Meditația stafetă „silent retreat”- ce am simțit după 12 ore!

La meditația ștafetă de acum o lună am remarcat pe cineva care cu modestie a ocupat un loc în sala de meditație

și chiar a meditat încontinuu (uneori și cu unele dificultăți inerente) întreaga meditație de 12 ore,

fără să meargă la toaletă (nu a simțit nevoia), fără să mânânce și altele asemenea.
Nu este singura – mai sunt participanți care vin regulat și practică meditația la „poarta inimii” încontinuu.
Ea a reusit ceva remarcabil fiindcă meditația avea deseori profunzime

și fiindcă situația aceasta este rezultatul unei Abheda Sadhana sau al unei practicii regulate Abheda Yoga de fiecare zi…

și a și primit si un premiu spiritual pentru aceste rezultate.

Buna seara,

Sunt D. …fata cu codite dar fara fundite…mi-ati dat o tema…

sa scriu cateva cuvinte despre meditatia stafeta silent retreat din 2-3 iulie 2016.

M-am straduit sa descriu ce am simtit desi nu stiu in ce masura aceste trairi intereseaza sau sunt potrivite si altora insa eu le voi descrie asa cum le-am simtit eu atunci.

Pentru mine a fost a doua oara cand am participat la un asemenea eveniment.

Prima data (luna trecuta) am reusit sa stau 6 ore in meditatie neintrerupta ceea ce mi-a dat curajul si indemnul de a incerca mai mult.

Asa ca m-am avantat si am ajuns la eveniment chiar de la inceput.
Am inceput meditatia impreuna cu toti participantii la ora 18.00 si am ramas prezenta in meditatie pana dimineata la ora 6.

Ce am experimentat – …propriile limite dar mai ales extinderea lor printr-un balans al rabdarii si concentrarii.
A fost cu adevarat un maraton prin perceptii, senzatii, ganduri si trairi.

Destul de multa vreme m-am confruntat cu o senzatie stranie, de confuzie,

caci mi-am perceput spatiul inimii ca un loc dens, compact, ca un dulap,

in care am intrat la inceput cam fortat cu intentia sa fac ordine/spatiu caci am simtit ingramadite sau chiar aruncate acolo tot felul de chestii

de care fie nu mai am nevoie fie erau prea indesate/sifonate ca sa le mai vad clar.

Cu rugaciunea isihastă inima incepea sa vibreze la ceva mai profund

sa-i zic aproape liniste sufleteasca,

dar nu dura prea mult caci firea mea este una agitata si indrazneata

si iar mai gaseam cate ceva care ma tragea afara si constatam ca o luam de la capat

…iar o rugaciune apoi din nou o simtire si un indemn…

de a sta cuminte acolo in interior …si asa venea claritatea.

Din fericire pentru firea mea programul de meditatie stafeta a fost unul complex si divers

astfel ca muzica si temele abordate m-au ajutat sa ma raportez la Sine de fiecare data altfel.

Astfel am adunat incredere picatura cu picatura

in intentia ce o descoperea mereu in interiorul meu de se face pace

si o anume comuniune/intregire in care sufletul sa-si afle locul potrivit.

Am simtit chiar extaz si armonie…traire vaporoasa si voluptoasa…

In plus, fata de experienta traita, in final as vrea sa numesc in termeni clari

ce cred eu ca am dobandit/castigat prin participarea la meditatia stafeta.
Anume increderea in acest proces care m-a condus pas cu pas in interiorul meu mai profund

oferindu-mi claritate, extaz si armonie,

beneficii ale unui spatiu organizat, consacrat si oferit celor ce ca si mine

si-au dorit obtinerea/impartasirea unei experiente spirituale proprii si totodata autentice.

Cu multumiri,
D. ”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top