Sfântul Munte Athos – Paradis Creștin! (scurt îndrumar pentru căutătorul spiritual autentic)

Sfântul Munte sau Agion Oros este un spațiu uimitor ce tine parca de altă sferă a lumii, aflat în plin teritoriu european.
Cine cunoaște, chiar și numai o singură dată, pământul sfânt al Muntelui Athos, rămâne însemnat în inimă toata viața sa. Si nu atât din cauza neașteptatei frumuseți și purități a acestor locuri cât, mai ales, datorită spiritului de aici.

Practica spirituală pe Athos

De la început trebuie să subliniem ceva:

nu mergeti pe Athos ca turiști!
Ci ca practicanți fervenți ai rugăciunii isihaste a inimii.

http://www.adanima.org/2009/11/14/despre-rugaciune-initierea-in-meditatia-crestina-a-inimii/

Având la dispoziție atât de puțin timp (dacă suntem doar vizitatori) ar trebui să depunem mai multă râvnă decât oricare alt bărbat de pe munte care locuiește acolo mai mult timp.

Numai așa demersul nostru are un rost și ne dă un fruct, remarcat prin multe… dar mai ales prin pacea inimii și înălțarea simțirii noastre către un nivel ce însumează și cele vizibile și cele sfinte și invizibile într-un Tot firesc și complet.

Parintii se culca foarte devreme, intrucat se trezesc in fiecare noapte pentru liturghia care dureaza de la ora 2.00 AM pana la aproximativ 6.00 AM.
Rânduiala slujbelor: Utrenia se incepe la ora doua dupa miezul noptii. La ora unu bat clopotele pentru desteptare. Pina la doua toti calugarii isi fac canonul la chilie. Intre doua si cinci se face slujba Utreniei si Sf. Liturghie, dupa care calugarii se retrag la chilii pentru doua ore de odihna, iar apoi ies la diferite ascultari de obste.
La orele patru dupa amiaza, se face Vecernia, apoi se serveste masa si iarasi se aduna la biserica pentru Pavecernita si acatistul Bunei Vestiri. De la opt seara la unu noaptea, se merge la odihnă.
Intr-o mănăstire cu o disciplina si mai stricta cum e Esphigmenou (mănăstire greceasca schismatica), slujba incepe chiar la 1.00.
In schiturile romanesti pelerinii (care sunt cazati si hraniti gratuit) nu sunt, in general, obligati sa participe atat de devreme, insa se asteapta din partea lor sa apara la liturghie incepand de pe la ora 4.00. Părerea noastră este că nu trebuie irosită nici o clipă și că participarea la orice slujbă sau rugăciune este obligatorie pentru un căutător autentic.

Totusi, in Esphigmenou un parinte trece prin chiliile oaspetilor, trezindu-i si chemandu-i la liturghie inca de la 2.00 AM.

Masa se ia intotdeauna in comun si in tacere. Fiecare este cât poate el de atent la inima spirituală și la mâncarea oferită, ce este privită ca o jertfă pentru întreținerea trupului în rugăciune.

Mâncare simplă si sanatoasa: supa de linte, orez, paste, fructe. Unele manastiri ofera si cate un pahar de vin, care, intr-o duminica dimineata, dupa atatea ore de rugaciune, este binevenit.

Un aspect de reținut este faptul că timpul în care se poate mânca se sfârșește atunci când monahul care conduce dă semnalul de sfârșit. Nu contează dacă ai apucat să te hrănești sau nu, se spune o binecuvantare și gata.

Nu rareori un călugăr citește un text spiritual creștin în timpul mesei, fiindcă astfel spiritul și trupul merg mai ușor împreună.

Din cand in cand, cate un frate trece murmurand singur, semn ca e un practicant al rugăciunii neincetate a inimii.
Muntele Athos este cunoscut penru râvna cu care bărbații monahi de aici se închină Maicii domnului și pentru fervoarea practicării rugăciunii isihaste a Inimii, care îl aduce pe Iisus perceptibil în pacea inimii unificate cu Viața, în mijlocul vieții.

Despre Muntele Athos
Este un quasi stat în stat (statul cel mare fiind Grecia) și el se comporta ca o capitală mondială a ortodoxiei. Interesant este că acest aspect se manifestă nu atât la nivel administrativ, cât mai ales la nivel spiritual.

Adică aici se practică un creștinism intens, pur, strălucitor, sau, cum ar spune un om dintr-o bucată, aici gasim pe ”Mama” și Tata” ortodoxiei.

Sfântul Munte este cu adevărat un munte impozant, cu inălțimea de peste două mii de metri, răsărind brusc și înălțându-se conic din mare. Arata exact asa cum ai dori să fie un munte sfânt, simetric, maiestuos, înalt, dar suficient de accesibil pentru a putea ajunge în vârful său.
Nu este aflat pe o insulă, deși așa pare la prima vedere. Este o peninsulă cu o legătură îngustă la uscat, care este blocată cu bariere de sârmă ghimpată.

Pe Muntele Athos nu se poate ajunge decât pe mare.

Se ajunge mai întâi în Ouranopolis (Uranopolis) sau orașul lui Uranus, după care se ia vaporașul până în portul Muntelui, pe nume Daphne.
Pentru asta, este nevoie, însă, de diamonitirion, un fel de viză ce se obține din partea acestui quasi stat creștin și care se obține relativ ușor doar dacă te invită cineva din una din cele 20 de mănăstiri principale din Sfântul Munte.

Pentru un căutător spiritual din Romania, o soluție este să roage pe un călugăr roman din mănăstirile de la noi să ia legătura cu un frate spiritual athonit. De exemplu, mulți români din Athos sunt plecați de la mănăstirea Sihăstria, dar, desigur, și din multe alte lăcașuri creștine.

Desi, teoretic, e posibil ca cineva sa mearga direct la Ouranopolis si sa solicite permis, in practica e recomandat ca potentialul pelerin sa contacteze din timp mănăstirea sau schitul la care doreste sa meargă, lasand formalitatile pe seama superiorilor de acolo, care se vor ingriji de diamonitirion.
Permisul se acorda pe o perioada de maximum 4 zile (4 zile si 3 nopti).

Pelerinii ortodocsi au intâietate la obtinerea permisului.

Cel mai adesea permisul nu mai este controlat la iesirea din Athos, și mulți si-au descoperit vocatia monahala ajungând pe Munte si au rămas definitiv.

Dacă veniți însoțit de o doamnă sau o domnișoară, aceasta poate să vă aștepte pe perioada drumului creștin pe Sfântul Munte în Uranopolis, deoarece este un loc mirific, plin cu mireasma ortodoxiei ce emană din fiecare magazin cu lucruri și suveniruri ortodoxe sau din fiecare restaurant sau loc de odihnă. Uranopolis este pregătit să umple inima tuturor.

Da, e adevărat, pentru a proteja intimitatea trăitorilor din Athos, nu este permisă intrarea femeilor pe Sfântul Munte, ceea ce este frustrant pentru femei și, realmente, o pierdere pentru ele. Totuși, acest sacrificiu a fost necesar să fie făcut pentru a proteja călugării de ispite interioare și exterioare în periplul lor spiritual pe Munte.

În nici un caz nu trebuie confundat cu o încălcare a dreptului de liberă circulație, el fiind, de fapt, o nevoie intimă a izolării monahale.

http://www.adanima.org/2009/10/22/de-ce-sfantul-munte-athos-nu-poate-fi-deschis-pentru-a-fi-vizitat-de-femei/

Din Daphne, portul monahal, se ia autobuzul spre Careia, orașul medieval din altă lume, iar de aici se ia un alt autobuz pentru schitul românesc cel mai mare – Prodromu (închinat sfântului Ioan Botezătorul) sau pentru celalt schit romanesc mai mare – Schitul Lacu.

Autobuzele si microbuzele-taxi sunt conduse, in special, de romani veniti sa munceasca la Sfantul Munte.

Observați că, deși voievozii români au susținut cu mulți bani și ajutoare aproape toate mănăstirile athonite de-a lungul timpului (de parcă sfântul Munte ar fi fost în Romania și nu în Grecia), nu există acum nici o mănăstire românească aici, ci doar schituri.

Viata spirituala a ortodoxiei romanesti a fost intotdeauna strans legata de Muntele Athos. Cu toate astea, monahii romani de la Muntele Athos au o situatie inferioara in comparatie cu calugarii proveniti din alte tari ortodoxe. In urma unei injustitii istorice, romanilor nu li s-a recunoscut dreptul de a avea o mănăstire in Athos, ceea ce face ca monahii romani sunt, de mai bine de opt decenii, împraștiați pe proprietatile uneia sau alteia dintre cele 20 de manastiri recunoscute oficial.
Intr-adevar, dupa primul razboi mondial, statutul Sfantului Munte a fost introdus in Constitutia elena din 1926. Dintre zecile de asezaminte care functionau acolo de veacuri, doar 20 au fost retinute ca avand rangul de “mănăstire”. Dintre acele 20, 17 sunt asezaminte grecesti, una este o mănăstire sarbeasca, una bulgareasca si una ruseasca. Pana in secolul al XIX-lea, manastirile nu erau organizate pe criterii etnice.

Aparitia statelor-natiune a facut ca si compozitia manastirilor sa se omogenizeze. Romanii erau pana atunci risipiti prin asezamintele deja existente. In ciuda faptului ca voievozii si regii Romaniei au facut, de-a lungul veacurilor, danii tuturor manastirilor din Athos, intr-o vreme cand nici Bulgaria si nici Serbia nu existau ca stat, si in ciuda faptului ca populatia Romaniei depaseste cu mult populatia Serbiei si Bulgariei reunite, calugarii romani au ramas, de la fondarea statului grec modern incoace, in acest statut inferior. Chiar si astazi, cele doua schituri romanesti (dintre care Prodromou depaseste in dimensiuni unele asezaminte cu statut oficial de mănăstire) sunt total excluse de la luarile de decizii, care au loc doar intre reprezentantii celor 20 de manastiri oficiale, care se reunesc saptamanal la Caries, in cadrul a ceea ce se numeste Sfanta Chinotita.

Asezamintele romanesti, spre deosebire de cele bulgaresti, rusesti si sarbesti, depind astfel in mod ierarhic de una sau alta dintre manastirile grecesti: orice initiativa, fie ca e vorba de reparatii in mănăstire sau de aducerea unui nou frate din Romania, trebuie sa fie aprobata de superiorii greci.

Principalul schit romanesc, Prodromou se afla în partea de est a peninsulei Athosului, intr-un tinut pustiu, abrupt si pietros si lovit de furtuni.
Calugarii provin, in special, din Moldova si Muntenia.
Cu totii au primit automat cetatenia greaca in momentul in care au intrat la Athos.
Schitul romanesc Prodromu (la care putem găși o bucată din moaștele marelui sfânt Ioan Botezătorul) a fost intemeiat de calugarii moldoveni Iustin, Patapie si Grigore in 1810. In 1840 schitul a fost pustiit de armatele turcesti. In 1848 alti doi monahi moldoveni, Nifon si Nectarie, construiesc un nou schit in locul celui risipit, cu ajutor de la domnitorul Grigore Ghica. A fost terminat si sfintit in 1866.


Schitul romanesc Lacu este un schit mic cu viata de sine, cu o frumoasa biserica de piatra, avind hramul Sfântul Mucenic Dimitrie. A fost infiintat in secolul al XVIII-lea de câtiva călugari de la Neamt, Caldarusani, Cernica si din manastirile basarabene.
La inceputul secolului al XIX-lea, Schitul Lacu avea peste 30 de chilii in care trăiau pâna la 80 de calugari sihastri si era a doua asezare monahala romaneasca din Sfintul Munte, dupa Schitul Prodromul care numara pe atunci peste 120 de monahi.

Din pacate grecii au introdus statutul muntelui in Constitutie, iar Constitutia nu se poate modifica decat printr-un referendum national, ceea ce este un demers foarte dificil.

Pe Athos putem întâlni, totuși, un naționalism care nu își are rostul într-un astfel de loc, (mai ales din partea călugărilor greci).

Asezamintele religioase din Athos traiesc, in primul rand, din donatii, dar primesc si sume, in general, mari din partea guvernelor respective. Astfel, Parlamentul roman acorda anual o donatie de 250.000 euro schitului Prodromou, care, desi este mai mic ca numar al monahilor decat Lacu (35 față de 52), are intaietate ca fiind mai vechi.

Faptul ca numarul manastirilor trebuie sa fie, potrivit Constitutiei elene, de exact 20 (“nu e permisa absolut nici o schimbare a numarului de manastiri”, spune Cartea Statutara a Sfantului Munte Athos la care face referire Constitutia) a avut si consecinte imprevizibile. Una dintre cele 20 de manastiri en-titre, mănăstirea greceasca Esphigmenou, a fost excomunicata de catre patriarhul de Constantinopole intrucat calugarii de acolo refuza ecumenismul, ba chiar si dialogul Bisericii Ortodoxe cu cea Catolica. Indarjiti, calugarii din Esphigmenou, sub conducerea staretului Methodios, l-au excomunicat, la randul lor, pe patriarh.

Incepand din momentul excomunicarii, calugarii din manastirile apropiate au inceput sa-i atace fizic pe cei din Esphigmenou, care de mai multi ani sunt baricadati, neavand un contact cu exteriorul decat pe mare. In cateva randuri, statul grec a trimis forte speciale incercand sa-i expulzeze pe calugarii din Esphigmenou. Cum Sfanta Chinotita nu poate functiona cu 19 reprezentanti, s-a decis atunci crearea unei false manastiri Esphigmenou, pe un teren apartinand celei dintai, reprezentantul acestei manastiri fictive participand acum la toate randuielile si luarile de decizie necesare in Sfantul Munte. Afurisirea si excomunicarea schismaticilor din Esphigmenou putea insa fi prilejul ideal pentru ridicarea schitului romanesc Prodromou la rangul de mănăstire, insa, in loc de aceasta, Sfanta Chinotita, dominata de cei 16 stareti greci, a preferat sa inventeze o mănăstire-fantoma pentru a se conforma in aparenta literei Constitutiei. Iar romanii continua sa depinda de una sau alta dintre cele 20 de manastiri.

Mic îndrumar pentru aspiranții la spiritualitate creștină din Romania

Pentru a ajunge la Ouranopolis se poate lua autobuzul din autogara Filaret
Drumul dureaza cu autobuzul cam 13 ore, dar merită, fiindcă se ajunge direct în Ouranoplis, de unde începe miracolul Athosului.

Cu mașina se poate merge prin Bulgaria – Ruse – Sophia- pe linia de centura.
La un moment dat – cand are loc o intersectie cu calea ferata a a unui tramvai se face la dreapta (desi nu este nici un indicator). Pot fi intrebati trecatori petnru amanunte.
Se caută apoi drumus spre Kulata- frontiera cu Grecia.

Variante:
– Seres – Drama-Amphipoli- spre Tesalonik (dar la dreapta este spre Agios Oros (Stavros – Olimpyada))
sau spre Tesalonik – indicator Halkidiki si apoi indicator Muntele Athos – Seres- iar apoi spre Uranopolis.

Odată ajunși în Ouranopolis, ne adresam biroului de unde ne putem procura diamonitirion sau, cum îi spun românii, diamonitir.

Pentru un român, soluție este să roage pe un călugăr român din mănăstirile din țară să ia legătura cu un frate spiritual athonit. De exemplu, mulți români din Athos sunt plecați de la mănăstirea Sihăstria, dar, desigur, și din multe alte lăcașuri creștine.
Desi, teoretic, e posibil ca cineva sa mearga direct la Ouranopolis si sa solicite permis, in practica e recomandat ca potentialul pelerin sa contacteze din timp mănăstirea sau schitul la care doreste sa meargă, lasand formalitatile pe seama superiorilor de acolo, care se vor ingriji de diamotirion.
Permisul se acorda pe o perioada de maximum 4 zile (4 zile si 3 nopti).
Pelerinii ortodocsi au intâietate la obtinerea permisului.
Cel mai adesea permisul nu mai este controlat la iesirea din Athos, și mulți si-au descoperit vocatia monahala ajungând acolo si au rămas definitiv.
Dacă veniți însoțit de o doamnă sau o domnișoară, aceasta poate să vă aștepte pe perioada drumului creștin pe Sfântul Munte în Uranopolis, deoarece este un loc mirific, plin cu mireasma ortodoxiei ce emană din fiecare magazin cu lucruri și suveniruri ortodoxe sau din fiecare restaurant sau loc de odihnă. Uranopolis este pregătit să umple inima tuturor.

Vă dorim succes, în acord cu Voința Divină!
Leo Radutz
Societatea Academică AdAnima
București, 24.01.2010

Scroll to Top