Zilele de nastere sunt supraevaluate

Ce semnificație are ziua de naștere? Ce ar fi bine să facem cu această ocazie?

În opinia mea, ziua de naștere este supraevaluată. Oamenii se așteaptă, în mod nejustificat, ca această zi să fie una specială. O zi în care Universul să își arate iubirea și recunoștința față de ei, prin semenii lor.
Dacă nu se petrece așa, multe persoane devin anxioase sau depresive, considerând că viața nu are suficient sens dacă nici de ziua lor nu se petrece ceva special.

Acest lucru are loc uneori într-un mod excesiv, chiar sălbatic, la persoanele care au adoptat ca filozofie de viață perspectiva luciferică

fiindcă pentru un „luciferic” cea mai importantă zi este ziua în care s-a născut „dumnezeul ” său, adică el însuși.

În luciferianism filozofia de bază este

„Fac ce vreau eu, indiferent de consecinte, dacă pot. Si lupt toată viața ca să pot face ce vreau eu.”

Și aceasta într-o căutare deșartă a adevăratei împiniri sau fericiri în exterior, împlinire care nu va veni în acest mod niciodată.
Tot ce se va obține va fi o sete continuă de noi și noi experiențe. Aceasta sete se amplifică pe măsura satisfacerii ei.

Ce poate fi corectat?

Daca este ziua noastră și noi o putem trăi în mod special, atunci am putea și suntem datori să trăim în mod special toate zilele vieții.

Fără a pretinde ceva de la ceilalți, putem să intrăm în inima noastră, manifestând mai mult, dacă putem, smerenie și conectarea cu autenticul din noi.

Putem să realizăm o retragere spirituală, avansând cu maximul puterilor noastre spre Sine

Putem să facem o retrospectivă a vieții noastre de până atunci, o reflexie de tip „Ce am făcut cu viața mea și ce voi face, de acum încolo cu ea”.
Putem să iubim mai mult, rezervându-ne timp pentru asta.
Și da, dacă prietenii noștrii țin mult la asta, putem să le oferim posibilitatea să ne iubească, fiind mai aproape de ei.

E bine să evităm din răsputeri formalul felicitărilor

Să căutăm să îi facem pe cei dragi să simtă că nu apreciem ceva de formă, ci iubirea sau considerația lor reală. Consideratie care sperăm că este reală și că există oricând, nu doar de ziua noastră.

Celebrare publică?

Dacă avem o dharma (misiune/menire) în societate și este benefic și necesar pentru noi să facem din ziua noastră de naștere un eveniment public, putem face aceasta. Avem ca motivație faptul că este necesar nu pentru noi, ci responsabilităților noastre din această viață.

Totuși, dacă este posibil, este preferabil să facem o retragere, sărbătorind acest moment în tăcere și solitudine.

Ziua noastră de naștere ar trebui să se evidențieze mai ales prin

ceea ce facem noi către bine, nu prin ceea ce fac cei din exteriorul nostru către noi și cu atât mai puțin să pretindem aceasta în vreun fel, în inima noastră sau direct către ei.

Nu ni se cuvine nimic,

de fapt, datorăm Universului totul. Mai ales datorăm dedicarea noastră către ieșirea din ignoranță, din limitare și iluzie.

În existența noastră există multe ciclicități iar evoluția manifestă din multe puncte de vedere, o manifestare în spirală, unele configurații repetându-se dar cu unii parametrii diferiți.

Astfel încât cu ocazia precis calculată astrologic a orei noastre de naștere se manifestă un hiatus,

(care după mulți ani nu mai este identică cu ora obiectivă la care ne-am născut, deoarece anii calendaristici nu sunt identici cu anii astronomici și astrologici)

Putem să cunoaștem transcendența mai ușor meditând în perioada hiatusului, înainte și după aceea
și pregătindu-ne pentru noul ciclu astrologic anual cu o înțelepciune care se bazează și pe înțelegerea și corectarea greșelilor noastre din trecut.