<>Un înțelept obișnuia să stea zilnic la intrarea într-o cetate. Într-o zi, un călător se apropie de el și îi spuse:
– Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăți?
Înțeleptul îi răspunse printr-o întrebare:
– Cum erau locuitorii cetății de unde vii?
– Egoiști și răi. De aceea, mă bucur că am putut pleca de acolo.
– Așa sunt și locuitorii acestei cetăți, a răspuns înțeleptul.
Puțin după aceea, un alt călător se apropie de el și i se adresă:
– Abia am sosit în acest oraș. Cum sunt oamenii de aici?
Înțeleptul răspunse cu aceeași întrebare:
– Cum erau locuitorii cetății de unde vii?
– Erau buni și cinstiți. Am avut mulți prieteni acolo și i-am părăsit cu greu.
– Așa sunt și locuitorii acestei cetăți, a răspuns înțeleptul.
Un neguțător care stătea de ceva timp în preajmă și care auzise aceste discuții, se îndreptă către înțelept și îi spuse cu reproș, imediat după ce și al doilea drumeț plecă:
– Cum poți să dai două răspunsuri cu totul diferite la una și aceeași întrebare pe care ți-au adresat-o acești doi oameni?
– Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut, nu va găsi nici aici nimic bun.
Dimpotrivă, acela care a avut și în alt oraș prieteni, va găsi și aici tovarăși credincioși și de încredere.
Pentru că, vezi tu, oamenii pe care îi atragem în jurul nostru sunt cei care ni se aseamănă.
Noi nu putem vedea decat ceea ce noi suntem in stare sa vedem, indiferent ce este in exteriorul nostru, fiindca
ceea ce vedem este o reflectare a noastra insine.