Mă resemnasem crezând că nu sunt suficient de sensibilă…

‘Trebuie sa va scriu. Sa va spun. De obicei nu spun prea multe, nu am nimic spectaculos de spus si mai bine tac. Sau daca am, mi-e frica sa nu pierd ceea ce exteriorizez.

Vara aceasta am dedicat-o practicii yoga. Destul de mult. Ca in primii doi ani. Dupa acei ani buni am incetinit mult. Si mi-era rusine ca tot promovez in an superior, dar sunt mult in urma. Nu mai conteaza. Acum simt ca nu conteaza. Azi am inteles, in sfarsit cat de minunat e sa te centrezi bine-bine in inima. Sa fii una cu tot. Nu imi reusea. Sa vrei sa nu te mai opresti din a face asane, din a sta “golit”…

Azi a venit ca o bucurie. Aveati dumneavoastra o interjectie sugestiva si un gest la fel de sugestiv pentru asta pe care le-am vazut si simtit. Multumesc pentru daruire si rabdare, pentru toate explicatiile pe care abia acum le-am inteles! E prima oara cand fac din proprie initiativa alchimiile (30 si m-am oprit ca ma dureau mainile). Ma simt bine, senina, detasata, simt ca o revarsare de gratie asupra mea (altceva ce sa fie?!). Probabil pare putin, dar mie mi se pare mult. Ma resemnasem crezand ca nu sunt suficient de sensibila, chiar ma batea gandul sa renunt. Nu am indraznit sa va spun. Am incercat sa muncesc, aveati dreptate: e important. Nici nu indraznesc sa ma gandesc acum la mai mult, doar sa nu pierd ceea ce am primit.

Multumesc, stiu ca vi se datoreaza ceea ce mi se intampla si va sunt recunoscatoare! Imi sunteti tare drag! Sa aveti o seara frumoasa si blanda!’

 

Anonim

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top