Busola Abheda. „Atât e suficient”
Cum să te descurci când te confrunți cu necunoscutul și cu „ceea ce este greu”?
Ceva aparent mic și simplu este suficient pentru a reuși ceva oricât de „mare”.
Omul care se orientează către ego crede că „știe”.
- Este plin de „lucruri sigure” fiindcă el privește în „cana” sa limitată (ceea ce a putut să cunoască, să înțeleagă și să acumuleze până acum)
- Ignoră existența „oceanului cunoașterii” fiindcă asta îl agasează – il face să se simtă mic asa că preferă să valorizeze „cănuța” sa de cunoaștere și să peroreze pe baza ei cu o siguranță de nezdruncinat, indiferent dacă realitatea susține ce spune el sau nu.
Ce obține el atunci?
Decizii bune uneori, apte să îl ducă ceva mai departe in interesele sale micute si limitate
(devenind, din ce in ce mai mult „un cuceritor glorios” al „cănuței sale limitate de cunoaștere”).
Sau, paradoxal, obține decizii proaste care sunt, uneori, în mod evident impotriva binelui său, fie el si limitat.
Exact acelasi om care s-ar orienta „către Sine” este radical diferit.
Nu este încă realizat – de obicei – dar:
- priveste în viitor cu o anumită prudență, conștient de infinitudinea necunoscutului din fata sa
- priveste însă și cu o anumită sigurantă, fiindcă este asemenea navigatorilor care străbăteau cu curaj gigantismul oceanelor având la ei ceva esențial – busola care le indica, indiferent de valurile mării și influentele vântului – aceeași direcție de sprijin.
Are și el o busolă care este, binențeles, o busolă interioară.
Această direcție de sprijin este esențială, pentru că,
〉 deși pare foarte puțin,
〉 deși uneori nu vede aproape nimic,
〉 deși uneori nu are niciun reper in jurul său,
(ba chiar, uneori, pare că totul se amestecă într-un ritm teribil),
⇒ navigatorul înțelept știe că, dacă se sprijină pe direcția indicată de busolă, va ajunge mai devreme sau mai târziu, la destinație.
ACEASTĂ BUSOLĂ ESTE CALEA SPIRITUALĂ,
DIRECȚIA CĂTRE SINE
(sau SPRE identificarea cu Sinele Suprem esențial ori măcar cu sufletul cel viu)
ȘI CĂTRE A FACE BINELE,
respectând principiile spirituale.
Astfel, navigatorul spiritual poate pluti pe valuri teribile, care par a-l răsturna în toate părțile ca pe o coajă de nucă,
si, paradoxal, acestea să nu îi poată face nimic rău.
Același om
poate să se manifeste abject, mizerabil sau
poate să se manifeste nobil, elevat
și cu potențialul de a fi ORICÂT DE NOBIL ȘI DE ELEVAT.
Ceva simplu și esențial face diferenta. Acest lucru simplu este busola interioară.
Asa că, orice am face, e bine să ne luăm la noi BUSOLA si (nu e încă suficient, mai trebuie ceva)
să înaintăm „ținând de direcția ei” indiferent cât de puternice par a fi valurile care tind să ne perturbe.
ATÂT E SUFICIENT.
Leo Radutz, fondatorul sistemului Abheda, inițiatorul Revoluției OMului Bun