Vă oferim aici doar argumente științifice ce pot constitui începutul deschiderii interioare către realitatea indubitabilă: cunoașterea de Sine este cheia cunoașterii universale iar mintea este întotdeauna un instrument al Sinelui și nu ”centrul universului”, așa ni se sugereaza, de obicei, în mod eronat!
A… sa înțelegem bine – avem nevoie de minte – cât mai pură, focalizată puternică, dotată cu o memorie infailibilă, dar întotdeauna aceasta trebuie să fie un instrument al nostru, nu un scop final!
…………………….
Deocamdată terminologia stiintifică foloseste o descriere partială a acestei forme de cunoștere – Cunoașterea Sinelui interior – și i se spune inteligentă emotională.
Suntem siguri că în viitor studiul acesteia va oferi chei excepționale de autentică înțelegere și perfecționare a omului.
Leo Radutz
Societatea Academică AdAnima
…………………………………………………….
De ce Inteligența Emoțională (EQ) e mai valoroasă decât Inteligența Mentală (IQ)?
Psiholog Aida Surubaru
Societatea Academica AdAnima
Bucuresti
www.adanima.org
Cercetările moderne din domeniul psihologiei relevă faptul că există toate motivele pentru a acorda inteligenței emoționale (I.E. sau E.Q. – Emotional Quotient, coeficient emoțional) cel puțin aceeași importanță ca și inteligenței mentale, dacă nu chiar mai mult. Dovezi ale inteligenței emoționale se regăsesc în CV-uri, convorbiri, relații interumane, etc. Astăzi există teste care permit o evaluare destul de precisă a inteligenței emoționale, astfel încât să furnizeze informații despre emoțiile care ne conduc și ne modelează comportamentul cotidian.
Ce este Inteligența Emoțională?
În general, oamenii vorbesc despre inteligență făcând referire la acea aptitudine generală care vizează componenta mentală, respectiv celebrul IQ (Intelligence Quotient). Există chiar expresii care descriu dezvoltarea acestei componente la anumite persoane, pe care le caracterizăm ca fiind „mintoase”, „sclipitoare”, „reduse mintal”, „grele de cap”, etc. Dar ne putem referi la cineva și ca fiind „năuc” sau „care scapă hățurile” (expresii care denotă o autoreglare necorespunzătoare); altcineva este „călduros” sau „rece ca un sloi de gheață” (expresii care fac referință la nivelul de empatie); există persoane „așezate”, ceea ce spune despre ele că au o conștiință de sine dezvoltată; sau persoane caracterizate din plin de proverbul „cine se scoală de dimineață, departe ajunge”, adică cu o motivație puternică în activitatea lor.
Este evident că inteligența mentală NU este suficientă pentru a gestiona evenimentele vieții. Abilitatea de a rezolva eficient problemele umane depinde de capacitatea de a ne dirija propria stare emoțională, astfel încât să fim echilibrați și în contact cu propriile stări afective. Aceasta ne permite să ne înțelegem mai bine propriile imbolduri și priorități. În același timp, este necesar să ne „putem pune în pielea altora”, pentru a-i înțelege, dar și să intrăm în relație cu oamenii într-un mod plăcut, matur și prevenitor.
Impulsurile emoționale sunt localizate într-o altă parte a creierului decât „reflexele raționale”. Primele sunt mai vechi decât ultimele. Capacitatea noastră de a gândi apare doar ca o pojghiță subțire, care poate fi străpunsă sau…ocolită de stările noastre afective. Indiferent dacă ne place sau nu, trebuie să recunoaștem că sentimentele ne dirijează comportamentul. Așadar, acestea constituie o adevărată FORŢĂ TRANSFORMATOARE, și este inutil și chiar infantil să încercăm să le înăbușim, să le acoperim sau să le ignorăm.
Sentimentele și emoțiile trebuie înțelese, prețuite și dirijate în favoarea adaptării noastre optime, pentru a ajunge să manifestăm ceea ce renumitul romancier Ernest Hemingway denumea „eleganță sub presiune”. Fiecare om este alcătuit dintr-o combinație de trăsături puternice și slăbiciuni, iar problema care ar trebui să ne preocupe nu este de a deveni „perfecți” (Ce înseamnă perfect? Dacă găsiți o astfel de persoană, vă rugăm să ne-o prezentați, pentru „ca să o pipăi și să urlu: ESTE!”). Mai curând, este necesar și indicat să ne echilibrăm „gașca indisciplinată a sentimentelor” (T.S.Eliot), pentru a ne transforma afectele în aliați prețioși, de nădejde, adevărate rampe de lansare în evoluția spirituală!
În general, IE se definește ca fiind descrisă de cinci componente:
• Autoreglare – capacitatea de a ne dirija și controla propriile stări emoționale
• Conștiința de sine – abilitatea de a ne cunoaște și a ne înțelege și gestiona sentimentele
• Motivația – canalizarea sentimentelor în vederea atingerii unor scopuri precise
• Empatia – capacitatea de a identifica și „calibra” sentimentele altora
• Abilități sociale – capacitatea de a stabili relații cu ceilalți și a-i influența în scop creator.
Desigur, aceste componente sunt inter-dependente și funcționează ca un tot armonios articulat în cadrul personalității individului.
Fiecare dintre cele cinci componente de mai sus ale IE are o sub-structură proprie, care ne poate permite, cunoscând-o, să ne auto-evaluăm nivelul de dezvoltare personală.
Autoreglarea
Componentele acesteia pot fi exprimate sub forma unor fraze imperative, care ne arată cât de bine putem să ne….autoreglăm emoțional:
1. Amână decizia! Înfrânează-ți impulsurile!
2. Lasă deoparte problema; detașează-te!
3. Exprimă-te clar, eventual insistent, dar NU agresiv!
4. Fii flexibil; curgi în sensul curentului, și nu forța lucrurile!
5. Dirijează-ți eficient comunicarea non-verbală.
Conștiința de sine
Elementele componente ale acesteia, exprimate tot într-o formă imperativă, sunt:
1. Respectă-te pe tine însuți!
2. Adoptă mereu o atitudine pozitivă!
3. Fii sincer cu tine însuți!
4. Ai tăria să lași deoparte logica și rațiunea, atunci când acestea devin inutile sau insuficiente.
5. Ascultă-i întotdeauna pe ceilalți!
6. Fii conștient de influența pe care o ai asupra celorlalți!
Motivația
Aceasta comportă patru elemente de bază:
1. Urmărește cu consecvență să te perfecționezi și să atingi standarde înalte!
2. Stabilește-ți scopuri clare, apoi angajează-te ferm în atingerea lor!
3. Ia inițiativa și atrage oportunitățile (fără a fi un oportunist, și a-i leza pe alții)!
4. Fii mereu optimist, chiar în fața unor mari încercări!
Empatia
Elementele componente ale sale sunt:
1. Sensibilitatea și înțelegerea față de alții
2. Capacitatea de a ne raporta la necesitățile altora și a le oferi atât cât putem
3. Aptitudinea de a încuraja succesul și evoluția celorlalți
4. Capacitatea de a fi „acordat” social.
Abilitățile sociale
În fine, această ultimă (dar nu cea din urmă) componentă a IE are trei elemente descriptive:
1. Capacitatea de a dezvolta și menține relații interumane sănătoase
2. Aptitudinea de a comunica cu ceilalți
3. Capacitatea de a munci în echipă.
Desigur, există teste care permit evaluarea fiecăreia dintre aceste componente, astfel încât cel care le parcurge să poată obține, în final, auto-evaluarea sa globală (nivelul de IE, caracterizat de un scor global), dar și cunoașterea componentelor IE care sunt cel mai bine dezvoltate, respectiv cele mai slab dezvoltate în cazul său. Astfel, fiecare poate iniția un demers de dezvoltare personală în care să urmărească amplificarea performanțelor sale într-o anumită direcție: fie să devină mai empatic, fie să poată lucra mai bine în echipă, fie să-și dezvolte motivația intrinsecă etc.
Nu este ușor să ne îmbunătățim IE! În definitiv, aceasta ne aduce la confruntarea cu anumite obiceiuri bine înrădăcinate pe care le avem! De asemenea, este important să acordăm o semnificație pozitivă chiar și emoțiilor „negative” (mânie, teamă, dispreț, anxietate, tristețe etc.) pe care le experimentăm, deoarece acestea ascund un potențial mare de auto-transformare. Filosoful mistic rus P.D.Uspensky scria în cartea sa, „Psihologia evoluției posibile a omului”: „Cum ar fi fost viața noastră fără emoțiile negative? Ce s-ar fi întâmplat cu ceea ce numim artă, teatru, cu majoritatea romanelor?”
Adevărul este că panteonul emoțional are nevoie de disciplină. Aceasta este cheia echilibrului sufletesc, condiție indispensabilă pentru o evoluție autentică a ființei umane.