Maeștrii școlii Pratyabhijna

Pratyabhijna este una dintre cele mai importante școlii ale șhivaismului casmirian din sistemul Trika. Există mai multe școli importante ale șivaismului casmirian, dar sistemul Trika le cuprinde pe cele mai elevate.

Tradiția shivaismului cașmirian

 Şhivaismul pare să fie cea mai veche cale spirituală a lumii, fapt atestat de săpăturile arheologice de la Mohenjo Daro și Harappa care indica existenta sa chiar dincolo de calcolitic.

Shiva reprezintă acea ipostază a divinului care se manifestă ca Mare Inițiator sau Mare Salvator (Mântuitor) al ființelor limitate și ignorante. Orice aspirație către starea de eliberare spirituală este adresată, de fapt, acestei fațete mântuitoare a Divinității, purtând numele de Shiva (“Cel bun și blând”).

Orice manifestare a Grației Divine, indispensabilă atingerii stării de eliberare spirituală, este strâns legată de Shiva.

În India, există șase forme principale ale shivaismului, dintre care trei sunt esențiale:

* vira-shaiva, răspândit preponderent în zona centrală a Indiei;

* shiva-siddhanta, în sud

* advaita-shiva , cea mai pură și elevată formă a șivaismului, în Cașmir (nordul Indiei).

S-a transmis secole la rând, numai de la Maestru la discipol, “de la gură la ureche”. Prima lucrare fundamentală a shivaismului, atribuită lui Vasugupta (primul inițiat al acestei căi spirituale, care a trăit între sfârșitul sec. al VII-lea și începutul sec. al IX-lea d.C.) este numită Shiva Sutra și este o culegere de aforisme lapidare și complet ermetice pentru neinițiat, care prezintă cele trei căi cardinale care conduc la eliberarea spirituală:

* Calea lui Shiva sau calea constiintei (Shambhavopaya)

*Calea lui Shakti sau Calea Energiei (Shaktopaya)

* Calea ființei limitate (Anavopaya)

Vasugupta menționează că nu el a scris Shiva Sutra, ci a găsit-o scrisă pe o stâncă care s-a ridicat din apă și care s-a scufundat din nou sub ape, după ce a citit și memorat ceea ce era scris pe ea.

Întreaga tradiție (shastra) shivaită scrisă se poate împărți în trei părți:

*  Agama Shastra – privită ca fiind o revelație directă de la Shiva (Dumnezeu). Cuprinde lucrări ca: Shiva Sutra, Malinivijaya Tantra, Vijnana Bhairava Tantra, etc.

* Spanda Shastra – conține elementele doctrinare ale sistemului. Principala lucrare din aceasta categorie este opera lui Vasugupta – Spanda Karika.

 * Pratyabhijna Shastra – conține lucrări de ordin metafizic, având un înalt nivel spiritual (fiind și cea mai puțin accesibilă). În această categorie cele mai importante sunt lucrările Ishvara Pratyabhijna a lui Utpaladeva și Pratyabhijna Vimarshini, un comentariu al primeia. Există mai multe școli importante ale shivaismului, cele mai elevate fiind grupate în sistemul Trika.

Aceste ramuri ale tradiției filozofice și spirituale shivaite au fost genial sintetizate și unificate de cea mai ilustră personalitate, maestrul eliberat Abhinavagupta.

Principalele școli ale șhivaismului kașmirian

 Trika cuprinde mai multe școli spirituale:

• Krama – în sanscrită “proces”, “ordonare”, “succesiune ordonată”.
• Kaula (Kula) – în sanscrită “comunitate”, “familie”, “totalitate”.
• Spanda – termen care denumește Suprema Vibrație Dumnezeiască Creatoare.
• Pratyabhijna – termen care se referă la recunoașterea directă a Esenței Dumnezeiești.

Cuvântul “trika” înseamnă în limba sanscrită “trinitate” sau “treime”, sugerând ideea că absolut totul are o natură triplă, manifestata prin: Shiva– aspectul de constiinta, Shakti– energia creatoare fundamentala si Anu– individul, proiectial limitata a Sunelui Suprem Atman.

Shivaismul cașmirian are influențe tantrice

În șhivaismul cașmirian regăsim, așa cum este și în tantra, ideea fundamentală a legăturii tainice dintre tot și toate, dintre diferite aspecte ale creației, ca un model holografic al universului.

Astfel, întregul univers este o gigantică rețea de rezonanțe virtuale care se stabilesc între fiecare punct (“atom”) al Universului și toți ceilalți “atomi”. Cunoscând în profunzime un singur aspect (“atom”) al Universului, se poate cunoaște totul, întregul Univers, deoarece totul este rezonanță.

Semnificația numelui sintetizează filozofia școlii

Numele școlii Pratyabhijna este derivat de la numele textului șhivait, scris în sanscrită de marele maestru eliberat Utpaladava, în jurul anului 1000 îdh. Numele acestei lucrări este “Ishavapathyabijnakarika”( aforisme despre recunoașterea directa a lui Demnezeu în noi înșine).

Utpaladeva( sau Utpala) este un model divin desăvârșit, care a acumulat cunoștințe mistice profunde impulsionat de iubirea sa nemărginită de Dumnezeu, dorința de cunoaștere și transformare.

El afirmă că eliberarea spirituală supremă este în esență o recunoaștere totala și ireversibilă a faptului că adevarată noastră identitatea este eternă, imuabilă și inefabilă.

Omul trăieste în suferință și limitare pentru că a uitat adevărata sa identitate.Dar poate iesi din samsara printr-o cunoaștere directă și spontană a naturii sale esențiale, prin recunoașterea spontană a identității sale cu Sinele Suprem Atman.

Această revelație este o manifestare totală și copleșitoare a harului divin. Ea are loc numai atunci când toate condițiile necesare au fost pe deplin manifestate în ființa umana. Putem ajunge să îndeplinim aceste condiții prin practică spirituală intensă, consecventă și prin urmarea etapelor sucesive ale căii spirituale, prin depășirea momentelor de hiatus. În aceste momente de hiatus apar diverese dificultăți sau teste spirituale, pe care este necesar să le trecem pentru a putea progesa. Toate aceste duc la salturi calitative în urma acumulărilor cantitative.

În felul acesta aspirantul ajunge să cunoască realitatea supremă, și anume că, există o identitate între el, lumea exterioară și Dumnezeu.

Aceasta este filozofia care stă la baza acestui sistem.

 “Pratyabhijna” înseamnă “ a-ți recunoaște, a-ți realiza în mod spontan Sinele înca odata” sau “recunoașterea, reamintirea naturii noastre divine”.Înseamna să realizam cine suntem cu adevarat si sa ne regasim pe noi insine.

Pe aceasta cale nu există “upaya”, adică mijloace, modalități sau instrumente de transformare, ci cultivarea unor atitudini interioare pentru a trezi fulgerator Conștiinta Divină din noi.

Mai este numită și “calea cea ușoară și foarte scurtă”, fiind acesibilă pentru foarte puține ființe foarte elevate.

“yovikalpamidamarthamandalam

pashyatisha nikhilam bhavadvapuh

svatmapakshaparipurite jagat

yasya nitya sukhinah kuto bhayam“

                                   (Shivastotravali XIII.16)

„O, Doamne, cel care vede (recunoaște) întreaga lume obiectivă ca conștiință pură non-relațională. Astfel, identificarea conștiinței individuale cu Conștiința universală și, prin urmare, atingerea Fericirii divine, de unde sau de cine trebuie să se sperie? “

Marii maeștrii ai acestei școli

Utpaladeva

Utpaladeva, cunoscut și sub numele de Utpala sau Utpalacharya, a trăit la sfârșitul sec. al IX-lea și începutul celui de-al X-lea d.C. (aprox. 900-950).

El este fondatorul școlii Pratyabhijna.

Unul dintre discipolii săi a fost Lakshanagupta, cel care a fost la rândul său ghidul spiritual al marelui maestru Abhinavagupta.

A fost, alături de Abhinavagupta, unul dintre cei mai importanți maeștrii ai școlii Pratyabhijna.

O lucrare reprezentativă a sa este poemul “Shivastotravali”, care a fost scris după o perioadă de intense și adânci stări de extaz dumnezeiesc(samadhi). Acest poem este o oglindă a trărilor sale spirituale excepționale.

Abhinavagupta

Abhinavagupta ( cca 920– 1020  e.n. ) a fost unul dintre cei mai importanți maeștri ai sivaismului din Kashmir, fiind cel care a condus această școală și pe discipolii săi, către culmile desăvârșirii spirituale.

Personalitate marcantă, care a exercitat o puternică influență asupra culturii indiene timpurii. Aptitudinile sale deosebite s-au manifestat în domeniile muzicii, poeziei, dramaturgiei, fiind totodata un filozof, mistic și estetician.

 Diverși savanți l-au evaluat ca fiind “strălucit și sfânt ”, o culme a dezvoltării șhivaismului din Kașhmir”.

Despre marele înțelept Abhinavagupta se spune că a fost o manifestare a lui Shiva.

Abhinavagupta rămâne unic prin sinteza magistrală realizată asupra tuturor viziunilor și teoriilor de până la el, oferindu-le o perspectivă mult mai vastă, profund spirituală.

Se spune că, la un moment dat, a plecat împreună cu un mare grup de discipoli într-o peșteră pentru a medita și nu s-au mai întors niciodată.

Continuatorul lui Abhinavagupta a fost Kshemaraja, discipolul său direct  cel mai important. Apoi, treptat, tradiția secretă a shivaismului s-a stins în Cașmir. Ea a mai înflorit puțin, la vreo 300 de ani după aceea, în sudul Indiei, unde au trăit câțiva mari inițiați: celebrul Jayaratha, care a concentrat magistral Tantraloka, precum și vizionarul Bhattanarayana.

Maheshvarananda

Goraksa, autor al poemului Maharthamanjari, a fost supranumit Maheshvarananda-beatitudinea Domnului Shiva –Stăpânul universului, de către Maestrul său, Mahaprakasa, în momentul inițierii sale.

Lalla

Lalla este una dintre acele ființe binecuvântate, care au atins starea de eliberare supremă în timpul vieții.

Numită Lalleshvari de shivaiți și Lal Didi sau Ded de musulmani, yoghina a trăit în sec. al XIV-lea, contemporană cu marele sufit Sayyid´Ali Hamadan, cel care în 1380 a convertit Kashmirul la islamism.

Hassan, un binecunoscut istoric târziu al Cașmirului, ne spune că:
„Această sfântă este cunoscută sub multe nume, cum ar fi: Lalla-ded, Lalla-moj, Lalleshvari etc. Ea s-a născut în secolul al 8-lea hijri, în satul Sempore, în casa unui pandit cașmiri. Data și ziua nașterii sale nu sunt exact cunoscute. Încă din fragedă copilărie, calea ei s-a conturat ca fiind neobișnuită. Ea auzea voci și avea viziuni spirituale.”

Numele de Lalla, purtat de Yogeshvari, provine etimologic de la prefixul „lal”, un derivat cașmirian al cuvântului sanskrit „lalasa” însemnând dorință, aspirație înflăcărată, a tânji după, a căuta, a obține.

 Ea a fost numită Lalla sau Lalla-ded deoarece era o căutătoare înflăcărată a Adevărului, care a atins starea de yoga, de fuziune plenară, identificatoare, cu Absolutul încă în timpul vieții sale pe pământ.

Bhattanarayna

Bhattanarayna, cunoscut și sub numele de Nishanarayana, a fost un savant și scriitor sanscrit care a trăit înainte de 800 d.hr.

Dintre  lucrările sale mai importante amintim de  “The Plaiting of the Braid “, care se bazează pe a doua și a opta carte din Mahabharata și prezintă episoade din marea luptă din Kurukshetra.

 Este autorul poemului inițiatic de o mare profunzime: “Stavacintamani” (Sanctuarul de taină al Nestematei Iubirii Divine.

Vasugupta

Vasugupta a fost un autor din secolul al IX-lea, cel mai cunoscut pentru scrierea Shiva Sutras, un text important în tradiția Advaita a Shaivismului din Kashmir.
Nu sunt cunoscute detaliile vieții lui Vasugupta.

În tradiția Shaiva, se crede că Vasugupta și-a acumulat cunoștințele și recunoașterea prin realizarea directă.

Somananda

Somananda (875–925 CE)  a fost unul dintre profesorii Shaivismului din Kașmir, discipolul al lui Vasugupta.

A fost autorul lui Shiva Sutra, unul dintre textele fundamentale ale Shaivismului.

Împreună cu Bhaṭṭa Kallaṭa  a structurat într-un mod riguros și logic conceptele shivaismului.

Bhatta Kallata, autorul „Spandei Karika”, a fost contemporan cu Somananda și a fost și un discipol al lui Vasugupta

Există un mit in legatura cu originea lui Somananda. El a susținut că este descendent al înțeleptului Durvasa, care a primit de la Shiva misiunea spirituală de a menține vie tradiția și secretele Shaivismului Agamic. Se spune că Durvasa și-a creat fiul, Tryambaka, direct din minte (într-un mod similar cu crearea Atenei direct din mintea tatălui ei, Zeus, în mitologia greacă). La rândul său, Tryambaka a creat și un fiu direct din mintea sa. Aceasta a continuat timp de 15 generații terminând cu tatăl lui Sangamaditya, care a luat o femeie ca soție. Apoi, au mai rămas încă trei generații până în Somananda.  

Deci, Somananda revendică o strămoșire spirituală divină.

Swami Brahmacharin Lakshman

 Ultimul continuator al tradiției șivaite a Cașmirului a fost Swami Brahmacharin Lakshman (Lakshmanjoo), care a trăit până în 1992.