Oglinda Mentală

Mintea este o oglindă in care ne privim și, chiar ne vedem,

fiindcă încă nu ne putem simți direct pe noi înșine.

Din această perspectivă non-dualistă specifică aceste Căi – Abheda, mintea este o oglindă.

Mintea este o extensie a conștiinței, care mai degrabă poate fi asimilată conceptului de Shakti.
Adică, extensia esenței conștiinței, aspectul energetic care apare în acest fel, îl simțim ca fiind mintea.

Este mintea diferită de noi?

Nu. Mintea suntem tot noi, dar este aspectul de putere, de intensitate.
Mintea este o extensie a aspectului de conștiință și inseparabilă de conștiință.

Deci noi putem să vorbim separat despre conștiință și despre puterea sa, dar la ce folosește mintea?
Mintea este ca o oglindă în care aspectul de conștiință se poate cunoaște pe el însuși.

Avem, două posibilități:

– să ne simțim pe noi și asta înseamnă să ne conectăm cu sinele nostru, să obținem așa-numita cunoaștere directă
– să obținem cunoașterea indirectă, uitându-ne în ”oglindă” (mintea).

În oglindă vom vedea aspecte care pot fi văzute/cunoscute într-un mod dualist:

eu, cunoscătorul, cunosc ceea ce văd aparent în afara mea, în oglindă.

Spunem ”aparent” în afară, pentru că și mintea este tot în inima noastră spirituală, în esența noastră.
Mintea ne permite să se manifeste cu efectul acesta de oglindă, permițându-ne să ne reflectăm în ea.
Diversele aspecte de ordin calitativ ale conștiinței, capătă o formă delimitată sau diferențiată în cadrul acestei oglinzi care este mintea, astfel încât, la nivelul minții apare tot ce este exterior.

Tot ce vedem și cunoaștem într-un mod dualist

suntem de fapt noi înșine reflectați în oglinda care este mintea.

Din această cauză apare o cunoaștere indirectă, exact așa cum obținem cunoașterea când ne uităm în oglindă.
Noi ne uităm în oglindă ca să ne putem vedea pe noi înșine, de-a dreptul.
Pentru că nu ne putem cunoaște pe noi în mod direct (noi fiind cunoscătorul), ne oglindim în această oglindă care este mintea și în ea vedem diverse aspecte diferențiate, minunate, dar limitate.
Aceste aspecte provin din noi, dar care prin intermediul minții, este posibil să le cunoaștem într-un mod dualist.

Deci tot ce vedem noi în minte este de fapt conștiința noastră

Prin intermediul minții, conștiința capătă o concretețe posibil de a fi cunoscută într-un mod dualist: observatorul care observă obiectul de observat, dar pierde ceva : est eo manifestare trecătoare sau schimbătoare și oferă cunașterea indirectă a noastră înșine.

Obiectele de observat, pornind de la cele mai rafinate, sunt:

  • semnificațiile, principiile și ideile
  • corelațiile, inteligențele, conexiunile, formele gând
  • diversele senzații și percepții
  • corpul nostru fizic cu toate ale lui, lumea exterioară cu toate ale ei.

Acestea sunt toate de fapt reflexii ale noastre înșine în această oglindă care este mintea.

Din acest motiv se verifică axiomele din Abheda.
Menționăm faptul că Universul este conștient – dacă modificăm ceva în interior, se modifică și în exterior.
Dacă modificăm ceva în exterior, această modificare nu se produce cu adevărat și în interior.
Din acest motiv, se verifică faptul că noi suntem nemuritori și de aceea este mult mai important felul în care trăim decât faptul că trăim.
Tot astfel se verifică faptul că noi suntem desăvârșiți în permanență, dar suntem mai atenți la reflexia noastră din oglindă decât la  noi înșine.
Dacă am fi atenți la noi înșine, am simți că într-adevăr avem în noi totul și că din noi provine întotdeauna orice fel de bucurie sau chiar fericirea supremă.

 

 

 Leo Radutz, fondatorul sistemului Abheda, inițiatorul Revoluției OMului Bun

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top