<>A avut loc încă o meditație Ștafetă, la care o parte din participanți au avut chiar rezultate speciale.
Au fost desigur, și firesc, destule cazuri în care efortul a fost de multe ori aparent sec, fără nectar aparent.
Explicația că “Doamne-Doamne” vede întodeauna efortul nostru e bună, dar există o mai concretă și mai practică abordare.
Viața noastră este un continuu drum către nelimitare (despre care noi am înteles că este chiar Dumnezeu).
Adică, orice dorință sau aspirație pe care dorim să o îndeplinim, de orice natură ar fi:
– să ne odihnim sau pur și simplu să ne simțim bine;
– să fim fericiți;
– să fim profunzi;
– să cunoastem iubirea;
– să mâncăm, să avem, să trăim, să atingem să fim… în orice direcție aspirăm, noi căutăm să trecem dincolo de nivelul actual și să câștigăm un nou nivel.
Ștafeta ne pune în mod arhetipal față în față cu limita și ne învață cum să o transcendem.
Deci, dacă ne aflăm la Ștafetă într-o situație în care nu simțim nimic… sau simțim chiar o stare de rău (analizăm o astfel de situatie, pentru că în situațiile – și ele dese – în care meditația este excepțională nu este nevoie de niciun sfat sau teorie explicativă) atunci înseamnă că avem de-a face cu o situație în care ne confruntăm cu limita.
De ce să ne confruntăm cu limita și să nu mergem acasă?
– poate amplifica forța interioară enorm și disciplina mentala;
– ne invață cum să avansăm în situația în care trebuie să acceptăm ceea ce nu putem schimba și să schimbăm ceea ce putem schimba;
– ne ajută să ne descoperim adevăratele puteri, care sunt nebănuite, în general;
– ne ajută să ardem karma, care altfel „zace” în structura noastră și se manifestă inevitabil; este preferabil chiar și să te „chinui” la ștafetă o noapte decât să ai o boală cronică gravă sau o pierdere importantă ori un accident; e preferabil „să arzi” karma cu mijloace spirituale decât să o consumi, fiindcă de confruntat cu ea ne vom confrunta, oricum;
– în situația părăsirii corpului fizic care, la un moment dat va urma în această existență, evenimentele sunt, de obicei, destul de greu de controlat iar ceea ce urmează este în strânsă dependență de capacitatea de conștiență în condiții grele și de disciplină mentală;
– niciodată „lejereala”, „odihna” nu ajută mai mult decât efortul, adică la orice Ștafetă care se organizeză ar trebui „vanata” participarea (cu rare excepții bine justificate), fiindcă este o ocazie privilegiată.
Vă asigur că dacă Meditatia Ștafeta nu ar exista, lumea ar fi mai saracă, iar emulatia spirituală (e drept caracterizata și de efort, de multe ori) ar fi înlocuită cu o liniște care nu este alta decât liniștea forțelor progresiste ale vieții și drumul spre somnul spiritual.
Ea este mereu o provocare pe care putem să o abordăm creator, cu instrumente noi sau din alt unghi, cu o alta strategie, este un fel de Roland Garros sau o Olimpiadă lunară, realizată cu ocazia privilegiată a Nopții transcendenței divine Shiva Ratri, despre care avem șansa să fie mai mereu în apropierea zilei de sâmbătă în care organizăm evenimentul.
Cât despre odihnă – nu vă îngrijorați, după părăsirea corpului fizic, problema este cum să te trezești, nu cum să te odihnești…
Iar după toate acestea, viața ni se prezintă transformată, (desigur, uneori e nevoie și de o scurtă perioadă de relaxare), dar vom simți cum opțiunile interioare sunt altele și că viața e din ce în ce mai frumoasă. 🙂
ॐ