Govinda, la ce ne sunt bune bucuriile sau [chiar] viața?
33. Cei pentru care dorim domnia, bucuriile și plăcerile, iată-i, stând [gata de] luptă, renunțând la viață și la avuții;
34. Învățători, părinți, fii, precum și bunici, unchi, socri, nepoți, cumnați și rubedenii,
35. Pe aceștia nu vreau să-i omor, de-ar fi să mă omoare ei, o Madhusudana, nici pentru domnia celor trei lumi; darămi-te pentru cea a pământului?
36. Ce bucurie am avea, o Janardana, ucigându-i pe cei ai lui Dhritarashtra? Păcatul ar cadea pe noi, ucigând acești nelegiuiți înarmați.
37. De aceea, noi nu putem ucide pe cei ai lui Dhritarashtra, care ne sunt rude; ucigându-ne rudele, cum am putea fi fericiți, o Madhava?
38. Chiar dacă aceștia nu văd, cu mintea pradă pasiunii, păcatul de a-ți distruge familia și păcatul de a ataca prietenul,
39. Cum să nu știm noi să ne oprim de la acest păcat, o Janardana, noi care cunoaștem ce-i păcatul de a-ți distruge familia?
40. Familia fiind distrusă, pier Legile eterne ale familiei; pierind Legea, fărădelegea pune stăpânire pe întreaga familie.
41. Când stăpânește fărădelegea, o Krishna, femeile se depravează; depravarea femeilor, o Varshneya, duce la amestecul castelor.
42. Acest amestec aduce infernul, nu numai pentru cel ce-și ucide familia, dar chiar pentru familie: străbunii lipsiți de ritul turtelor (pinda) și al apei cad [în infern].
43. Prin aceste păcate ale celor ce ucid familia, care produc amestecul castelor, sunt răsturnate legile eterne ale castei și ale familiei.
44. Celor care strică legile familiei, o Janardana, infernul le este lăcașul orânduit; așa am aflat.
45. Vai, eram hotărâți să facem un mare păcat când ne pregăteam să ne ucidem familia de dragul plăcerilor și al domniei.
46. Mi-ar fi mai bine dacă, fără să mă opun, și neânarmat, cei ai lui Dhritarashtra m-ar ucide cu arma în mână.

Sanjaya a spus:
47. Vorbind astfel, Arjuna, în plină bătălie, s-a așezat în car, lăsând [să-i cadă] arcul și săgețile, cu inima cuprinsă de mâhnire.
gita-1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

-II-
Cartea a doua numită
YOGA DISCRIMINĂRII

Sanjaya a spus:
1. Acestuia cuprins de milă, cu ochii tulburați și plini de lacrimi, descumpănit, Madhusudana îi spuse aceste vorbe:

Bhagavat a spus:
2. De unde această disperare ce te cuprinde în clipa încercării, o Arjuna, demnă doar de unul ce nu-i nobil, care nu-ți deschide cerul și îți strică faima?
3. Fii fără slăbiciune, fiul al lui Pritha, aceasta nu ți se potrivește; gonind din inima josnică slăbiciune, ridică-te, o tu care-ți distrugi dușmanii.

Arjuna a spus:
4. Cum voi trage cu săgeata, o Madhusudana, în luptă cu Bhishma și Drona cei demni de adorare, o tu care-ți învingi dușmanii?
5. Mai bine să trăiesc cerșind în lume, decât să-i ucid pe marii mei învățători; ucigându-i pe învățători, chiar când râvnesc la bogație, aș avea parte de hrană pătată cu sânge.
6. Nu știu ce [ar fi] mai bine pentru noi, dacă am învinge sau dacă am fi învinși; iată-i stând în fața noastră pe cei ai lui Dhritarashtra pe care, ucigându-i, n-am mai dori să trăim.
7. Cu ființa-mi zdrobită de slăbiciunea milei, te întreb, deoarece datoria îmi tulbură mintea; spune-mi deslușit ce este mai bine; sunt învățăcelul tău, la tine vin, învăță-mă!
8. Căci nu văd ce-ar [putea] alunga supărarea care îmi seacă puterile, chiar de-ar fi să obțin domnia nemărginită și îmbelșugată pe pământ sau stăpânirea supremă [a cerului].

Sanjaya a spus:
9. Vorbind așa lui Hrishikesha, spunându-i lui Govinda „nu voi lupta”, Gudakesha, cel care-și distruge dușmanii, tăcu.
10. Hsrikesa îi spuse surâzând aceste vorbe, o Bharata, celui descumpănit între cele două oști.

Bhagavat a spus:
11. Îi plângi pe cei ce nu trebuie să-i plângi și cuvântezi despre înțelepciune; cei învățăți nu-i plâng nici pe cei vii, nici pe cei morți.
12. N-a fost nici [o vreme] când eu să nu fi existat sau tu, sau prinții aceștia; la fel, noi nu vom înceta să existăm vreodată cu toții în viitor.
13. Precum cel întrupat în acest [trup] trece prin copilărie, tinerețe și bătrânețe, tot așa trece [după moarte] și în alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta.
14. Contactele [simțurilor] cu materia, o fiu al lui Kunti, sunt reci sau calde, plăcute sau dureroase, vin și se duc, sunt trecatoare; îndură-le, o Bharata.
15. Omul, pe care acestea nu-l clatină, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] oameni, care este același la suferință și bucurie, numai acela poate capăta nemurirea.
16. Nu există existență pentru Neființă și nici nonexistență pentru Ființă; hotarul lor este văzut de cel care cunoaște adevărul.
17. Să știi că cel ce le-a desfașurat pe toate este nepieritor; nimeni nu poate aduce pieirea celui Neclintit.
18. Despre trupurile celui întrupat care este veșnic, nepieritor, de necunoscut, se spune că au un sfârșit; de aceea luptă, o Bharata!
19. Cel care știe că acesta [cel întrupat] ucide, [ca și] cel care știe că acesta este ucis, amândoi nu știu; acesta nu ucide și nici nu este ucis21.
20. El nu se naște și nu moare niciodată; nefiind supus devenirii [acum] nu va mai deveni [nici în viitor]: cel nenăscut, etern, neântrerupt, străvechi, nu este ucis când trupul este ucis.
21. Cel care-l cunoaște pe cel nepieritor, etern, nenăscut, neschimbator, o fiu al lui Pritha, cum [poate crede] acest om că face să omoare sau că omoară?
22. Precum un om care lepădând veșmintele învechite, ia altele noi, așa și cel întrupat, lepădând trupurile învechite, se unește cu altele noi.
23. Pe acesta nu-l taie armele, nu-l arde focul, nu-l udă apa și nu-l usucă vântul.
24. El nu poate fi tăiat, ars, udat și uscat; el este etern, omniprezent, stabil, imuabil, continuu.
25. Despre acesta se spune că este nemanifestat, de necuprins cu mintea, neschimbător; de aceea, cunoscându-l așa, nu trebuie să te întristezi.
26. Chiar dacă crezi că acesta se naște mereu și moare mereu, totuși, o tu, cel cu brațul mare, nu trebuie să te întristezi.
27. Moartea este sigură pentru cel născut; nașterea este sigură pentru cel mort; de aceea, lucrul fiind de neânlăturat, tu nu trebuie să te întristezi.
28. La început, ființele sunt nemanifestate, [la mijloc] sunt manifestate și la sfârșit [sunt din nou] nemanifestate; de ce te jeluiești atunci, o Bharata?
29. Careva îl privește ca pe ceva minunat, altul vorbește ca de ceva minunat, altul aude despre el ca de ceva minunat, însă, deși auzind de el, niciunul nu-l cunoaște.
30. Cel întrupat în toate trupurile este pururi de nevatamat o Bharata; de aceea nu trebuie să plângi vreo ființa.
31. Privind la Legea [ta] proprie (svadharma) nu trebuie să tremuri; pentru un războinic nu există nimic mai bun decât lupta înscrisă în Lege.
32. Fericiți sunt războinicii care, o fiu al lui Pritha, au parte din întâmplare de o astfel de luptă, ca de o poartă a cerului deschisă.
33. Dacă însă nu vei da aceasta luptă înscrisă în Lege, atunci, trădându-ți Legea proprie și renumele, îți vei atrage păcatul.
34. Ființele vor face să se povestescă despre nefaima ta veșnică; pentru cel ce ține la numele lui, nefaima este mai rea decât moartea.
35. Căpeteniile de oști vor crede că de frică te-ai oprit din luptă și vei ajunge în disprețul celor ce te-au prețuit.
36. Şi multe vorbe ce nu-s de spus le vor spune despre tine dușmanii, râzând de bărbăția ta; există ceva mai dureros?
37. Ucis, vei dobândi cerul; trăind, vei avea parte de pământ. Deci ridică-te, o fiu al lui Kunti, hotărât pentru luptă.
38. Făcând egale fericirea cu suferința, câștigul cu pierderea, victoria cu înfrângerea, fii gata de luptă; așa nu-ți vei atrage păcatul.
39. Aceasta cunoștere ți-a fost rostită după [doctrina] Samkhya; ascult-o acum, după [doctrina] Yoga, cunoașterea prin stăpânirea căreia, o fiu al lui Pritha, vei parasi lanturile faptei (karman).
40. Aici nu există stradanie pierduta,  nu se află dare inapoi; oricit de putin din aceasta lege, și te păzește de marea frică.
41. Aici, o bucurie a [neamului] Kuru, cunoașterea este unica, hotarita; cu multe și nesfârșite ramuri este cunoașterea celor nehotariti.
42. Ce vorbe inflorite spun cei nepriceputi care ramân la învățătura Vedelor, o fiu al lui Pritha, care spun „nu există altceva” [decât învățătura Vedelor],
43. Cei dăruiti simțurilor, care nazuiesc la cer, [vorbe] care dau [o noua] naștere ca fruct al faptului, pline de felurite rituri drept cale spre bucurie și putere.
44. Cei înlănțuiti de bucurie și putere, cu gândirea stăpânita de aceste [vorbe] nu sunt pătrunsi în meditatie de o cunoaștere hotarâta.
45. Vedele se ocupa de cele trei Tendințe (guna); fii fără cele trei Tendințe, o Arjuna, fără dualitate, stând în adevărul veșnic, fără să agonisești bunuri lumești, cu Sinele (atman) [tau].
46. Pe cât foloseste un put înconjurat din toate părțile de apa, pe atât [folosesc] unui brahman înțelept toate Vedele.
47. Numai fapta să-ți fie conducatoare și niciodată fructele. Sa nu ai drept temei fructul faptelor; nu te lega de nefăptuire.
48. Stând în yoga, îndeplinește faptele, parasind legătura [fața de ele], o Dhananjaya, fiind acelasi la reusita și nereusita; acestei egalitati [de spirit] i se spune yoga.
49. Fapta este, pe dedeparte, mai prejos de yoga cunoșterii (buddhiyoga), o Dhananjaya; caută-ți refugiul în cunoaștere; sunt demni de mila cei care au drept temei [al faptelor] fructul [acestora].
50. Cei care practica yoga cunoșterii se leapădă aici de bine și de rau; de aceea, staruieste în yoga; yoga este indemânare în fapte.
51. Înțeleptii care practica yoga cunoașterii, lepădându-se de fructul născut din fapta, eliberați de lantul renașterilor, merg spre tarâmul fără durere.
52. Când cunoașterea ta va trece peste hatisul confuziei, atunci vei ajunge la nepasarea fața de ce ți-e dat să auzi sau fața de ce ai auzit.
53. Când mintea (buddhi), buimacita de revelatie (shruti), iti va stă neclintita și hotarita în meditatie, atunci vei obține yoga.

Arjuna a spus:
54. Ce se spune despre cel care este neclintit în înțelepciune, care se află în meditatie (samadhi), o Keshava? Cum vorbește, cum se aseaza și cum merge cel cu mintea neclintita?

Bhagavat a spus:
55. Când se leapădă de toate dorințele care-i vin în minte (manas), o fiu al lui Pritha, când se mulțumeste în el însuși și cu el însuși, atunci se spune că este neclintit în înțelepciune.
56. Despre cel cu mintea (manas) netulburată în durere și fericire, părăsit de dorințe, lipsit de patimă, frica și mânie, se spune că este un ascet (muni) cu mintea neclintita.
57. Cel care este desprins oriunde, care fie că dobândește binele sau raul, nu se bucura și nu se supara, acela are înțelepciunea (prajna) neclintita.
58. Cel care își retrage mereu simțurile de la obiectele lor, precum broasca testoasa madularele [ în carapacea ei], acela are înțelepciunea neclintita.
59. Obiectele dispar pentru cel întrupat, care nu se hraneste cu ele, dar gustul ramine; chiar gustul dispare văzându-l pe Cel Suprem.
60. Chiar și la omul înțelept care se stăpâneste, o fiu al lui Kunti, simțurile framintate târasc mintea cu forța.
61. Stăpânind toate simțurile, stai concentrat, avându-mă pe mine drept ultim scop; cel care-și are simțurile în stăpânire, acela are înțelepciune neclintita.
62. În omul ce-și îndreapta mereu gândul spre obiectele simțurilor, se naște legătura cu ele; din legătură se naște dorința, iar din dorință apare mânia;
63. Din mânie ia ființă tulburarea minții, din tulburarea minții – pierderea ținerii de minte, din pierderea ținerii de minte – distrugerea minții, iar prin distrugerea minții se distruge [și] el.
64. Cel care trece printre lucruri cu simțurile dezbărate de patimă și ură, [aflate] în stăpânirea Sinelui (atman), stăpân pe el, acela ajunge la limpezirea [minții].
65. Din limpezirea [minții] se naște încetarea tuturor durerilor sale; în [mintea] limpezită, cunoșterea (buddhi) se întarește repede.
66. Nu există cunoaștere pentru cel fără yoga; pentru cel fără yoga nu există contemplație; pentru cel fără contemplație nu există pace; de unde [să vină] fericirea pentru cel fără pace?
67. Minții copleșite de rătăcirea simțurilor, înțelepciunea îi este luată precum corabia de vânt, pe ape.
68. De aceea, o tu cel cu brațul mare, celui ale carui simțuri sunt mereu retrase de la obiectele lor, înțelepciunea îi este neclintita.
69. Când este noapte pentru toate ființele, cel care se stăpâneste veghează; când este veghe pentru ființe, pentru înțeleptul care vede [Sinele] e noapte.
70. Acela dobândește pacea, în care se pierd toate dorințele precum se pierd apele în oceanul care umplându-se stă neclintit [în tărmurile sale], și nu acela care dorește dorințele.
71. Omul care izgonind dorințele trăiește fără dorinti, fără [sa gândească] „al meu și eu”, acela ajunge la pace.
72. Aceasta este, o fiu al lui Pritha, starea în Brahman (brahmi-sthiti) pe care dobândind-o nu te mai tulburi; [omul] dobândind-o, fie și în ceasul morții, ajunge la stingerea în Brahman (brahmanirvana).

 

-III-
Cartea a treia numită
YOGA FAPTEI

Arjuna a spus:
1. Dacă, o Janardana, socotești cunoșterea mai bună decât fapta (karman), atunci de ce mă silești la aceasta fapta îngrozitoare, o Keshava?
2. Cu vorbe amestecate îmi tulburi mintea; spune-mi [doar] una singura, prin care, hotărându-mă, aș alege ce e mai bine.

Bhagavat a spus:
3. După cum ți-am spus și înainte, o tu cel fără de pată, în această lume există două căi: cea a școlii Samkhya cu yoga cunoașterii și cea a școlii Yoga cu yoga faptei.
4. Nu prin abținerea de la fapte ajunge omul la nefăptuire (naishkarmya) și nici prin renunțare la lume nu se capătă desăvârșirea [spirituală] (siddhi).
5. Nimeni, niciodată, nu stă măcar o clipă fără să săvârșeasca fapte, căci săvârsește fapte fără să vrea, prin Tendințele (guna) născute din Natură (prakriti).
6. Cel care stăpânindu-și organele de acțiune stă [nemișcat, dar] își readuce în minte obiectele simțurilor cu ființa tulburată, aceluia i se spune prefăcut.
7. Cel care stăpânindu-și simțurile cu mintea, o Arjuna, trece la yoga faptei (karmayoga) prin organele de acțiune, desprins, acesta se deosebește [de ceilalți].
8. Săvârsește faptele prescrise! Fapta este mai bună decât nefăptuirea; n-ai reuși să-ți păstrezi nici trupul lipsindu-te de faptă.
9. În afără celor săvârșite pentru sacrificiu, restul faptelor înlănțuiesc lumea; în acest scop, îndeplinește fapta, o fiu al lui Kunti, eliberat de legături [fața de ea].
10. În vremea Începutului, Prajapati creând ființele o dată cu sacrificiile, a spus: „Înmulțiți-vă prin acesta; acesta să vă fie vaca ce îndeplinește dorințele”.
11. Prin el să-i țineți în viața pe zei, [iar] zeii să vă țină în viața pe voi; susținându-vă unii pe alții, veti dobândi binele suprem.
12. Zeii, tinuți în viața prin sacrificiu, vă vor da bucuriile dorite; cel ce are parte de cele date de aceștia, fără să le dea [ân schimb ceva], acela este un hoț.
13. Cei buni, care se hrănesc din rămășițele sacrificiului, se eliberează de toate păcatele; au parte de impuritate rituală și sunt păcatoși cei care gătesc numai pentru ei.
14. Din hrană se nasc ființele; din ploaie – hrana; din sacrificiu se naște ploaia; sacrificiul ia ființa din rit.
15. Să știi că ritul ia ființa din Brahman; Brahman ia ființa din Cel Indestructibil (akshara); de aceea, Brahman cel Atotpătrunzator este fixat de-a pururi în sacrificiu.
16. Așa a fost pusă în mișcare roata; cel care nu o face să se învârtească [mai departe] aici [pe pământ], acela trăiește zadarnic, nemernic dedat simțurilor.
17. Însă omul care se bucură numai de Sine, care găsește mulțumire numai în Sine, care își găsește liniștea în Sine, acela nu [mai] are nimic de făcut.
18. Acela nu-și află un sprijin în ce este făcut sau nu este făcut aici [pe pământ]; și din toate ființele, nu depinde de niciuna, pentru nimic.
19. Săvârsește deci fapta ce trebuie făcuta, mereu desprins [de ea], căci omul care făptuiește desprins ajunge la culme.
20. Căci prin fapte au obținut Janaka și ceilalți desăvârșirea; tu trebuie să făptuiești privind numai la binele oamenilor.
21. Cum se poartă cel din frunte așa se poartă și ceilalți oameni; canoanele pe care și le face el sunt urmate și de lume.
22. Pentru mine, o fiu al lui Pritha, nu [mai] există nimic de înfăptuit în cele trei lumi, nimic nedobândit care să trebuiască a fi dobândit, și totuși mă aflu în acțiune.
23. Dacă eu nu m-aș afla tot timpul neobosit în acțiune, toți oamenii, o fiu al lui Pritha, mi-ar urma calea.
24. Aceste lumi ar pieri dacă eu nu [mi]-aș îndeplini fapta; aș fi cel care face haos, aș duce la pieire ființele.
25. Precum cei neștiutori făptuiesc legați de fapte, o Bharata, tot așa cel înțelept dorind binele oamenilor [făptuiește] desprins [de ele].
26. Cel înțelept să nu tulbure mintea celor neștiutori legați de faptă; să se dedea tuturor faptelor, fiind concentrat când le îndeplinește.
27. Toate faptele se îndeplinesc de către Tendințele (guna) Naturii (prakriti); cel cu Sinele tulburat de Eu gândește: „făptuitorul sunt eu”.
28. Însă, o tu cel cu brațul mare, cel care cunoaște adevărul asupra deosebirii [Sinelui] de Tendințe (guna) și fapte, gândind „Tendințele acționează asupra Tendințelor” acela nu este legat [de fapte].
29. Cei tulburați de Tendințele (guna) Naturii (prakriti) se leagă de acțiunea Tendințelor; pe acești nefericiți care nu cunosc totul, cel atotcunoscător să nu-i smintească.
30. Încredințindu-mi mie toate faptele, cu mintea la Sinele Suprem (adhyatman), fiind fără dorințe și lipsit de [gândul] „al meu”, luptă, scăpat de zbuciumul îndoielii.
31. Oamenii care urmează aceasta învățătura eternă a mea, cu credința și fără să cârtească, aceia se eliberează de fapte;
32. Însă aceia care cârtind împotriva-mi, nu-mi urmează învățătura, să știi că sunt greșiți în tot ce știu, fără minte, pieriți.
33. Chiar și înțeleptul se poarta după cum îi este firea lui; ființele își urmeaza firea; ce o va ține în loc?
34. În obiectul oricarui simț se află patima și ura; să nu între sub stăpânirea lor; acestea două sunt dușmanii lui.
35. Legea proprie (svadharma), [chiar] cu lipsuri, este mai bună decât Legea altuia, chiar cu grija respectată; este mai bine să pieri în Legea ta proprie; Legea altuia este periculoasă.

Arjuna a spus:
36. De cine-i stăpânit omul când săvârsește păcatul, deși nu-l dorește, o Varshneya, de parcă-i tras cu forță?

Bhagavat a spus:
37. Aceasta este fie dorința, aceasta este fie ură, născută fiecare din Tendință rajas, marele devorator, marele rău; să știi că aceasta este dușmanul aici [pe pământ].
38. Precum focul este învăluit în fum, oglinda – de pete, embrionul – de învelișurile sale, tot așa și aceasta [cunoaștere] este învăluită de aceasta [Tendința].
39. Ascunsă este cunoașterea celui înțelept de către acest veșnic dușman, care sub forma dorinței, o fiu al lui Kunti, este un foc greu de stins.
40. Locașul său sunt simțurile, simțul intern și mintea; prin acestea el tulbură pe cel întrupat, ascunzând Cunoașterea.
41. De aceea tu, cel [puternic ca un] taur [printre] oameni, o Bharata, stăpânindu-ți dintru început simțurile, ucide-l pe cel rău, pe cel care distruge Cunoașterea și înțelegerea.
42. Simțurile sunt socotite deasupra [obiectelor lor]; deasupra simțurilor este simțul intern; deasupra simțului intern este mintea; deasupra minții este acesta [Sinele].
43. Cugetând la cel care este deasupra minții, sprijinindu-te pe Sinele [tău] ucide, o tu cel cu brațul mare, dușmanul de care cu greu te apropii, a carui formă este dorința.

 

-IV-
Cartea a patra numită
YOGA CUNOAŞTERII ŞI A FAPTEI

1. Această yoga nepieritoare i-am explicat-o lui Vivasvat, Vivasvat i-a transmis-o lui Manu, și Manu lui Ikshvaku.
2. Astfel au cunoscut-o, capătată de la unul la altul, marii Rishi, o tu care-ți distrugi dușmanii; aceasta yoga s-a pierdut aici [pe pământ], prin marea scurgere a vremii.
3. Chiar aceasta yoga din vremea Începutului ți-am explicat-o astazi ție; îmi ești credincios și prieten; aceasta este taina suprema.

Arjuna a spus:
4. Tu te-ai născut mai în urmă; Vivasvat s-a născut mai înainte; cum aș putea înțelege că tu ai explicat la început?

Bhagavat a spus:
5. Multe sunt nașterile mele anterioare [ca] și ale tale, o Arjuna; eu le cunosc pe acestea toate, tu [însă] nu, o tu care-ți distrugi dușmanii.
6. Desi sunt nenăscut, etern din fire, Stăpânul divin al ființelor, trecând peste natura mea [neschimbata], mă renasc [totuși] prin propria mea forță magică (maya).
7. Ori de cite ori Legea slabeste, o Bharata, și se intareste nelegiuirea, atunci eu mă creez [cu trup].
8. Pentru salvarea celor buni și distrugerea celor rai, pentru statornicirea Legii, mă nasc din yuga în yuga.
9. Cel care cunoaște cu adevărat nașterea și fapta mea divina, când își părăsește trupul, nu merge spre o noua naștere; el vine la mine, o Arjuna.
10. Desprinsi de pasiune, frica și ură, de o ființa cu mine, cu sprijin în mine, purificati prin aceasta Cunoaștere, mulți au ajuns la firea mea.
11. Eu fac parte fiecaruia după cum se apropie de mine; oamenii urmeaza, oricum, calea mea, o fiu al lui Pritha.
12. Cei care doresc reușita în fapte, aici [pe pământ], sacrifică zeilor; reușita adusă de sacrificiu vine repede, în lumea oamenilor.
13. Cele patru caste au fost create de mine, împărțite după Tendințele (guna) și datoriile lor; deși eu sunt făptuitorul acestora, să știi totuși că sunt neclintitul nefăptuitor.
14. Faptele [mele] nu se prind de mine, nu doresc fructul faptei; cel care mă cunoaște așa, nu este înlănțuit de faptele [lui].
15. Astfel savirseau faptele, știind aceasta, străbunii tai dornici de mântuire; deci săvârsește fapta așa cum a fost făcuta, înainte, de străbuni.
16. „Ce este fapta, ce este nefăptuirea?” Aici chiar înțeleptii sunt incurcati. Îți voi dezvălui ce este fapta și cunoscând-o te vei elibera de rau.
17. Trebuie să înțelegi ce este fapta [rânduita], să înțelegi ce este fapta oprita, să înțelegi ce este nefăptuirea; mersul faptei este de necuprins cu mintea.
18. Cel care vede în fapta nefăptuirea și în nefăptuire fapta, acela este un înțelept între oameni, acela este yoghin [si totuși] săvârsește pe de-a întregul fapta.
19. Despre cel ce trece la orice fapta, fără dorință și hotărâre, ale carui fapte sunt arse de focul Cunoașterii, despre el, cei luminati spun că este un înțelept.
20. Parasind fructul faptelor,mereu mulțumit, liber chiar dacă a trecut la fapta, acela nu săvârsește nimic.
21. Fara dorinti, cu mintea și trupul stăpânite, parasind orice bun lumesc, savârsind faptele numai cu trupul, nu-și atrage nici un păcat.
22. Multumit cu ce-i aduce întimplarea, trecut dincolo de dualitate, lipsit de simțaminte egoiste, acelasi în reusita și nereusita, chiar făptuind, nu este legat.
23. Pentru cel desprins de legături, eliberat, cu mintea fixata în Cunoaștere, care făptuieste pentru a sacrifica, fapta se sterge în întregime.
24. Brahman este aducerea ofrandei, Brahman este ofranda jertfita de Brahman în focul lui Brahman; cel care mediteaza la sacrificiul lui Brahman, trebuie să intre în Brahman.
25. Unii yoghini aduc sacrificiu zeilor; alții sacrifică în focul lui Brahman, sacrificiul prin sacrificiu.
26. Unii sacrifică simțurile, incepind cu auzul, în focul stăpânirii de sine; alții sacrifică obiectele simțurilor, incepind cu sunetul, în focul simțurilor.
27. Unii sacrifică toate activitatile simțurilor și ale suflurilor vitale (prana) în focul stăpânirii de sine aprins de Cunoaștere.
28. Unii asceți care tin legaminte [aspre] fac sacrificiul bunurilor materiale, sacrificiul ascezei, sacrificiul yoga și sacrificiul Cunoașterii și al recitarii Vedelor.
29. Altii sacrifică suflul expirator (prana) în suflul inspirator (apana), oprind mișcarea expiratiei și inspiratiei, năzuind la stăpânirea suflurilor (pranayama).
30. Altii, care se abțin de la mâncare, sacrifică suflurile vitale în suflurile vitale; toți acești cunoscători ai sacrificiului au păcatele sterse prin sacrificiu.
31. Cei care se hranesc cu nectarul nemuririi (amrita), ramasita a sacrificiului, merg în Brahman cel etern; cel care nu sacrifică nu are parte de lumea aceasta; cum [ar avea parte] de cealalta, o tu cel mai bun dintre Kuru?
32. Astfel, sacrificiile împlinite în gura lui Brahman sunt felurite; cunoaște-le ca fiind născute din fapta; cunoscând aceasta, te vei elibera.
33. Sacrificiul Cunoașterii este mai bun decât cel material, o tu care-ți distrugi dușmanii; toate faptele se desavirsesc în întregime în Cunoaștere.
34. Sa știi că prin supunere respectuoasa, întrebari lamuritoare și slujindu-i pe cei care văd adevărul și au Cunoașterea, ei ți-o vor dezvălui [si ție].
35. Aflind-o, nu vei mai cadea din nou în tulburare, o fiu al lui Pandu; toate ființele le vei vedea în Sinele [tau] și deci, în mine.
36. Chiar de-ai fi cel mai păcatos dintre toți păcatosii, vei trece dincolo de toata aceasta suferința, cu corabia Cunoașterii.
37. Precum focul aprins face cenusa din vreascuri, așa și focul Cunoașterii face din toate faptele cenusa.
38. Nu există aici [pe pământ] un instrument purificator asemănător Cunoașterii; pe aceasta o găsește singur, în Sinea lui, cu timpul, cel desăvârșit în yoga.
39. Cel cu credința dobândește Cunoașterea, năzuind spre ea cu simțurile stăpânite; dobândind Cunoașterea, ajunge repede la pacea supremă.
40. Cel lipsit de Cunoaștere și credința, cu îndoiala în suflet, piere; cel cu îndoiala în suflet nu are parte nici de lumea aceasta, nici de cealalta și nici de fericire.
41. Pe cel stăpân al Sinelui, care prin yoga a renunțat la fapte, și prin Cunoaștere și-a tăiat îndoiala, [pe acela] o Dhananjaya, faptele nu-l [mai] înlănțuiesc.
42. De aceea, taind cu sabia Cunoașterii Sinelui îndoiala din inima, născuta din necunoaștere, îndreapta-te spre yoga, și ridică-te, o Bharata.

 

-V-
Cartea a cincea numită
YOGA RENUNŢĂRII

Arjuna a spus:
1. Krishna, tu lauzi renunțarea la fapta, și totodata și yoga; spune-mi în mod deslușit care din ele este mai buna.

Bhagavat a spus:
2. Renuntarea și yoga faptei duc ambele la binele suprem. Dintre ele două, yoga faptei este mai presus decât renunțarea la fapta.
3. Trebuie recunoscut ca ascet-pentru-totdeauna cel care nu urăște și nu doreste; cel care a trecut dincolo de dualitate, o tu cel cu brațul mare, se elibereaza ușor de legături.
4. Numai cei putini la minte, nu și înțeleptii, vorbesc despre Samkhya și Yoga ca despre lucruri deosebite; cel care o urmeaza doar pe una obține totodata fructul amindurora.
5. Starea care se dobândește prin Samkhya se dobândește și prin Yoga; cel care vede că Samkhya și Yoga sunt una, acela vede.
6. Renuntarea, o tu cel cu brațul mare, se dobândește cu greu fără yoga; ascetul cufundat în [meditatia] Yoga ajunge fără zabava la Brahman.
7. Cel unit în yoga, cu trupul purificat, cu trupul învins, cu simțurile învinse, al carui Sine este Sinele tuturor ființelor, chiar dacă făptuieste, el nu este intinat.
8. „Nu eu făptuiesc ceva”, așa gândeste cel concentrat care cunoaște adevărul, atunci când vede, aude, atinge, miroase, maninca, merge, doarme, respira,
9. Vorbeste, da drumul, prinde, inchide și deschide pleoapele; el zice: „simțurile acționează în obiectele lor”.
10. Cel care făptuieste daruindu-i lui Brahman toate faptele, parasind orice legătura, de el nu se prinde păcatul, precum apa de frunzele lotusului.
11. Yoghinii savârsesc fapte cu trupul, cu simțul intern, cu mintea și chiar numai cu simțurile, parasind [orice] legătura pentru purificarea Sinelui.
12. Cel unit [în yoga], parasind fructul faptelor, dobândește pacea supremă; cel neunit, legat de fruct, se înlănțuie prin acțiunea dorinței.
13. Renuntând cu mintea la toate faptele, cel întrupat stă fericit și stăpân în cetatea cu nouă porți, fără să făptuiască și fără să provoace fapte.
14. Nici starea de făptuitor și nici faptele nu le creeaza Stăpânul Cel Omniprezent, și nici legătura faptei cu fructul sau; Natura e cea care pune [totul] în mișcare.
15. Cel Omniprezent nu-și însuseste nici păcatul, nici fapta buna a cuiva; Cunoașterea este învăluită de necunoaștere; prin ea li se tulbură mintea creaturilor.
16. Însă celor carora necunoașterea le este distrusa de Cunoașterea Sinelui, Cunoașterea le ilumineaza, asemenea soarelui, pe Cel Suprem.
17. Cei care-L poarta în minte, care se identifica cu El, care iau sprijin în El, care-L au drept ultim scop, scapa de noi reîntoarceri, se scutura dintr-odata de păcatele lor.
18. Înțeleptii privesc la fel la un brahman plin de știinta și virtute morala, la un bou, la un elefant, la un ciine sau la un mâncător de câini.
19. Creația a fost învinsă în aceasta lume de cei cu mintea egala; Brahman este fără pata, mereu acelasi; de aceea stau ei în Brahman.
20. Cel care stă în Brahman, care cunoaște pe Brahman, cu mintea neclintita, netulburat, nu se bucura de ce-i plăcut, nu se sperie de ce-i neplăcut.
21. Cu Sinele desprins de contactele exterioare, găsește în Sinele lui fericirea. Cu Sinele unit cu Brahman prin yoga, el capătă fericirea nepieritoare.
22. Bucuriile născute din contactul [simțurilor] sunt matca durerii. Ele au un început și un sfârșit, o fiu al lui Kunti; înțeleptul nu află bucurii în ele.
23. Cel care poate în acesta lume, înainte de a se elibera de trup, să-și stăpâneasca zbuciumul născut din dragoste și ură, acel om este unit și fericit.
24. Numai cel care are fericirea launtrica, bucuria launtrica, precum și lumina launtrica, acel yoghin devenit [una cu] Brahman, ajunge la stingerea în Brahman (brahmanirvana).
25. Dobindesc stingerea în Brahman, Rishii cu păcatele sterse, cu îndoiala tăiată, stăpâni pe ei, bucurosi de binele tuturor ființelor.
26. Pentru asceții eliberați de dragoste și ură, cu mintea stăpânita, cunoscători ai Sinelui, stingerea în Brahman există [pretutindeni] în jurul [lor].
27. Indepartind contactele exterioare, cu privirea [ațintita] numai între [cele două] sprincene, egalizind suflul inspirator (prana) cu suflul expirator (apana) care trec prin nas.
28. Ascetul cu mintea, simțul intern și simțurile stăpânite, care are drept ultim scop eliberarea, lipsit de dorință, frica și mila, numai acela este eliberat pentru totdeauna.
29. Cunoscându-mă pe mine ca cel care are parte de sacrificiu și asceza, ca Marele Stăpân Divin (Maheshvara) al întregului Univers, prieten al tuturor ființelor, el ajunge la pace.

 

-VI-
Cartea a șasea numită
YOGA CONCENTRĂRII

Bhagavat a spus:
1. Cel care îndeplinește fapta ce trebuie îndeplinita fără să tina seama de fructul faptei, acela este [cu adevărat] ascet și yoghin; și nu acela care nu întreține focul [sacrificiului] și nu îndeplinește riturile.
2. Sa știi că cea căreia i se spune renunțare este yoga, o fiu al lui Pandu; căci nimeni nu devine yoghin fără să renunțe la dorință.
3. Pentru ascetul doritor să se inalte la yoga, instrumentul de îndeplinire este fapta; pentru cel care a ajuns la yoga, instrumentul de împlinire este renunțarea.
4. Se spune despre cel care a renunțat la toate dorințele că a ajuns la yoga [numai] atunci când nu este legat de obiectele simțurilor și de fapte.
5. Sa-și ridice singur Sinele, să nu-și doboare Sinele; Sinele este cu adevărat prietenul trupului; numai Sinele este dușmanul trupului.
6. Sinele este prietenul trupului pentru cel care s-a învins pe sine, însă pentru cel care nu-i [stăpân pe] sine se poarta ca un dușman în dușmanie.
7. Numai Sinele celui care s-a învins pe sine este absorbit în meditatie, [nepăsător] la cald sau frig, fericire sau durere, cinstire sau dispreț.
8. Yoghinului al carui Sine se bucura de Cunoaștere și înțelegere, neclintit, cu simțurile învinse, [privind] la fel la un bulgare de pământ, o piatra sau aur – i se spune că este unit.
9. Cel cu spiritul egal, când se află între binevoitori, prieteni, dușmani, straini indiferenti, oameni de ocara, rude, virtuosi sau păcatosi, acela se deosebeste [de ceilalți oameni].
10. Yoghinul să-și uneasca Sinele, stând deoparte, singur, stăpânindu-și tot ce este gând, fără dorințe și fără bunuri lumești,
11. Statornicându-și singur, într-un loc curat, o asezare tare, nici prea inalta, nici prea joasa, acoperita cu o pânza, piele de caprioara sau iarba kusha,
12. Asezindu-se acolo, fixindu-și mintea asupra unui singur punct, cu activitatea simțurilor și gândirii stăpânite, să practice yoga pentru purificarea Sinelui.
13. Acelasi, neclintit, tinind nemișcate corpul, capul și gâtul, atintind privirea spre virful nasului, fără să priveasca în spațiu,
14. Cel care s-a potolit pe sine, lipsit de frica, care ține legamântul castitatii, stăpânindu-și mintea, cu gândul la mine, unit, așezat, avându-mă drept ultim scop,
15. Yoghinul care se unește astfel mereu, cu mintea stăpânita, ajunge la pace, la stingerea (nirvana) supremă, care este în mine.
16. Yoga nu este pentru cel care manânca prea mult, nici pentu cel care nu manânca deloc, nici pentru cel care doarme prea mult și nici pentru cel [mereu] treaz, o Arjuna.
17. Yoga care distruge suferința este pentru cel cumpanit în hrana și zabava, cumpanit în gesturi și în fapte, cumpanit în somn și veghe.
18. Când gândirea, stăpânită, fără dorinți, eliberată de toate pasiunile, se fixează în Sine, atunci se spune că omul este unit [în yoga].
19. „Ca flacăra ce nu se clintește la adăpost de vânt”—aceasta este asemuirea [făcută] yoghinului cu gândirea stăpânită, care practică yoga Sinelui.
20. Atunci când gândirea se opreste, respinsa de exercitiul yoga, și când își privește Sinele, găsește mulțumirea în Sinele [sau],
21. Atunci când cunoaște fericirea fără de sfârșit, de dincolo de simțuri, ce-i de cuprins [doar] cu mintea, și în acesta [o data] statornicit, nu se [mai] departeaza de la adevărul,
22. Pe care, dobândindu-l, nu mai socoate alt bun mai presus de el; în acesta [o data] stabilit, nici o durere, oricit de mare, nu-l [mai] urneste.
23. Cea denumită yoga trebuie cunoscuta ca desfacere a legăturii cu durerea; aceasta yoga trebuie practicata cu hotărire și fără descurajare.
24. Parasind complet toate pasiunile născute din dorință, stăpânind complet cu simțul intern totalitatea simțurilor,
25. Putin câte putin să se opreasca cu mintea susținuta prin hotărire, cu simțul intern fixat în Sinele [sau], fără să se gândeasca la ceva.
26. Oricând simțul intern s-ar arata neliniștit sau nestatornic, totdeauna, stapânindu-l, să fie adus la supunere în Sine.
27. Pe yoghinul cu simțul intern potolit, cu pasiunile potolite, neîntinat, devenit [una cu] Brahman, îl pătrunde fericirea supremă.
28. Yoghinul care este unit astfel mereu, neîntinat, obține cu usurinta fericirea nesfârșita de a-l atinge pe Brahman.
29. Cel cu Sinele unit prin yoga vede Sinele în toate ființele și toate ființele în Sinele [sau]; el privește pretutindeni la fel.
30. Cel care pretutindeni mă vede pe mine, și toate le vede în mine, acela nu-i pierdut pentru mine și nici eu nu-s pierdut pentru el.
31. Cel care nazuieste spre unitate mă adora în toate ființele; oriunde s-ar află acest yoghin, în mine se află.
32. Cel care, prin asemuire cu Sinele, privește pretutindeni la fel, fie ca este fericire sau suferința, acela este socotit, o Arjuna, yoghinul cel mai desăvârșit.

Arjuna a spus:
33. Aceasta yoga pe care mi-ai dezvăluit-o ca egalitate [a spiritului], o Madhusudana, eu nu o văd ca o stare stabila, din cauza că există neliniște.
34. [Căci] mintea, o Krishna, este neliniștita, agitata, puternica, îndaratnica; socot că ea este tot așa de greu de stăpânit că și vântul.

Bhagavat a spus:
35. Fara îndoiala, o tu cel cu brațul mare, mintea este greu de infrinat și neliniștita, dar ea poate fi supusa, o fiu al lui Kunti, prin exercitiu repetat și renunțare.
36. Yoga este greu de dobândit pentru cel ce nu-i stăpân pe sine; acesta este gândul meu; ea este cu putinta pentru cel care se stăpâneste și se supune pe sine printr-un mijloc potrivit.

Arjuna a spus:
37. Cel care nu-i ascet și caută credința, dar se îndeparteaza cu mintea de yoga, nedobândind desăvârșirea în yoga, pe ce drum apuca, o Krishna?
38. Lipsit de amândouă, nu se destrama, o tu cel cu brațul mare, ca un nor în furtuna, fără sprijin și rătăcit în drumul spre Brahman?
39. Trebuie să-mi curmi pe de-a întregul aceasta îndoiala, o Krishna; decât ține nimeni altul nu este în stare s-o curme.

Bhagavat a spus:
40. O fiu al lui Pritha, pentru el nu există pierzanie nici în lumea aceasta, nici în cealalta, căci cel ce face binele, dragul meu, nu merge nicicum pe calea cea grea.
41. Dobindind lumile celor cu fapte merituoase, [și] locuindu-le ani fără sir, cel lipsit de yoga se naște [din nou] într-o familie cinstita și de vaza.
42. Sau poate, chiar se naște într-o familie de înțelepti yoghini, [caci] o naștere ca aceasta este cea mai grea de dobândit în aceasta lume.
43. Acolo își redobândește concentrarea minții din întruparea anterioara și se străduieste și mai mult pentru desăvârșirea spirituala, o bucurie a neamului Kuru.
44. Exercitiile repetate din trecut îl duc mai departe, chiar fără vrerea lui; cine doreste să cunoasca yoga trece dincolo de Brahman-Cuvântul.
45. Yoghinul care prin stăruința [a ajuns] stăpân pe sine, curatat de păcate, desăvârșit prin numeroase nașteri, ajunge la condiția supremă.
46. Yoghinul este deasupra asceților și este socotit chiar deasupra celor care au Cunoașterea; yoghinul este deasupra celor care îndeplinesc riturile; de aceea, fii yoghin, o Arjuna.
47. Dintre toți yoghinii, cel care, venit la mine cu Sinele interior, mi se dăruiește cu credința, acela este socotit de mine ca [fiind] cel mai unit în yoga.

 

-VII-
Cartea a șaptea numită
YOGA CUNOAŞTERII ŞI A ÎNŢELEGERII

Bhagavat a spus:
1. Tu, care ai mintea unita cu mine, care practici yoga, care ai sprijinul în mine, asculta, o fiu al lui Pritha, cum mă vei cunoaște, fără îndoiala, în întregime.
2. Îți voi dezvălui, în întregime, aceasta Cunoaștere împreună cu înțelegerea, pe care, aflând-o, nu mai ramâne nimic altceva de cunoscut aici [în lumea aceasta].
3. Dintre mii de oameni, câte unul doar se înfrânează pentru desăvârșirea spirituala; [iar] dintre cei care se înfrânează pentru desăvârșirea spirituala câte unul doar mă cunoaște cu adevărat.
4. Pamântul, Apa, Focul, Vântul, Eterul, Simtul intern, Mintea și Eul sunt cele opt părți diferite ale Naturii mele.
5. Aceasta este Natura mea inferioara; Natura mea superioara însă, să știi, este alta; ea este, o tu cel cu brațul mare, Sinele individual (jivabhuta) care tine aceasta lume.
6. Sa știi, ea este matca tuturor ființelor; originea, ca și nimicirea întregii lumi, eu sunt.
7. Dincolo de mine nu există altceva, o Dhananjaya; în mine sunt însăilate toate, ca șirul de perle pe fir.
8. Eu sunt, o fiu al lui Kunti, gustul din apa, lumina din Soare și Luna, silaba [sfânta] OM din toate Vedele, sunetul din spațiu, ce-i omenesc în oameni.
9. Eu sunt mirosul bun al pământului, strălucirea din foc, viața din toate ființele, asceza din toți asceții.
10. Samânta veșnică a tuturor ființelor eu sunt, să știi, o fiu al lui Pritha; eu sunt înțelegerea celor care cunosc, și strălucirea celor străluciti eu sunt.
11. Şi [tot] eu sunt puterea dezbarată de dorință și patimă; eu sunt în ființe iubirea care nu calca Legea, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] Bharata.
12. Toate starile [celor trei Tendințe], sattva, rajas și tamas, să știi, pleacă de la mine; nu eu sunt în ele, ci ele sunt în mine.
13. Toata aceasta lume cu mintea tulburată de starile alcatuite din cele trei Tendințe nu mă recunoaște pe mine, care sunt dincolo de ele, neclintit.
14. Căci este greu de trecut dincolo de aceasta iluzie (maya) divina a mea, alcatuita din Tendințe; numai cei ce vin la mine trec de aceasta iluzie.
15. Nu la mine vin facatorii de rele, cu mintea tulburată, oamenii cei josnici; cu Cunoașterea smulsa de iluzie, ei tin de starea demonica.
16. De patru feluri sunt facatorii de bine care mi se daruiesc, o Arjuna, tu [cel puternic ca un] taur [printre] Bharata: napastuitul, cel care nazuieste la Cunoaștere, cel care nazuieste la binele lumesc și cel care poseda Cunoașterea.
17. Dintre aceștia, cel care poseda Cunoașterea, în veci unit, se deosebeste [de ceilalți] printr-o dăruire unica; cel care poseda Cunoașterea mă iubeste la nesfârsire, și eu îl iubesc pe el.
18. Aceștia sunt de pret cu totii, însă pe cel care poseda Cunoașterea îl socotesc ca pe mine insumi; cu Sinele unit, el îmi este devotat mie [care îi sunt] condiția supremă.
19. La capătul multor renașteri, cel care poseda Cunoașterea ajunge la mine, spunindu-și: „Vasudeva este Totul”. Acest suflet mare (mahatman) este greu de gasit.
20. Cei a caror Cunoaștere este smulsa de diverse pasiuni merg spre alte divinitati; urmând felurite rânduieli, își urmeaza natura lor proprie.
21. Oricare ar fi forma [divinitatilor] pe care fiecare adorator doreste să o venereze cu credința, eu sunt cel care pune în fiecine acea credința neclintita.
22. Unit prin acea credința, el urmărește îmbunarea acestei [divinitati] și-și atinge dorințele; cel care i le împlinește [însă ], eu sunt.
23. Rasplata celor putini la minte nu este eterna; cei care sacrifică zeilor merg la zei, însă cei care mi se daruiesc mie, la mine vin.
24. Cei fără minte mă cred [ca eu sunt] Cel Nemanifestat intrat în starea de manifestare; ei nu cunosc natura mea superioara neclintita, supremă.
25. Invaluit de iluzia produsa de magia [mea], eu nu sunt revelat tuturor; aceasta lume, cu mintea tulburată, nu mă recunoaște ca nenăscut și neclintit.
26. Eu știu, o Arjuna, ființele care au fost, care sunt și care vor fi; pe mine însă nu mă stie nimeni.
27. Tulburarea dualitatii, născuta din dorință și ură, o Bharata, duce în ratacire toate ființele [chiar] de la nașterea [lor], o tu cel care-ți distrugi dușmanii.
28. Cei cu fapte merituoase, ale caror păcate sunt terminate, eliberați de tulburarea dualitatii, mi se daruiesc cu credința nestramutata.
29. Cei care, pentru a se elibera de bătrânețe și moarte, caută sprijin în mine și se infrineaza, aceia îl cunosc pe de-a întregul pe acest Brahman, Sinele suprem, cunosc ritul în întregime.
30. Cei care mă cunosc ca esența a ființelor (adhibhuta), a zeilor (adhidaiva) și a sacrificiului (adhiyajna), având gândirea concentrata, mă cunosc chiar în clipa plecării [din viața].

 

-VIII-
Cartea a opta numită
YOGA SALVĂRII ÎN BRAHMAN

Arjuna a spus:
1. Ce este Brahman? Ce este Sinele suprem? Ce este ritul, o tu cel mai bun dintre oameni? Ce se înțelege prin esența ființelor, ce se numește esența zeilor?
2. Ce este esența sacrificiului, și cum [e cu putinta] aici în acest corp, o Madhusudana? Cum poti fi cunoscut Tu, în clipa plecării [din lumea aceasta] de cei stăpâni pe sine?

Bhagavat a spus:
3. Indestructibilul este supremul Brahman; Natura proprie este numită Sinele suprem; Creația care aduce la viața ființele este numită sacrificiu.
4. Ca esența a ființelor, [eu sunt] existența pieritoare; ca esența a zeilor, [eu sunt] Spiritul; ca esența a sacrificiului, eu sunt chiar cel în trupul de acum, o tu cel mai bun dintre cei întrupati.
5. Cel care, în clipa sfârșitului, mă are în gând și pleacă eliberându-se de corp, acela merge la mine; despre aceasta nu este îndoiala.
6. Cel care are în gând o anumită existență în clipa sfârșitului când părăsește corpul, spre ea merge, o fiu al lui Kunti, chemat în viața de acea existență.
7. De aceea, tot timpul gândeste-te la mine și luptă; cu simțul intern și mintea ațintite spre mine, la mine vei veni fără îndoiala.
8. Cel care mediteaza la supremul Spirit divin, o fiu al lui Pritha, cu gândirea concentrata în exercitiul yoga, fără să rataceasca în alta parte, ajunge la El.
9. Cel care își aminteste de Poetul Începutului, Stăpânul mai subtil decât atomul, care a orânduit Totul, a cărui formă nu poate fi gândită, de culoarea soarelui de dincolo de tenebre,
10. Cel care-i în clipa plecării [din lumea aceasta], cu simțul intern neclintit, unit prin dăruire și prin puterea [data de] yoga, adunându-și suflul vital între cele două sprâncene, acela ajunge la supremul Spirit divin.
11. Tărâmul despre care cunoscătorii Vedei spun că este indestructibil, în care intră asceții lipsiți de pasiuni, pentru care cei ce-l doresc se păstreză caști, ți-l voi dezvălui pe scurt.
12. Stăpânindu-și toate porțile, respingându-și simțul intern în inima, aducându-și suflul vital în cap, practicând concentrația yoga,
13. Cel care plecând [din lumea aceasta] își părăsește corpul rostind silaba [sacra] AUM care este Brahman, purtându-mă în gând, acela merge spre condiția supremă.
14. Pentru yoghinul mereu concentrat, care nu-i cu mintea la altceva, care se gândește mereu la mine, neîntrerupt, o fiu al lui Pritha, eu sunt ușor de dobândit.
15. Cei cu sufletul mare (mahatman) ajunși la suprema desăvârșire, venind la mine, nu mai au parte de renaștere, pieritor loc al durerii.
16. Începând cu cea a lui Brahman, o Arjuna, toate lumile revin la noi existente; însă când se vine la mine, o fiu al lui Kunti, nu mai există renaștere.
17. Cei care știu că ziua lui Brahman ține pina la o mie de yuga, și că noaptea lui se sfirsește după o mie de yuga, aceia sunt oamenii care știu [ce-i] ziua și noaptea.
18. Din Cel Nemanifestat se nasc toate cele manifestate, la venirea zilei; la venirea noptii, se topesc în Cel numit Nemanifestat.
19. Tot așa și mulțimea ființelor, după ce a tot existat, se topește la venirea nopții; la venirea zilei, fără vrere, o fiu al lui Pritha, ea renaște.
20. Însă dincolo de acest Nemanifestat, există o altă existență, nemanifestată, eternă, care nu piere atunci când toate ființele pier.
21. „Cel Nemanifestat”, „Cel Indestructibil”, așa i se spune; este numit condiția supremă; cei care-l dobândesc nu se mai întorc; acesta este lăcașul meu suprem.
22. Acest Spirit suprem, o fiu al lui Pritha, se dobândește printr-o exclusivă dăruire; în El stau toate ființele, de El a fost desfășurat acest Tot.
23. Îți voi spune care este clipa când yoghinii morți pleacă pentru a se întoarce sau a nu se mai întoarce, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] Bharata.
24. [Când este] foc, strălucire, zi, jumatatea luminoasa a lunii, răstimpul celor șase luni cât soarele urca spre miazanoapte, oamenii morți atunci, care-l cunosc pe Brahman, merg la Brahman.
25. [Când este] fum, noapte, jumatatea întunecată a lunii, rastimpul celor șase luni când soarele coboară spre miazazi, atunci yoghinul dobândind „lumina lunii”, renaște.
26. Cele două căi, cea luminoasă și cea întunecată, sunt socotite drept [căi] eterne ale lumii; pe una se merge fără întoarcere, pe cealaltă se vine înapoi.
27. Yoghinul care cunoaște amândouă drumurile nu se rătăcește nicând; de aceea, o Arjuna, în orice clipa, fii concentrat în yoga.
28. Ceea ce este aratat ca răsplată a meritului în [studiul] Vedelor, în sacrificii, în asceza, în danii, este întrecut de yoghinul care știe aceasta; el merge spre locul suprem al Începutului.

 

-IX-
Cartea a noua numită
YOGA TAINEI REGEŞTI

Bhagavad a spus:
1. Îți voi dezvălui ție, care ești nezeflemitor, Cunosterea cea mai tainică, împreună cu înțelegerea; cunoscând-o, te vei elibera de nefericire.
2. Această știintă regească, acestă taină regească este supremul purificator; ea poate fi înțeleasă direct, este legiuită, ușor de îndeplinit, neclintită.
3. Oamenii care nu cred în aceasta Lege, o tu cel care-ți distrugi dușmanii, nedobândindu-mă, reiau calea morții și a renașterii (samsara).
4. Întreaga aceasta lume este desfașurată de mine [care sunt] forma nemanifestată; în mine stau toate ființele, și nu eu stau în ele.
5. Şi [totuși] ființele nu stau în mine; privește la unirea mea divină! Sânt susținator al ființelor, fără să stau în ele; prin Sinele meu există toate ființele.
6. Precum marele și veșnicul vânt, ce bântuie pretutindeni, se află în spațiu, să știi, tot așa se spune că toate ființele stau în mine.
7. Toate ființele, o fiu al lui Kunti, se întoarc în Natura mea, la sfârșit de kalpa; la început de kalpa le creez din nou.
8. Sprijinindu-mă pe propria mea Natura, creez mereu din nou acestă mulțime a ființelor, de nevoie, prin forța Naturii.
9. Şi aceste fapte nu mă leagă, o Dhananjaya; eu ramân ca un străin, nelegat de aceste fapte.
10. Prin mine și prin grija mea, Natura faurește tot ce se mișcă și nu se mișcă; prin acesta cauză, o fiu al lui Kunti, lumea este pusă în mișcare.
11. Cei cu mintea tulburată, nu mă prețuiesc sub forma mea umană, ei nu cunosc existența mea supremă, de Mare Stăpân Divin al tuturor ființelor.
12. Zadarnice le sunt speranțele, zadarnice faptele, zadarnică le este știinta celor ce și-au pierdut mintea; ei capătă natura obscură a demonilor Rakshas și Asura.
13. Însă oamenii cu sufletul mare (mahatman), care au sprijin în mine, care nu au alt gând, o fiu al lui Pritha, au parte de Natura mea divină, cunoscându-l pe Cel Neclintit, Obârșia existențelor (bhutadi).
14. Glorificându-mă mereu, înfrânându-se credincioși legămintelor, închinându-mi-se, mă adora cu dăruire, mereu concentrați.
15. Alții care sacrifică, mă adora prin sacrificiul cunoașterii, ca unitate, ca felurită individualizare, pe mine Cel cu fața în toate părțile.
16. Eu sunt strădania sacrificiului, eu sunt sacrificiul, eu sunt ofranda adusa străbunilor, eu sunt iarba magica, eu sunt mantra, eu sunt untul sacrificiului, eu sunt focul, eu sunt jertfa.
17. Eu sunt tatăl acestei lumi, muma, orânduitorul, străbunul, ceea ce trebuie cunoscut, mijlocul de purificare, silaba [sacra] AUM, Rik, Saman și Yajus,
18. Calea, susținătorul, stăpânul, martorul, popasul, sălașul, prietenul, începutul și nimicirea [lumii], locul, așezarea, sămința, Cel Neclintit.
19. Eu dau caldură, opresc și dau drumul ploilor; eu sunt nemurirea și moartea, și tot eu sunt, o Arjuna, Ființa și Neființa.
20. Cei cu întreita știinta [a Vedelor], băutori ai Somei, curățați de păcate, năzuind la starea cerească, mă cinstesc cu jertfe; aceștia, intrând în lumea sfântă a celui ce este stăpân peste zei, au parte de bucuriile cerești ale zeilor.
21. Aceștia, împărtășindu-se din marea bucurie a lumii cerului, după trecerea [perioadei de răsplată a] meritului, ei intră în lumea muritoare; astfel, urmând Legea întreitei cunoașteri, supuși dorințelor, dobândesc această ducere și întoarcere.
22. Celor care mă adoră gândindu-se la mine și nu la altul, acestor oameni mereu concentrați le vin într-ajutor.
23. Chiar cei care, dăruiți altor divinitati, sacrifică pătrunși de credință, chiar aceia, o fiu al lui Kunti, [tot] mie îmi sacrifică, [deși] nu după cum este rânduit.
24. Eu sunt cel care are parte de toate sacrificiile și numai eu sunt stăpânul lor; deoarece ei nu mă recunosc așa cum sunt, aceștia se pierd.
25. Cei care slujesc zeilor merg la zei; cei care slujesc străbunilor merg la străbuni; la demoni merg cei care sacrifică demonilor; dar cei ce-mi sacrifică, la mine vin.
26. Dacă cu dragoste mi se da o frunză, o floare, un fruct, sau apă, eu mă bucur de aceste ofrande ale iubirii pioase ale celui smerit.
27. Tot ceea ce faci, mănânci, sacrifici, dăruiești sau înduri ca asceză, o fiu al lui Kunti, fă-le ca [ofrandă] pentru mine.
28. Astfel, te vei elibera de înlănțuirea faptelor și de fructul lor, bun sau rău; cu ființa concentrată în yoga și renunțări, eliberat, la mine vei veni.
29. Eu sunt la fel pentru toate ființele; pentru mine nu-i [nimeni] pe care să-l plac sau să-l urăsc; cei care mi se dăruiesc cu dragoste se află în mine, și eu mă aflu în ei.
30. Chiar un om rău, de mi se dăruiește cu o dragoste exclusivă, trebuie socotit ca om bun; hotăririle lui sunt drepte;
31. Curând devine virtuos, și ajunge la pacea eternă; să știi, fiu al lui Kunti, cel care mi se dăruiește nu piere.
32. O fiu al lui Pritha, cei care își iau sprijin în mine, chiar de-ar fi [născuți] dintr-o matcă a păcatului, de-ar fi femei, vaishya și chiar shudra, aceștia ajung la condiția supremă.
33. Cu atât mai mult, brahmanii merituoși, Rishii de neam regesc ce mi se dăruiesc; deoarece ai dobândit aceasta lume trecătoare și nefericită, dăruiește-mi-te.
34. Fii cu gândul la mine, dăruit mie, sacrifică-mi și cinstește-mă; la mine vei ajunge concentrându-te astfel, avându-mă pe mine drept ultim scop.

 

X-
Cartea a zecea numită
YOGA ÎNTRUCHIPĂRILOR DIVINE

Bhagavat a spus:
1. Ascultă mai departe, o tu cel cu brațul mare, înaltul meu cuvânt pe care ți-l rostesc ție, care mi-ești drag, spre binele tău.
2. Nici mulțimea zeilor, nici marii Rishi nu cunosc nașterea mea, căci eu sunt singura obârșie a zeilor și a marilor Rishi.
3. Cel care mă știe ca Marele Stăpân Divin al Lumii, nenăscut și fără de început, acela, netulburat printre muritori, se eliberează de toate păcatele.
4. Gândire, Cunoaștere, netulburare [a minții], rabdare, adevăr, stăpânire de sine, liniște, fericire și durere, ființare și neființare, frica și neînfricare,
5. Nevătămare, egalitate [a spiritului], mulțumire de sine, asceza, dăruire, faima buna și rea, toate sunt numai de la mine, felurite stări ale ființelor.
6. Din mine au luat ființa, în vremea Începutului, cei șapte mari Rishi și cei patru Manu, născuți din gândul meu; din ei [au luat ființă] toate creaturile în lume.
7. Cel care cunoaște cu adevărat întruchiparile și forța mea magică, acela se unește [cu mine] printr-o yoga de neclintit; aceasta este neîndoios.
8. Eu sunt obârșia Totului, de la mine pornește Totul; gândind așa, cei cu minte și simțire adâncă, mi se dăruiesc mie.
9. Cu gândul la mine, cu suflurile vitale plecate la mine, luminându-se unul pe celalalt, vorbindu-și despre mine sunt mereu mulțumiți și fericiți.
10. Celor mereu concentrați, care mi se dăruiesc cu dragoste, le dau această yoga a minții (buddhiyoga) prin care ajung la mine.
11. Din îndurare pentru ei, eu, stând în adevărata [mea] Natură, distrug prin lampa strălucitoare a Cunoașterii întunecimea născuta din necunoaștere.

Arjuna a spus:
12. Tu ești supremul Brahman, lăcașul și purificatorul suprem, Spiritul cel veșnic, cel ceresc, obârșia zeilor, cel nenăscut, cel ce pătrunde totul.
13. Așa ți-au spus toți Rishii, divinul Rishi Narada, Asita, Devala și Vyasa; chiar tu însuți mi-o spui.
14. Toate acestea le socotesc adevărate pentru ca mi le-ai spus tu, o Keshava, căci nici zeii, nici demonii Danava nu cunosc manifestarea ta.
15. Numai tu însuți te cunoști pe tine, o Spirite Suprem, Creator al ființelor, Stăpân al ființelor, Zeu al zeilor, Stăpân al lumii.
16. Trebuie să-mi vorbești pe de-a întregul despre divinele întruchipări ale Naturii tale, întruchipări prin care exiști, pătrunzând aceste lumi.
17. Cum aș cunoaște, o yoghinule, chiar dacă aș medita mereu asupra ta, în care dintre formele existenței tale te-as putea cuprinde cu mintea, o Bhagavat?
18. Vorbește mai mult, cu de-amănuntul, o Janardana, despre forța magică și întruchiparea [ta], căci nu mă satur ascultând nectarul nemuririi (amrita) [al vorbelor tale].

Bhagavat a spus:
19. Fie, îți voi vorbi despre divinele întruchipari ale ființei mele, [numai] despre cele importante, o cel mai bun dintre Kauravi, căci întinderea mea este fără sfârșit.
20. Eu sunt Sinele, o Gudakesha, care sălășluiește în inima tuturor ființelor, eu sunt începutul, mijlocul și sfârșitul tuturor ființelor.
21. Pentru zeii Aditya eu sunt Vishnu; pentru luminatori, eu sunt Soarele strălucitor; eu sunt Marici pentru Maruti, și Luna pentru stele.
22. Pentru Vede eu sunt Saman, pentru zei – Vasava, pentru simțuri sunt simțul intern, și gândirea pentru ființe.
23. Pentru zeii Rudra eu sunt Shamkara, pentru demonii Yaksha și Rakshas eu sunt stăpânul bogațiilor, pentru zeii Vasu eu sunt focul, pentru munți sunt Meru.
24. Să știi, o fiu al lui Pritha, ca pentru preoții eu sunt cel dintâi – Brihaspati, – pentru conducătorii de oști sunt Skanda, pentru ape sunt oceanul.
25. Pentru marii Rishi, eu sunt Bhrigu, pentru cuvinte – silaba unica, pentru sacrificii eu sunt sacrificiul rugăciunii, pentru munți – Himalaya.
26. Pentru toți arborii sunt smochinul, Narada – pentru divinii Rishi, Citraratha – pentru Gandharva, ascetul Kapila – pentru cei ce au atins desăvârșirea [spirituală].
27. Pentru cai, să știi ca sunt Uccaihshravas, cel născut din nectarul nemuririi (amrita); pentru elefanții regali sunt Airavata, pentru oameni – regele.
28. Pentru arme sunt fulgerul, pentru vaci – vaca dorințelor; eu sunt Kandarpa ce da sămânța vieții, pentru șerpi eu sunt Vasuki.
29. Pentru Naga sunt Ananta, pentru ființele marii – Varuna, Aryaman – pentru străbuni, Yama – pentru stăpâni.
30. Eu sunt Prahlada pentru demonii Daitya, timpul – pentru cei ce țin numărătoarea, pentru animalele sălbatice – leul, pentru păsări – fiul lui Vinata.
31. Eu sunt vântul pentru purificatori, Rama – pentru cei ce poartă armă, Makara – pentru pești, fiica lui Jahnu – pentru apele curgătoare.
32. Creaturilor le sunt început, sfârșit și mijloc, o Arjuna; cunoașterilor eu le sunt Cunoașterea Sinelui Suprem, celor ce discuta [ân controversă] eu le sunt doctrina [adevărată].
33. Literelor le sunt A, cuvintelor compuse le sunt dvandva, eu sunt stăpânul indestructibil, orânduitorul cu fața în toate părțile.
34. Eu sunt și moartea care ia totul, și nașterea celor ce vor fi; între ce este femeiesc eu sunt faima, frumusețea, vorba, ținerea de minte, înțelepciunea, dârzenia și răbdarea,
35. Pentru Saman eu sunt Marele Saman, gayatri – pentru metri, pentru luni – Margashirsha, anotimpurilor le sunt primavara.
36. Celor ce înșeală eu le sunt jocul de noroc, celor puternici – puterea, eu sunt biruința, eu sunt neșovăirea, virtutea celor virtuoși.
37. Pentru Vrishni eu sunt Vasudeva, pentru fiii lui Pandu – Dhananjaya, asceților le sunt Vyasa, poeților (kavi) le sunt Ushanas cel înțelept.
38. Celor ce supun [pe alții] le sunt pedeapsa, doritorilor de mărire le sunt priceperea politică, eu sunt tăcerea tainelor, Cunoașterea celor ce cunosc.
39. Sămânța tuturor ființelor eu sunt, o Arjuna, căci nu există ființa mișcătoare sau nemișcătoare care să existe fără de mine.
40. Căci nu există capăt pentru întruchiparile mele divine, o tu cel ce-ți învingi dușmanii; aceasta este, rostită de mine pe scurt, întinderea întruchiparilor mele.
41. Orice ființa aratoasă, frumoasă sau puternică, să știi este puterea mea cuprinsă într-o farâmă.
42. Dar, la ce bun, o Arjuna, să le știi pe toate acestea? Eu stau sprijinind întreaga aceasta lume cu o fărâmă [din mine].

 

-XI-
Cartea a unsprezecea numită
VIZIUNEA CELUI CU MULTE FORME

Arjuna a spus:
1. Suprema vorba pe care ai rostit-o, spre binele meu, numită taina Sinelui Suprem, mi-a alungat toata tulburarea.
2. De la tine Cel cu ochii ca frunza de lotus, am auzit în amanunt nașterea și pieirea ființelor, ca și neclintita ta mareție.
3. Așa este, precum mi-ai spus tu însuți Supremule Stăpân Divin; doresc să-ți văd forma ta de Stăpân Divin, o Spirite Suprem.
4. De crezi ca e cu putință a fi văzut de mine, puternice Stăpân Divin peste yoga, atunci arată-mi Sinele tău neclintit.

Bhagavat a spus:
5. Privește, o fiu al lui Pritha, formele-mi divine, cu sutele, cu miile, felurite, deosebite la culoare și alcătuire.
6. Privește-i pe zeii Aditya, pe Vasu, pe Rudra, pe cei doi Ashvini și pe Maruti; privește, o Bharata, la multele minuni nevăzute încă.
7. Privește aici, Gudakesha, în trupul meu stând la un loc întreaga lume, [tot] ce se mișcă și nu se mișcă și orice altceva ai dori să vezi.
8. Tu nu mă poți însă privi cu propria-ți vedere; îți dau vederea divină; privește la forța mea magică divină!

Sanjaya a spus:
9. Zicând acestea, atunci, o rege, Hari, Marele Stăpân Divin peste yoga, i-a aratat fiului lui Pritha suprema sa formă de Stăpân Divin:
10. Cu ochi și guri nenumarate, cu nenumarate arătari uluitoare, cu nenumărate podoabe, cu nenumarate arme cerești ridicate [spre amenințare],
11. Purtând ghirlande și veșminte divine, uns cu balsamuri divine, întrupare a tuturor minunilor, zeu fără de sfârșit cu fața în toate părțile.
12. Dacă o mie de sori s-ar ridica deodată pe cer, strălucirea lor ar fi asemenea strălucirii acestui mare suflet (mahatman).
13. Atunci a văzut fiul lui Pandu întreaga lume fărămițată la nesfârșit, stând la un loc în trupul zeului zeilor.
14. Atunci, pătruns de uimire, cu parul zburlit, Dhananjaya plecându-și capul în fața zeului, cu mâinile împreunate spre rugă, spuse:

Arjuna a spus:
15. Vazând toți zeii în trupul tău, o zeule, și feluritele ființe adunate, pe Brahman Stăpânul așezat pe lotus, pe Rishi și pe toți serpii divini,
16. Te văd cu nenumarate brațe, pântece, guri și ochi, pretutindeni forma nesfârșită; nici sfârșitul, nici mijlocul și nici chiar începutul nu ți le văd, Stăpân al Lumii! Formă a Lumii!
17. Purtând coroana, ghioaga și disc, te văd, rug de lumină strălucând pretutindeni, greu de privit pe de-a întregul, nemăsurată strălucire a soarelui-foc-arzator.
18. Tu trebuie să fii cunoscut ca indestructibil, suprem, tu ești orânduitorul suprem al acestei lumi, tu ești neclintitul pazitor al Legii eterne; ești pentru mine Spiritul cel Vesnic.
19. Te văd fără început, fără mijloc și fără sfârșit, putere nesfârșită, brațe nesfârșite; drept ochi, Soarele și Luna; gura [ți-e] rug aprins și flacara ei încinge lumea toată.
20. Întinderea dintre pământ și cer este cuprinsă de tine singur, ca și toate zările; văzându-ți forma ta uluitoare și groaznică, cele trei lumi sunt cutremurate, o Mare Suflet.
21. Mulțimile de zei se îndreaptă spre tine; unii speriați, cu mâinile împreunate rugator te preamaresc; spunând „Svasti” mulțimile de Maharshi și de Siddha te laudă cu imnuri nenumărate.
22. Toți Rudra, Aditya, Vasu, Sadhya, Vishvedeva, cei doi Ashvini, Maruții, toți Ushmapa, Gandharva, Yaksha, Asura și Siddha, toți te preamăresc uluiți.
23. Privindu-ți forma ta imensa, cu multe guri și ochi, o tu cel cu brațul mare, cu multe brațe, coapse și picioare, cu multe pântece, cu mulți colți îngrozitori, lumile sunt cutremurate; la fel și eu.
24. Privindu-te pe tine, care atingi cerul, luminat de nenumarate culori, cu gura larg cascata, cu uriașii ochi aprinsi, cutremurat în adâncul ființei [mele] nu-mi capăt stăpânirea și liniștea, o Vishnu.
25. Privind colții tăi îngrozitori și gurile tale ca focul Timpului de Apoi, nu [mai] știu [unde-s] zările, nu-mi găsesc loc de apărare; îndurare Stăpâne al zeilor, adăpost al lumii!
26. Şi toți acești fii ai lui Dhritarashtra împreună cu mulțimea regilor pământeni, Bhishma, Drona și fiul lui Suta cu capeteniile noastre de oști,
27. Se îndreaptă în grabă spre gurile tale înfioratoare, cu dinți îngrozitori; unii, prinși între dinți, se văd cu țestele sfărâmate.
28. Precum valurile cele multe ale fluviilor curg numai spre ocean, așa și eroii din lumea oamenilor intra în gurile tale care aruncă flăcări.
29. Precum spre flacăra aprinsă fluturii merg în grabă, la pieire, așa merge în grabă și omenirea spre gurile tale, la pieire.
30. Pe toți oamenii de pretutindeni îi lingi, mistuindu-i cu flăcarile gurii tale; razele tale fierbinți ard întreaga lume, umplând-o de strălucire, o Vishnu.
31. Spune-mi cine ești Tu, forma îngrozitoare? Plecăciune Ţie, Stăpâne al zeilor, îndurare! Vreau să te cunosc pe tine, obârșie, că nu-ți înțeleg căile.

Bhagavat a spus:
32. Eu sunt Timpul [atot]puternic, distrugător de lumi, pus în mișcare aici spre a trage lumea înapoi; chiar fără tine, ei tot nu vor [mai] fi, luptători orânduiți în armate dușmane.
33. Ridică-te deci, dobândește gloria; învingându-ți dușmanii, bucura-te de o domnie împlinită; ei sunt de dinainte doboriți de mine; tu fii doar unealta, o Savyasacin.
34. Pe Drona, Bhishma, Jayadratha, Karna ca și pe ceilalți oșteni eroi doboriți de mine, doboară-i, nu șovăi! Luptă! Vei învinge dușmanii în bătalie.

Sanjaya a spus:
35. Auzind aceste vorbe ale lui Keshava, cel ce purta coroana, cu mâinile împreunate, tremurând, salutându-l din nou pe Krishna, i-a spus cu vorba întretăiată, înspăimântat, în prosternare:

Arjuna a spus:
36. Drept este, Hrishikesha, ca de gloria ta se bucură lumea și năzuiește la dragostea ta, ca [demonii] Rakshas, înspăimântați, fug în [cele patru] zări, ca mulțimea de Siddha ți se închină.
37. Şi de ce nu s-ar închina, o Mare Suflet, întâiului făptuitor, mai mare chiar ca Brahman; Stăpâne nesfârșit al zeilor, adapost al lumii, Tu ești indestructibil, Fiinta și Neființa și Cel de dincolo[de ele].
38. Tu ești obârșia zeilor, Spiritul Începutului, Tu ești Supremul Orânduitor al acestei lumi, Tu ești Cel ce cunoaște și [tot tu] Cel ce trebuie cunoscut, Supremul Lacaș; prin Tine este desfășurat Totul, o Formă nesfârșită!
39. Tu ești Vayu, Yama, Agni, Varuna, Luna, Prajapati, Tu ești Străbunul; închinăciune Ţie! De o mie de ori, și înca închinăciune, închinăciune Ţie!
40. Închinăciune Ţie de la Rasarit și de la Apus! Închinăciune Ţie de pretutindeni, o Tu care ești Totul; putere nesfârșita, tărie nemăsurată! Tu le împlinești pe toate, și așa ești Totul.
41. Crezându-te un prieten pe care [poți] să-l chemi, „o Krishna, o Yadava, o prietene”, necunoscător al mareției Tale, din ușurință sau din prieteșug,
42. De Te-am suparat cu gluma pe când mergeam, stateam, ne odihneam sau mâncam, fie singuri, o Achyuta, fie cu alții de fața, îți cer iertare, Ţie celui de necuprins cu mintea.
43. Tatăl lumii care se mișcă și nu se mișcă, Tu ești; Tu ești obiectul adorării ei; ești învățătorul și mai mult decât învățătorul; Tu nu ai seaman, cum ar fi un altul mai presus de Tine? În cele trei lumi, ești putere fără seaman.
44. De aceea, plecându-mi trupul spre rugăciune, Te implor pe Tine, Stăpâne preamărit; trebuie să-mi ierți, precum tatăl – fiului, prietenul – prietenului, cel drag – celei dragi.
45. Vazând cele nemaivăzute încă, sunt înfiorat; mintea mi-e cutremurată de groază; îndurare Stăpân al zeilor, adapost al lumii! Arată-mi doar forma Ta, o zeule.
46. Cu coroana, cu ghioaga, cu disc în mina, doar așa vreau să Te vad; fii [iar] cu forma Ta cu patru brațe, o Tu cel cu o mie de brațe, care iei toate formele.

Bhagavat a spus:
47. Din îndurare, o Arjuna, ți-am aratat prin puterea magiei mele forma-mi supremă făcuta din lumină, întreagă, fără de sfârșit, cea a Începutului, de altul decât tine nevăzută încă.
48. Nici prin Vede, sacrificii, învățătura sau danii, și nici prin rituri sau asceze crunte, eu nu pot fi văzut în această formă în lumea oamenilor de altul decât de tine, o erou [al neamului] Kuru.
49. Sa nu ai frică și mintea tulburată văzând această formă a mea atât de îngrozitoare; fără spaimă, cu inima voioasă, privește din nou la aceasta formă a mea!

Sanjaya a spus:
50. Vorbindu-i astfel lui Arjuna, Vasudeva și-a aratat din nou forma lui; Marele Suflet l-a liniștit pe cel speriat, revenind la forma lui blândă.

Arjuna a spus:
51. Văzându-ți această formă omenească blândă o Janardana, acum mi-a revenit judecata, mi-am redobândit firea.

Bhagavat a spus:
52. Forma-mi cea greu de văzut, tu ai văzut-o; însăși zeii năzuiesc mereu s-o vadă.
53. Nici prin Vede, nici prin asceză, nici prin danii și prin sacrificiu, eu nu pot fi văzut precum m-ai văzut tu.
54. Însă printr-o dăruire unică, o Arjuna, eu pot fi cunoscut astfel, văzut cum sunt cu adevărat, și cuprins, o tu care-ți distrugi dușmanii.
55. Cel care săvârsește faptele întru mine, mă are pe mine ca ultim scop, dăruit mie, liber de înlănțuire, fără ură pentru toate ființele, acela merge la mine, o fiu al lui Pandu.

 

-XII-
Cartea a douaspezecea numită
YOGA DĂRUIRII DE SINE

Arjuna a spus:
1. Astfel, unii te adora pe tine, mereu uniți, dăruiți, [iar] alții [îl adoră] pe Cel Indestructibil și Nemanifestat; din aceștia care sunt cei mai pricepuți în yoga?

Bhagavat a spus:
2. Cei care pătrunzând cu inima în mine mă adora mereu uniți, cu credință supremă, aceia sunt socotiți de mine drept cei mai buni yoghini.
3. Însă cei care-l adora pe Cel Indestructibil, cel Nenumit, Cel Nemanifestat, Cel Atotpătrunzator, Cel ce nu poate fi gândit, Cel Neclintit, Cel Nemișcat, Cel Încremenit,
4. Stăpânidu-și totalitatea simțurilor, mereu cu mintea egală, dăruiți binelui tuturor ființelor, aceia mă dobândesc.
5. Cei care-și îndreaptă mintea asupra celui Nemanifestat au parte, pe deasupra, de nenumarate greutăți, căci condiția de nemanifestare este cu greu dobândită de cei ce au trup.
6. Cei care, renunțând la toate faptele lor pentru mine, devotați mie, mă adora în timp ce mediteaza la mine, printr-o yoga exclusivă,
7. Pentru ei, care au pătruns cu gândirea în mine, eu sunt cel care îi scoate fără întârziere din oceanul morții și al renașterilor (samsara).
8. Pune-ți în mine inima ta; pătrunde în mine cu mintea ta; în mine vei locui după aceea, neîndoios.
9. De nu poti să-ți aduni mintea neclintită în mine, atunci, O Dhananjaya, caută să mă dobândești prin exercițiul yoga.
10. De nu ești în stare nici de exercițiul yoga, dăruiește-mi mie faptele. De săvârsești toate faptele avându-mă pe mine drept scop, vei obține desăvârșirea spirituală.
11. De nu ești în stare să îndeplinești nici aceasta, atunci având sprijin în unirea cu mine, săvârsește părăsirea fructului tuturor faptelor, stăpân pe sine.
12. Cunoașterea este mai bună decât exercițiul; concentrarea minții întrece Cunoașterea; renunțarea la fructul [faptelor] întrece concentrarea minții; iar liniștea vine imediat după renunțare.
13. Fără să urască nici o ființa, prietenos și milos, fără [să gândească] „al meu” și „eu”, același în durere sau bucurie, răbdător.
14. Mereu mulțumit, yoghinul cu sinele stăpânit, care-și ține hotăririle, năzuind spre mine cu inima și cu mintea, cel dăruit mie, acela mi-e drag.
15. Cel de care nu se teme lumea și care nu se teme de lume, care este eliberat de zbuciumul bucuriei, furiei și fricii, acela mi-e drag.
16. Nelegat [de nimic], cinstit, priceput, străin de toate, din care a plecat suferința, renunțând să treacă la orice faptă, cel care este dăruit mie, acela mi-e drag.
17. Cel care nu se bucură, nu urăște, nu se supară, nu dorește, care renunță la bine și rau, cel astfel dăruit, acela mi-e drag.
18. Același cu dușmanii sau prietenii, ca și la cinste și dispreț, la frig și caldură, același la fericire și durere, scapăt de înlănțuire,
19. Nepăsător la insultă sau laudă, tăcut, mulțumit cu orice, fără casă, cu mintea neclintită, dăruit mie – așa este omul drag [mie].
20. Însă cei care adora aceasta Lege nemuritoare, așa cum [ți-]a fost spusă, credincioși, avându-mă pe mine drept ultim scop, dăruiți, aceia îmi sunt foarte dragi.

 

XIII-
Cartea a treisprezecea numită
YOGA DISCRIMINĂRII ÎNTRE NATURĂ ŞI SPIRIT

Bhagavat a spus:
1. Trupul acesta, o fiu al lui Kunti, este numit „câmp”; celui care îl cunoaște i se spune „cunoscător al câmpului”.
2. Cunoscătorul câmpului, să știi, eu sunt, în toate câmpurile, o Bharata; cunoașterea câmpului și a cunoscătorului câmpului – pe aceasta o socotesc Cunoaștere.
3. Află de la mine, pe scurt, ce este acest câmp, cu cine seamană și de unde vine, iar despre celălalt [cunoscătorul câmpului], ce este și care-i este puterea.
4. A fost cântat de multe ori în versuri felurite de fiecare Rishi, și în cuvinte pline de temei și limpezi în Brahma-sutra.
5. Marile Elemente, Eul, Mintea, Cel Nemanifestat, cele zece forțe și [încă] una, cele cinci pasuni ale simțurilor,
6. Dorința, ura, fericirea, durerea, corpul, gândirea, neclintirea – aceasta este, pe scurt spus, câmpul cu transformarile lui.
7. A nu fi mândru, a nu fi prefăcut, nevătamarea, răbdarea, dreapta purtare, cinstirea învățătorului, curația și statornicia, stăpânirea de sine,
8. Renunțarea la obiectele simțurilor, lepadarea de sine, înțelegerea răului [care vine din] naștere, moarte, bătrânețe și boala,
9. Desprins, nelegat de copii, soție, casă și celelalte, mereu egal [în spirit], de se întimplă cele dorite sau nedorite,
10. Mie, dăruire neântreruptă, printr-o yoga fără abatere, așezarea în locuri singuratice, dezgust de a se aduna cu oamenii,
11. Continua Cunoaștere a Sinelui Suprem, înțelegerea rostului cunoașterii adevărului – aceasta este Cunoașterea; ceea ce este altfel decât aceasta se numește necunoaștere.
12. Îți voi dezvălui obiectul Cunoașterii, pe care cunoscându-l se dobândește nemurirea; este supremul Brahman, fără de început, despre care se spune ca nu este nici Fiinta, nici Neființa.
13. El are pretutindeni mâini și picioare; pretutindeni ochi, capete și fețe; pretutindeni are urechi; se află în lume, învăluând totul.
14. Părând a avea însușirile tuturor simțurilor, el este lipsit [totuși] de toate simțurile; este desprins și susține totul; lipsit de Tendințe, are [totuși] parte de Tendințe.
15. Înăuntrul și în afara ființelor, mișcător și nemișcător, este de necunoscut din cauza subtilității [sale]; când este aproape este departe.
16. Neîmpărțit, sălășluiește în ființe ca și cum [ar fi] împărțit; el trebuie cunoscut drept cel ce susține ființele, drept cel ce le distruge, drept cel ce le creează.
17. I se spune strălucirea strălucirilor, cel de dincolo de tenebre, Cunoaștere și obiect al Cunoașterii, cel ce se dobândește prin Cunoaștere, cel ce stă în inima Totului.
18. Ti-am vorbit pe scurt de câmp, de Cunoaștere, de obiectul Cunoașterii; cel dăruit mie, știind [aceasta], se apropie de ființa mea.
19. Natura și Spiritul, să știi, sunt ambele fără de început; transformarile și Tendințele, să știi, se nasc din Natură.
20. Dacă există efect, instrument și făptuitor, cauza lor se numește Natura; dacă cineva are parte de bucurii și de dureri, cauza se numește Spirit.
21. Spiritul care stă în Natura ia parte la Tendințele născute din Natura; înlănțuirea lui de Tendințe este cauza nașterii dintr-o matcă bună sau rea.
22. „Cel care privește”, „cel care hotaraște”, „cel care suporta”, „cel care are parte”, „Marele Stăpân Divin”, „Sinele Suprem” – așa este numit Spiritul Suprem în acest trup.
23. Cel care cunoaște astfel Spiritul și Natura împreună cu Tendințele, oricum ar trăi, nu se mai naște din nou.
24. Unii, cu ajutorul meditației, văd ei însiși Sinele în sinea lor; alții, prin Samkhya și Yoga, iar alții prin yoga faptei.
25. Unii, necunoscându-l astfel, îl adoră din auzite de la alții; chiar și aceștia trec dincolo de moarte, având drept ultim scop învățătura revelată.
26. Ori de câte ori se naște o ființa mișcătoare sau nemișcătoare, să știi, este din cauza unirii cunoscătorului câmpului cu câmpul, o tu, [cel puternic ca un] taur [printre] Bharata.
27. Cel care-l vede pe Supremul Stăpân Divin sălășuind la fel în toate ființele, nepieritor când acestea pier, acela este cel care vede.
28. Căci dacă-l vede pe Stăpânul Divin sălășluând la fel pretutindeni, nu-și lovește singur Sinele, și ajunge astfel la condiția supremă.
29. Cel care vede ca pretutindeni toate faptele sunt îndeplinite de Natură, și ca Sinele este nefăptuitor, acela este cel care vede.
30. Când descoperă că diversitatea ființelor este Unitate, și că numai aceasta se fărămițează, atunci se apropie de Brahman.
31. Fiind fără de început și lipsit de Tendințe, Sinele Suprem este neclintit; deși sălășluiește în corp, o fiu al lui Kunti, el nu făptuiește și nu este întinat.
32. Precum eterul omniprezent nu este întinat din cauza subtilității sale, așa și Sinele care sălășluiește pretutindeni în trup, nu este intinat.
33. Precum soarele luminează singur întreaga lume, tot așa și stăpânul câmpului luminează întregul câmp, o Bharata.
34. Cei care prin ochiul cunoașterii au văzut astfel deosebirea dintre câmp și cunoscătorul câmpului, [precum] și eliberarea ființelor de Natura, ajung la Cel Suprem.

 

-XIV-
Cartea a patrusprezecea numită
YOGA DEOSEBIRII CELOR TREI TENDINŢE

Bhagavat a spus:
1. Îți voi dezvălui mai departe suprema și cea mai desăvârșită Cunoaștere dintre Cunoașteri, pe care cunoscând-o, asceții toți au ajuns, de aici, la suprema desăvârșire spirituală.
2. Luând sprijin în această Cunoaștere, au devenit asemenea mie; la creația Lumii, nu se mai nasc, și la topirea ei, nu se tem.
3. Matca mea este Marele Brahman; în el pun eu samânta; din el se nasc toate ființele, o Bharata.
4. Trupurilor care se nasc din orice matca, o fiu al lui Kunti, lor, Marele Brahman le este matca, [iar] eu, tatăl care dă samânta.
5. Sattva, rajas și tamas sunt Tendințele născute din Natura; ele înlănțuie în trup, o tu cel cu brațul mare, pe neclintitul întrupat.
6. Între acestea, sattva fiind fără de pată, este lumina și ne-chin; ea înlănțuie prin legătura fericirii și prin legătura cunoașterii.
7. Rajas, să știi, are pasiunea ca esența, se naște din sete și legătura; ea înlănțuie, o fiu al lui Kunti, pe cel întrupat, prin legătura faptei.
8. Tamas, să știi, este necunoașterea, este tulburarea minții, a tot ce este întrupat; ea înlănțuie prin delăsare, lene și somn, o Bharata.
9. Sattva leagă de fericire, rajas – de acțiune, o Bharata; tamas însă, învăluând Cunoașterea, leagă de delăsare.
10. Sattva apare învingând pe rajas și tamas, o Bharata; rajas [învingând] pe sattva și tamas, iar tamas învingând pe sattva și rajas.
11. Când lumina, Cunoașterea, ia naștere în toate portile acestui trup, atunci să se știe ca sattva a sporit.
12. Năzuința vie, activitatea, trecerea la fapte, neliniștea, dorința, ele se nasc când sporește rajas, o tu [cel puternic ca un] taur [printre] Bharata.
13. Întunecarea și neactivitatea, delăsarea și întunecarea minții, ele se nasc când sporeste tamas, o bucurie a neamului Kuru.
14. Dacă sattva este sporit când moare omul, atunci el merge spre lumile nepătate ale celei mai înalte Cunoașteri.
15. Dacă rajas [este sporit] când moare omul, el renaște printre cei legați de faptă; dacă tamas [este sporit] când moare omul, el renaște în matca unei [ființe] cu mintea tulburată.
16. Despre fructul fără pată al unei fapte bune se spune că ține de sattva; însă fructul lui rajas este suferința, fructul lui tamas – necunoașterea.
17. Din sattva se naște Cunoașterea, din rajas nazuința vie; delăsarea și tulburarea minții vin din tamas, la fel ca și necunoașterea.
18. Cei care se află în sattva merg în sus; cei care țin de rajas stau la mijloc; cei care stau sub acțiunea ultimei dintre Tendințe, cei care țin de tamas, merg în jos.
19. Când cel care vede își da seama ca nu e alt făptuitor decât Tendințele, și-l cunoaște pe cel de dincolo de Tendințe, acela se apropie de ființa mea.
20. Cel întrupat trecând dincolo de aceste trei Tendințe care sunt originea trupului, eliberat de naștere, moarte, bătrânețe și durere, dobândește nemurirea.

Arjuna a spus:
21. După ce semne este [recunoscut] cel trecut de cele trei Tendințe, Stăpâne? În cel fel se poarta și cum trece dincolo de aceste trei Tendințe?

Bhagavat a spus:
22. El nu urăște lumina, activitatea și tulburarea minții; el nu le doreste, o fiu al lui Pandu, nici când se arată, nici când pier.
23. Cel care stând ca un străin nu este clintit de Tendințe, cel care își zice numai „Tendințele acționează”, care se țintuiește și nu se clintește,
24. Același în suferință și fericire, mulțumit, [privind] la fel la un bulgăre de pământ, piatră sau aur, nepăsător la ce-i plăcut și neplăcut, neclintit, nepăsător la defaimare și laudă,
25. Nepăsător la cinstire și dispreț, nepăsător de-i cineva prieten sau dușman, renunțând să treacă la orice faptă, despre acesta se spune ca a trecut de Tendințe.
26. Cel care mă cinstește cu yoga dăruirii, fără abatere, acela trecând dincolo de aceste Tendințe, poate să devina una cu Brahman.
27. Eu sunt temelia lui Brahman cel nemuritor și neclintit, a Legii eterne și a fericirii depline.

 

-XV-
Cartea a cincisprezecea numită
YOGA SPIRITULUI SUPREM

Bhagavat a spus:
1. Se spune ca există un smochin etern, cu rădăcina în sus și crengile în jos, ale carui frunze sunt imnurile vedice; cel care-l cunoaște, acela cunoaște Veda.
2. Crengile sale se întind în jos și în sus; crescute din Tendințe au drept mlădițe obiectul simțurilor; rădăcinile care coboară în jos sunt legate de fapte în lumea oamenilor.
3. De aici nu i se vede forma, nici capătul, nici începutul și nici cât ține; tăind acest smochin cu rădăcini adânci, cu securea puternică a desprinderii [de lume],
4. Trebuie aflat tărâmul de unde cei plecați nu se mai întorc. Către acest Spirit al Începutului mă îndrept, de unde a izbucnit stravechea mișcare.
5. Cei fără mândrie și tulburare a minții, care au învins păcatul înlănțuirii, mereu [îndreptați] asupra Sinelui Suprem, cu dorințele stinse, eliberați de dualitatea numită fericire-durere, merg fără să rătăcească, spre acest tărâm neclintit.
6. Pe acesta nu-l luminează nici Soarele, nici Luna, nici focul; de unde plecând nu te mai întorci, acela este lăcașul meu suprem.
7. O parte a mea, devenita viața în lumea celor vii, târăște necontenit [după sine] simțurile care, cu cel intern, sunt șase, și care se află în Natură;
8. De capătă un corp sau chiar de-l părăsește, Stăpânul luându-le, merge cu ele, așa precum vântul cu parfumurile din lăcașul [lor].
9. Prin stăpânirea auzului, văzului, tactului, gustului, mirosului ca și a simțului intern, el ajunge la obiectele simțurilor.
10. Cei cu mintea tulburată nu-l văd când pleacă [din trup] sau stă [în trup] sau când legat de Tendințe ia parte la viața; îl văd cei care au ochiul Cunoașterii.
11. Yoghinii care se străduiesc, îl văd stând în sinea lui; cei nedesăvârșiti, lipsiți de gândire, chiar dacă se străduiesc, nu-l văd.
12. Strălucirea plecată din Soare, care luminează întreaga lume, cea din Luna și din foc – strălucirea aceasta, să știi, a mea este.
13. Pătrunzând în pământ, susțin toate ființele prin forța [mea]; eu hrănesc ierburile toate, când devin Soma, esența sevelor.
14. Devenind [focul] Vaishvanara care sălășluiește în trupul viețuitoarelor, împreună cu suflurile inspirator și expirator, eu coc hrana cea de patru feluri.
15. Eu sunt așezat în inima Totului; de la mine [vin] ținerea de minte, Cunoașterea și ce-i opus [lor], eu sunt cel pe care-l dezvăluie toate Vedele, eu sunt cel ce-a făcut Vedanta, și numai eu sunt cel ce cunoaște Vedele.
16. În lume există două Spirite, cel destructibil și cel indestructibil; cel destructibil este una cu toate ființele, celui indestructibil i se spune cel neclintit.
17. Există însă un alt Spirit mai presus de toate, numit Sinele Suprem – care, pătrunzând cele trei lumi, le susține – Stăpânul Divin neclintit.
18. Deoarece sunt dincolo de cel destructibil, și mai presus chiar de cel indestructibil, de aceea sunt cunoscut în lume și în Vede ca Spirit Suprem.
19. Cel care mă cunoște astfel, fără tulburarea minții, ca Spirit Suprem, [numai] acel a toate cunoscător mi se dăruiește cu întreaga ființă, o Bharata.
20. Astfel, [ți-]am spus învățătura cea mai tainică, o tu cel fără de pată; înțelegând-o, devii înțelept și ești cu datoria împlinită, o Bharata.

 

-XVI-
Cartea a șasesprezecea numită
YOGA DEOSEBIRII DINTRE STAREA DIVINĂ ŞI CEA DEMONICĂ

Bhagavat a spus:
1. Lipsa de frică, curația inimii, statornicia în Cunoaștere și yoga, dăruirea, înfrânarea, sacrificiul, învățătura, asceza, dreapta purtare,
2. Nevătamarea, adevărul, lipsa mâniei, renunțarea, liniștea, neclevetirea, mila pentru viețuitoare, nerâvnirea, blândețea, sfioșenia, cumpătarea,
3. Tăria, iertarea, hotărârea, curația, ne-dușmania, ne-mândria sunt ale acelui născut pentru o stare divină, o Bharata!
4. Fățărnicia, disprețul și mândria, mânia și asprimea, ca și necunoașterea sunt ale celui născut pentru o stare demonică.
5. Starea divină, se știe, duce la eliberare; cea demonică duce la înlănțuire; nu fi îndurerat, ești născut pentru o stare divină, o fiu al lui Pandu.
6. Există două plăsmuiri ale ființelor în aceasta lume; cea divina și cea demonică. Pe cea divină ți-am dezvăluit-o cu de-amanuntul; ascult-o, o fiu al lui Pritha, pe cea demonică.
7. Oamenii demonici nu cunosc nici activitatea, nici inactivitatea; în ei nu există nici curație, nici regulă în purtare, nici adevăr.
8. Aceștia spun ca lumea este fără adevăr, fără bază, fără stăpân, născută fără înlănțuire [cauzală], având dorința drept temei; ce altceva?
9. Sprijinindu-se pe aceasta părere, cei care și-au pierdut Sinele, puțini la minte, crunți la fapte și răufacatori, se nasc spre distrugerea lumii.
10. Dedați dorințelor ce nu pot fi împlinite, plini de fățărnicie, mândrie și dispreț, luând din cauza tulburării minții apucături rele, iscă deprinderi josnice.
11. Cuprinși de nenumărate griji ce sfirșesc o data cu moartea, având mai presus de toate dorințele și bucuria cărnii, încredințati ca asta e totul,
12. Înlanțuiți de sute de năzuinti, stăpâniți de dorință și mânie, doresc să strângă bogății [pe cai] nedrepte, pentru a-și împlini poftele.
13. „Azi am dobândit aceasta”, „îmi voi împlini această dorință”, „acest bun este și acela va fi altă dată al meu”,
14. „Acest dușman l-am doborât și-i voi doborî și pe ceilalți”, „Stăpânul Divin eu sunt”, „am parte de bucurii, mă împlinesc, sunt puternic, fericit”.
15. „Sânt bogat, de neam nobil, cine mai este ca mine?”, „Voi pune să se facă sacrificii, voi face danii, mă voi bucura”, așa gândesc cei tulburați de necunoaștere.
16. Bântuiți de nenumărate gânduri, învăluiți în plasa tulburării minții, prinși de împlinirea poftelor, cad în infernul cel necurat.
17. Plini de sine, vanitoși, plini de mândria averii și de dispreț, sacrifică doar cu numele, cu fațarnicie, nu după cum este rânduit.
18. Sprijiniți pe egoism, forță, dispreț, dorință și mânie, mă urăsc în corpul lor și al celorlalți, pismuitori.
19. Pe acești haini cruzi, cei mai josnici dintre oameni, pe acești uriți la chip, în [nenumăratele] renașteri (samsara) îi arunc mereu numai în matci demonice.
20. Acești rătăciți, intrați în matca demonică, din naștere în naștere, nedobândindu-mă pe mine, o fiu al lui Kunti, merg spre treapta cea mai de jos.
21. Întreita este aceasta poarta a infernului în care se pierde Sinele: dorință, ură și pofta; să fie lepădate, deci acestea trei.
22. Omul care s-a eliberat de cele trei porți ale întunericului, o fiu al lui Kunti, merge spre propriul sau bine, și ajunge la condiția supremă.
23. Cel care lepădându-se de ce-i rânduit în Shastra merge după bunul sau plac, nu dobândește nici desăvârșirea spirituală, nici fericirea și nici condiția supremă.
24. De aceea, Shastra să-ți fie canonul când hotaraști ce trebuie și ce nu trebuie făcut; cunoscând fapta cuprinsă în rânduielile din Shastra, tu trebuie să o îndeplinești aici.

 

-XVII-
Cartea a șaptesprezecea numită
YOGA DEOSEBIRII CELOR TREI CREDINŢE

Arjuna a spus:
1. Cei care, lepădându-se de ce-i rânduit în Shastra, sacrifică pătrunși de credință, în ce stare se alfă, o Krishna? [În] sattva, rajas sau tamas?

Bhagavat a spus:
2. Credința celor întrupați este de trei feluri, născută din firea [fiecaruia]; ea ține se sattva, rajas și tamas; ascult-o:
3. Credința fiecaruia, o Bharata, este pe masura firii sale; omul este făcut din credința [lui]; cum îi este credința așa este și el.
4. Cei ce tin de sattva sacrifică zeilor; cei ce tin de rajas [sacrifică demonilor] Yaksha și Rakshas, iar cei ce tin de tamas, celor plecați (preta) și stafiilor (bhuta).
5. Oamenii care săvârșesc asceze crunte, nerânduite în Shastra, cuprinși de fațarnicie și egoism, stăpâniți de dorință, patimă și violență,
6. Cei fără minte, care vlăguiesc mulțimea elementelor în trup, și chiar pe mine cel care sălășluiesc în mijlocul trupului – aceștia să-i știi, au îndemnuri demonice.
7. Hrana ce place tuturor este de trei feluri; la fel și sacrificiul, asceza și dania; asculta deosebirea dintre ele:
8. Bucatele care sporesc viața, vioiciunea, puterea, sanatatea, fericirea și bucuria – cele gustoase, cu ulei, care nu se strică, plăcute – le plac celor ce tin de sattva.
9. Bucatele amare, acre, sărate, prea fierbinți, iuți, fără gust, care ard – plăcute celor ce țin de rajas – sunt dătătoare de suferință, suparare și boală.
10. Stătută, cu gust pierdut, rău mirositoare, stricată, resturi nepotrivite pentru sacrificiu – așa este mâncarea ce place celor ce țin de tamas.
11. Sacrificiul statornicit de canoane, care este făcut de cei ce nu-[i] doresc fructul, cu mintea concentrată [spunându-și] „trebuie adus sacrificiul”, [acest sacrificiu] ține de sattva.
12. Însă, de se sacrifică în vederea fructului [său], și mai mult, din fățărnicie, acest sacrificiu, să știi, o Bharata ține de rajas.
13. Sacrificiul care nu este rânduit, în care nu se dau bucate, lipsit de mantra, fără răsplată pentru preot, lipsit de credința – se spune că ține de tamas.
14. Adorarea zeilor, a celor născuți de două ori, a învățătorilor și a înțelepților, curația sufletească, cinstea, castitatea, nevătămarea – [iată ce] se numește asceza trupului.
15. Cuvântul care nu tulbură, adevărat, plăcut și prietenos, recitarea Vedelor – iată ce se numește asceza cuvântului.
16. Seninatatea minții, blândețea, tăcerea, stăpânirea de sine, curația inimi – iată ce se numește asceza minții.
17. Acestei întreite asceze, săvârșită cu credință neîntrecută, de oamenii care practică yoga, care nu doresc fructul acțiunilor, i se spune că ține de sattva.
18. Despre asceza săvârșită cu fățărnicie pentru a dobândi cinstire și adorare se spune aici că ține de rajas; [ea este] trecătoare, nestatornică.
19. Ascezei care este făcută sub stăpânirea tulburării minții, prin chinuirea propriei ființe sau pentru distrugerea alteia, i se spune că ține de tamas.
20. Daniei, care este săvârșită cu gândul „trebuie dat”, care nu-i spre folos, la vreme și loc [potrivite], când [primitorul] este un vas ales, i se spune că ține de sattva.
21. Şi dacă dania este făcută spre folos, urmărind fructul cu de-a sila, i se spune că ține de rajas.
22. Daniei, făcută la loc și vreme nepotrivite, unora care nu sunt vase alese, fără cinstire și cu dispreț, i se spune că ține de tamas.
23. S-a spus ca „OM TAT SAT” este întreitul nume al lui Brahman. Prin el au fost rânduite, în Vremea Începutului, Brahmanele, Vedele și sacrificiile.
24. De aceea, totdeauna, se trece la înfăptuirea sacrificiilor, daniilor și ascezelor cuprinse în canoane, de către cei care învăța Veda, rostindu-se [mai întâi silaba] AUM.
25. Cei care doresc eliberarea trec la înfăptuirea feluritelor sacrificii și asceze, ca și la înfăptuirea daniilor carora nu le doresc fructul, rostind mai întâi [cuvântul] tat.
26. Cuvântul sat este folosit pentru ceea ce există și pentru ceea ce este bun; cuvântul sat se foloseste de asemenea, o fiu al lui Pritha, pentru riturile rânduite.
27. I se spune sat statorniciei în sacrificiu, în asceză sau în danie, la fel ca și faptei care năzuiește spre acestea.
28. La ceea ce este făcut cu necredința, fie ofranda, danie sau asceza, i se spune asat, o fiu al lui Pritha; aceasta nu există nici aici, nici dincolo.

 

-XVIII-
Cartea a optsprezecea numită
YOGA RENUNŢĂRII ŞI A ELIBERĂRII

Arjuna a spus:
1. Vreau să cunosc, o Hrishikesha, o tu cel cu brațul mare, învingator [al demonului] Keshi, ce este renunțarea și lepadarea, pe fiecare în parte.

Bhagavat a spus:
2. Poeții știu ca renunțarea e părăsirea faptelor născute din dorință și clarvăzătorii spun că lepădarea este părăsirea tuturor fructelor faptelor.
3. „Trebuie lepădată ca un păcat”, așa spun unii înțelepți despre faptă; „sacrificiul, dania și asceza sunt fapta care nu trebuie părăsită”, spun alții.
4. Ascultă parerea mea cea adevărată despre lepădare, o cel mai bun dintre Bharata, o tu cel [ca un] tigru [printre] oameni; lepădarea este știută ca fiind de trei feluri:
5. Sacrificiul, dania și asceza sunt fapta care nu trebuie lepădată; ele trebuie îndeplinite; sacrificiul, dania și asceza sunt mijloace de purificare a celor înțelepti.
6. Aceste fapte trebuie îndeplinite, lepădând legătura fața de fructele [lor]; aceasta este, o fiu al lui Pritha, parerea mea cea supremă.
7. Renuntarea la fapta rânduită nu este cuvenită; lepădarea acesteia din cauza tulburării minții este știută că ține de tamas.
8. Dacă de frica chinurilor trupești, s-ar lepada fapta, spunându-se „este durere”, s-ar săvârși o lepădare ce ține de rajas; nu astfel se dobândește fructul lepădării.
9. Dacă fapta rânduită, o Arjuna, se îndeplinește spunându-se „trebuie făcută”, lepădând înlănțuirea [fața de ea], precum și de fructul [ei], această lepădare este socotită că ține de sattva.
10. Cel care s-a lepădat, pătruns de sattva, acel înțelept care a tăiat îndoiala, nu urăște fapta care nu-i pe plac și nu se leapădă de fapta care-i pe plac.
11. Însă cel ce poarta trup nu poate să se lepede de toate faptele; cel care se leapădă de fructul faptelor, numai aceluia i se spune ca se leapădă.
12. Nedorit, dorit și amestecat, [așa] este [în lumea de] dincolo întreitul fruct al faptelor pentru cei care nu se leapădă; însă niciodată pentru cei care renunță.
13. Află de la mine, o tu cel cu brațul mare, cele cinci cauze care duc la îndeplinirea tuturor faptelor, precum sunt spuse în învățătura Samkhya:
14. Temelia, făptuitorul, fiecare instrument în parte, cu diversele activitați speciale, și ceea ce-i divin al cincilea.
15. La orice fapta la care trece omul cu trupul, cu cuvântul sau cu gândul, fie ea cuvenită sau necuvenită, cauzele ei sunt acestea cinci.
16. Așa fiind, cel care, din cauza minții sale necoapte, vede în Sine singurul făptuitor, acest om greu la minte nu vede.
17. Cel a carui gândire nu este stăpânită de egoism, a carui minte nu se întinează, ucigându-i chiar pe toți acești oameni, el [totuși] nu ucide și nu este înlănțuit.
18. Cunoașterea, obiectul Cunoașterii și cel care cunoaște sunt cele trei imbolduri la fapta; instrumentul, obiectul și făptuitorul sunt cele trei părți ale făptuirii.
19. Cunoașterea, fapta și făptuitorul sunt de trei feluri, împărțite după [cele trei] Tendințe – așa se spune în învățătura despre cele trei Tendințe; ascultă cum sunt acestea cu adevărat:
20. Cunoașterea prin care vezi în toate ființele o singură existență neclintită, neîmpărțită în [cele] ce-s împărțite – să știi, ea ține de sattva.
21. Cunoașterea care prin separare vede în toate ființele existente deosebite, de diferite feluri – acea Cunoaștere, să știi, ține de rajas.
22. Despre [cunoașterea] care este legata de un singur efect ca și cum ar fi totul, lipsită de temei, lipsită de adevărul lucrurilor și strâmtă – despre ea se spune că ține de tamas.
23. Fapta rânduită, lipsită de înlănțuire, împlinită fără dorință sau ură de cel care nu-i dorește fructul – se spune că ține de sattva.
24. Însă despre fapta care este îndeplinită cu multă strădanie de cel care nazuiește la obiectul dorinței sau cu egoism – se spune că ține de rajas.
25. Faptei care din cauza tulburării minții nu ține seama de urmari, pierderi, vătămare și de ce-i cu putință – i se spune că ține de tamas.
26. Făptuitorului eliberat de înlănțuire, care nu spune „eu”, plin de staruință și hotărire, același în reușita și nereușită – i se spune că ține de sattva.
27. Făptuitorul care năzuiește spre fructul acțiunilor, patimaș, violent din fire, impur, stăpânit de bucurie și întristare – este știut că ține de rajas.
28. Făptuitorului cu mintea împrăștiată, necioplită, vanitos, prefăcut, necinstit, lăsător, descumpănit și nehotărit – i se spune că ține de tamas.
29. Asculta, o Dhananjaya, întreita împărțire a minții și a stăruinții [făcută] după [cele trei] Tendințe, pe care ți-o dezvălui în întregime și pentru fiecare în parte:
30. Mintea care cunoaște ce-i activitatea și inactivitatea, ce trebuie și ce nu trebuie înfăptuit, frica și lipsa fricii, înlănțuirea și eliberarea – acea [minte], o fiu al lui Pritha, ține de sattva.
31. Mintea care nu-și da seama de ce-i Lege și nelege, de ce trebuie și nu trebuie făcut, aceasta înțelegere, o fiu al lui Pritha, ține de rajas.
32. Cea care, învăluită în întunecime, socotește nelegiuirea drept Lege, și toate lucrurile pe de-a-ndoaselea – acea minte, o fiu al lui Pritha, ține de tamas.
33. Stăruința care, prin yoga statornica, înfrânează simțul intern, suflurile vitale și simțurile – acea stăruință ține de sattva.
34. Stăruința, o Arjuna, cu care cel ce urmărește fructul [faptelor] păstrează după împrejurare [și] Legea și obiectele plăcerilor – acea [stăruință], o fiu al lui Pritha, ține de rajas.
35. Stăruința cu care cel greu de minte, care nu leapădă somnul, frica, întristarea, descumpanirea și mândria- acea [stăruință], o fiu al lui Pritha, ține de tamas.
36. Acum ascultă de la mine, o tu [cel puternic ca un] taur [printre] Bharata, despre întreita fericire de care [omul] se bucură prin exercițiu repetat și în care ajunge la capătul durerii,
37. Cea care la început este ca otrava, la sfârșit ca nectarul nemuririi (amrita), care se naște din lumina Cunoașterii Sinelui – ei i se spune că ține de sattva.
38. Fericirii [născute] din contactul simțurilor cu obiectul lor, care la început este ca nectarul nemuririi (amrta), iar la sfârșit ca otravă – i se spune că ține de rajas.
39. Fericirii care de la început și pină la urmă este o tulburare a Sinelui, născută din somn, delăsare și nepăsare – i se spune că ține de tamas.
40. Nu există pe pământ sau în cer, printre zei, vreo faptură care să fie eliberată de aceste trei Tendințe născute din Natură.
41. Pentru brahmani, kshatriya, vaishya și shudra, datoriile, o tu care-ți distrugi dușmanii, sunt împărțite după Tendințele născute din firea fiecaruia.
42. Liniștea, stăpânirea de sine, asceza, puritatea, răbdarea, dreapta purtare, Cunoașterea, înțelegerea și credința – aceasta-i datoria brahmanului, născuta în firea lui.
43. Bărbăția, forța, neclintirea și îndemânarea, ca și nedarea înapoi în luptă, dăruirea, faptul de a fi rege – aceasta-i datoria unui kshatriya, născuta în firea lui.
44. Munca ogoarelor, creșterea vitelor și negoțul – iată datoria unui vaishya, născută în firea lui; datoria unui shudra născută în firea lui, este de a-i sluji [pe ceilalți].
45. Îndrăgindu-și propria să datorie, omul își atinge desăvârșirea. Află cum își dobândește desăvârșirea cel care își îndrăgește propria să datorie:
46. Cinstind prin ofranda faptelor sale proprii pe Cel de la care au pornit toate, de către care acest Tot a fost desfășurat, omul dobândește desăvârșirea.
47. Mai bună este Legea proprie (svadharma), [deși] imperfectă decât o lege straină corect îndeplinită; înfăptuind ceea ce ține de firea lui, [omul] nu-și atrage păcatul.
48. Nu trebuie să te lepezi, o fiu al lui Kunti, de fapta cu care te-ai născut, fie ea cu păcat; orice fapta la care ai trece este învăluită de păcat, precum focul de fum.
49. Cel cu mintea desprinsă, oricând stăpân pe sine, pe care l-a părăsit dorință, ajunge prin asceză la suprema desăvârșire a nefăptuirii.
50. O fiu al lui Kunti, află de la mine, pe scurt, suprema treaptă a Cunoașterii: cum dobândind desăvârșirea, îl dobândești și pe Brahman.
51. Cel înzestrat cu o minte limpede și cu stăruința, care se înfrinează lepădându-se de sunet și de celelalte obiecte ale simțurilor, care renunța la patimă și ură,
52. Cel care stă într-un loc singuratic, mănâcă puțin, își stăpânește cuvântul, trupul și mintea, mereu absorbit în concentrația yoga, pătruns de renunțare,
53. Lepădându-se de egoism, violență, mândrie, dorință și ură, de bunuri lumești, cel lipsit de [gândul] „al meu” liniștit, el poate să ajungă una cu Brahman.
54. Ajuns una cu Brahman, cu Sinele iluminat, nu se întristează și nu dorește, același cu toate ființele, dobândește suprema dăruire către mine.
55. Prin dăruire mă recunoaște ce și cum sunt într-adevăr; cunoscându-mă cum sunt într-adevăr, intră atunci de îndată în mine.
56. Oricare ar fi faptele pe care le-ar savârși, oricând, luând sprijin în mine, dobândește, prin îndurarea mea, tărâmul cel veșnic și neclintit.
57. Lepădând în gând toate faptele în mine, avându-mă ca ultim scop, luând sprijin în yoga cunoașterii, fii mereu cu gândul la mine!
58. Cu mintea la mine, vei trece, prin îndurarea mea, peste toate impasurile; dacă însă, din cauza egoismului, nu vei asculta [povața mea], te vei pierde.
59. Dacă sprijinindu-te [doar] pe egoismul tau, gândești „nu voi lupta”, zadarnică îți este hotărirea; Natura ta te va sili.
60. Ețti legat de fapta născută din firea ta, o fiu al lui Kunti; ceea ce, din cauza tulburării minții, nu dorești să făptuiești, vei făptui silit.
61. Stăpânul Divin stă în lăcașul din inima tuturor ființelor, o Arjuna, și mișcă prin magia lui toate ființele [ca] trase de sfori.
62. La el să cauți adapost, cu toata ființa ta, o Bharata. Prin îndurarea lui vei dobândi liniștea suprema, locul cel veșnic.
63. Astfel, ți-am împartașit Cunoașterea, care-i mai tainică decât [orice] taină; cercetând-o pe de-a întregul, fă cum vrei!
64. Ascultă, încă o data, supremul meu cuvânt, cel mai tainic dintre toate; mi-ești foarte drag, și-ți voi spune ce-ți e spre bine.
65. Fii cu mintea la mine, dăruit mie, sacrifică-mi mie, cinstește-mă pe mine; la mine vei veni, da, ți-o făgăduiesc, mi-ești drag.
66. Lepădând toate Legile, vino la mine, singur adapost; de toate păcatele eu te voi mântui; lasă întristarea!
67. Acest [cuvânt] nu trebuie împartașit vreodată celui care nu e ascet, nu-i dăruit, care nu-i în ascultare, care cârtește împotriva-mi.
68. Cel care va spune aceasta suprema taină celor dăruiți mie, făcându-mi suprema dăruire, acela, neândoios, va veni la mine.
69. Nimeni printre oameni, decât acesta, nu va îndeplini ceva mai plăcut mie, și nu-i altul decât acesta mai drag mie pe pământ.
70. Şi cel care va cerceta acest dialog despre Lege, dintre noi doi, acela, socot, mă va adora prin sacrificiul Cunoașterii.
71. Oricare om l-ar asculta cu credința și fără să cârtească împotriva-i, ar dobândi, mântuit, lumile minunate ale celor cu fapte merituoase.
72. Ai ascultat această cu gândul ațintit, o fiu al lui Pritha? Tulburarea prin necunoaștere ți-a pierit, o Dhananjaya?

Arjuna a spus:
73. Pierita e tulburarea minții și [re]capătată aducerea aminte, prin îndurarea ta, o Achyuta! Sunt în picioare! Dusă-i îndoiala! Îți voi îndeplini spusa!

Sanjaya a spus:
74. Astfel ascultam dialogul cel uluitor, care-ți ridică părul, [dialogul] lui Vasudeva cu fiul lui Pritha, cel cu sufletul mare.
75. Din îndurarea lui Vyasa, aceasta taina suprema, yoga, am auzit-o de-a dreptul de la Krishna, Stăpânul Divin peste yoga, care o rostea el însuși.
76. Gândindu-mă și iarăși gândindu-mă, o rege, la acest uluitor și sacru dialog al lui Keshava cu Arjuna, mă bucur și iarăși mă bucur.
77. Gândindu-mă și iarăși gândindu-mă la forma lui Hari ce întrece uluirea, mă mir, mă bucur și iarăși mă bucur.
78. Oriunde se alfă Krishna, Stăpânul Divin peste yoga, oriunde se află fiul lui Pritha purtând arcul, acolo se află și mareție și biruință și viața plină și cârmuire bine statornicită. Aceasta este credința mea!

 

Sfârșit

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top