Din nou, despre ADN influențat de gândire și emoții !

un articol de psiholog Aida Șurubaru
Societatea Academică AdAnima

ADN-UL POATE FI INFLUENŢAT DE GÂNDIRE ŞI EMOŢII

Ne-am născut în trup, și suntem animați de ceea ce vechii greci numeau psyché, sau suflet. Acesta se manifestă într-un mod complex, la nivelul gândurilor, dar mai ales al stărilor noastre afective, fie acestea emoții sau sentimente.
Ultimele decenii au adus tot mai multe mărturii în favoarea unei relații profunde între reprezentările sufletului, între gândurile și emoțiile noastre, și corpul nostru. Iar aceste influențe merg până la un nivel extrem de fin, cel al „cărămizilor” moleculare care conțin informațiile unicității noastre ca om: genele și ADN-ul.
Oamenii de știință au observat că stări precum fericirea, bucuria, inspirația, recunoștința, rugăciunea pot activa gene benefice. Această descoperire, care a constituit una dintre ipotezele (verificate!) ale dr. japonez Kazuo Murakami, poate provoca o adevărată revoluție în modul nostru de gândire și de raportare la ființa noastră.
Cercetările recente din domeniul geneticii au relevat că mediul și diverși factori externi pot schimba modul în care se manifestă genele noastre. Numeroase fenomene indică existența acestei conexiuni mediu – material genetic. De exemplu, un șoc sever poate determina ca părul unei persoane să albească într-o zi. Sau, dimpotrivă, un pacient bolnav de cancer în fază terminală poate trăi multe luni sau chiar ani, dacă nu este informat asupra stadiului evoluției bolii sale. Cineva care nu a fumat o singură țigară în viața lui se poate îmbolnăvi de cancer pulmonar, iar altcineva care a fumat zilnic câte 2 pachete de țigări poate fi relativ sănătos. În fine, deși consumul excesiv de sare poate conduce la instalarea hipertensiunii, există destule persoane care consumă sare în exces, păstrându-și tensiunea perfect normală.
De asemenea, se cunosc cazuri în care anumiți oameni au manifestat puteri și abilități cu totul ieșite din comun, în condiții de încercare extremă din partea mediului. Astfel, o mamă al cărei copil a rămas prins sub o mobilă grea în urma unui cutremur, a fost capabilă să ridice singură acea mobilă de zeci de kilograme, pentru a-și salva copilul. Un alt om a fost capabil să facă un salt impresionant peste anumite obstacole și să atingă o viteză neobișnuită când a fost urmărit de un animal de pradă. În același sens, cu toții știm că, atunci când suntem îndrăgostiți, putem recurge la fapte care să ne ofere realizarea unor performanțe excepționale!
Aceste lucruri se petrec în mod curent, iar oamenii au găsit de fiecare dată diverse explicații. În realitate, aceste fenomene sunt corelate direct cu modul în care funcționează genele noastre, iar rezultatele variază în funcție de atitudinea individului.
Pe lângă faptul că determină diviziunea celulară și transmit caracterele ereditare, genele acționează la un nivel mult mai profund. De exemplu, ele joacă un rol esențial în extragerea informațiilor lingvistice din creier. Tot genele intervin fundamental când efectuăm orice activitate, simplă sau complexă. Faptul că nu devenim vaci sau pui atunci când consumăm carnea lor se datorează, de asemenea, genelor!
Pe de altă parte, combinațiile practic infinite de gene asigură unicitatea fiecărui individ care se naște pe Terra. Pentru fiecare copil există cca 70 de trilioane de combinații posibile ale genelor! Așadar, aparentul hazard poate juca un rol însemnat în manifestarea unor anumite combinații de gene. De exemplu, nu este sigur că din căsătoria unei femei foarte frumoase cu un bărbat foarte inteligent va rezulta un copil frumos ca mama sa și inteligent ca tatăl său.
Ne-am putea întreba: cine a scris acest cod uimitor? Viața nu poate fi rodul unei pure întâmplări, chiar dacă toate elementele fundamentale necesare creării unui organism există în natură. Este ca și cum am avea pretenția că o mașină se poate asambla singură, spontan, dacă părțile sale componente sunt puse laolaltă. Este evident că o conștiință superioară trebuie să se afle la baza acestei creații, o putere care transcende înțelegerea umană!
Este binecunoscută afirmația : „boala se naște în minte”. Astfel, modul cum gândim ne poate îmbolnăvi sau, dimpotrivă, ne poate vindeca! În acest domeniu intervin genele. Unii oameni de știință consideră chiar că genele noastre și modul lor de manifestare determină fericirea noastră în viață! Acest lucru nu înseamnă că starea de fericire ne este predeterminată genetic. Genele care guvernează stările benefice există latent în fiecare individ și așteaptă să fie activate.
Geneticienii au demonstrat că numai 5-10% din genele noastre funcționează efectiv! La ora actuală încă nu cunoaștem cu precizie ce fac celelalte gene, inactivate. Tocmai faptul că starea noastră psihică poate schimba modul de funcționare a genelor se datorează stării de inactivare a anumitor gene. Ipotezele recente ale geneticienilor corelează o atitudine pozitivă, menținută un timp îndelungat, cu gradul de activare a unor „gene ale fericirii”. Ei numesc acest mod de a trăi viața cu entuziasm și vitalitate energetică – „viață cu genele activate”, sau „mod de gândire genetică” (dr. Kazuo Murakami, „Codul Divin al vieții”, Ed. Daksha, București). Dincolo de orice dubiu, se cunoaște faptul că numeroase persoane care au schimbat cursul istoriei au manifestat o atitudine pozitivă.
De asemenea, expunerea la un nou mediu poate acționa ca factor catalizator al activării unor gene pasive. Anumiți oameni care încep să muncească într-un mediu nou ajung rapid să dea rezultate excelente, la care nu ajunseseră anterior. Iar omenii care se consideră iremediabil ratați, obțin rezultate slabe în activitatea lor.
Corpurile noastre conțin enorm de multe celule (aproximativ un trilion pe kilogram corp). Este lesne de calculat că o persoană de 60 kg „conține” aproximativ 60 de trilioane de celule! Surprinzător este faptul că fiecare celulă conține aceleași gene (cu câteva excepții). Însă, cel puțin teoretic, nu este posibil ca o celulă a părului să devină la un moment dat o celulă a inimii, sau o celulă a unghiilor să devină o celulă a stomacului. Celulele posedă așadar o anumită specializare funcțională. Astfel, genele din celulele unghiilor au fost „programate” sau li s-a activat „manifestarea tip unghie”, în timp ce toate celelalte posibilități de manifestare a genelor au fost blocate.
Genele posedă o mare cantitate de informații, inclusiv legate de activarea sau inactivarea lor însele în anumite situații. Geneticienii numesc acest set de instrucțiune genetice – mecanisme de activare și dezactivare. Unele gene se activează după anumite perioade de timp (de exemplu, cele care conțin informații referitoare la caracterele sexuale secundare, care se manifestă la pubertate). Atât mediul extern, cât și starea noastră psihică pot accelera sau încetini aceste procese. Oamenii ed știință sunt tot mai convinși că starea psihică a individului este direct corelată cu mecanismul de activare sau dezactivare al genelor noastre
Cu aproximativ 60 de ani în urmă, cercetătorii François Jacob și Jacques Monod, de la Institutul Pasteur din Paris, au realizat unele experimente excepționale asupra unor culturi de bacterii Escherichia coli. Aceste bacterii se regăsesc de regulă în intestin, și se hrănesc în special cu glucoză. Când oamenii de știință plasau bacteriile într-un mediu bogat în glucoză și lactoză, bacteriile o alegeau exclusiv pe prima pentru a se hrăni. Ele nu reacționau deloc la prezența lactozei. Dar într-o etapă ulterioară a experimentului, culturile de bacterii au fost expuse numai la un mediu bogat în lactoză. La început, bacteriile nu s-au hrănit deloc, dar după un timp au început să consume lactoza oferită, continuându-și astfel procesul de multiplicare.
Prin experimentul lor, Jacob și Monod și-au propus să determine dacă aptitudinea de a digera lactoză se dobândește după ce bacteriile sunt expuse unui mediu bogat în lactoză, sau dacă această abilitate exista deja ab initio (cu alte cuvinte, dacă este o abilitate înnăscută sau dobândită). Cercetările lor au condus la concluzia că această caracteristică genetică era predeterminată. Bacteriile E.coli posedă așadar, în mod implicit, capacitatea de a produce enzime care „digeră” lactoza (lactaze). Când glucoza este disponibilă, gena producătoare de enzimă este dezactivată, însă când lactoza este singura hrană disponibilă, această genă se activează pentru a menține bacteria în viață! Era vorba, deci, de o capacitate rămasă pasivă până la apariția unei stări de necesitate legate de supraviețuirea microorganismului. Această descoperire științifică deschide posibilități fantastice de explorare a capacității dec activare a potențialului latent conținut în genele noastre!
În prezent, atenția oamenilor de știință geneticieni este din nou atrasă de comportamentul și posibilitățile de exploatare ale culturilor de bacterii E.coli. Datorită epidemiilor destul de virulente provocate de unele tulpini ale acesteia, multe persoane privesc aceste bacterii cu rezervă. Însă s-a dovedit că ele pot constitui o gazdă minunată pentru transferul de gene. E. coli conține numai 4,6 milioane de informații genetice, comparativ cu cele 3 miliarde ale genomului uman. În plus, structura sa genetică completă este cunoscută încă din 1997. Numeroase aplicații de activare genetică se pot realiza plecând de la culturi de bacterii.
Ulterior, în anul 2003, un experiment condus de japonezi a adus dovezi științifice care probează impactul gândirii pozitive asupra genelor. Oamenii de știință niponi au plecat de la ipoteza că factorii mentali pot avea un impact precis asupra stării de activare sau dezactivare a genelor. Astfel, ei au postulat că stările pozitive precum bucuria, entuziasmul, încrederea etc., stimulează și activează codurile genelor benefice, pe când stările negative ca anxietatea, stresul, tristețea, frica, durerea etc., dezactivează și blochează manifestarea genelor benefice.
Concret, cercetătorii au studiat efectele râsului (indice al emoției pozitive) asupra manifestării genelor, tradus prin nivelul de glucoză din sânge la persoanele cu diabet de tip 2. Ei au măsurat glicemia subiecților pe nemâncate; apoi, jumătate din aceștia au fost supuși audierii unei lecturi anoste, pe când cealaltă jumătate a urmărit un spectacol de comedie televizat. După aceea, subiecților li s-a servit masa, apoi li s-a măsurat glicemia din nou. Cei care urmăriseră lectura au prezentat o creștere cu 123 mg la dl a nivelului de glicemie, pe când grupa a doua avea o creștere medie de numai 77 mg per dl. Aceste tipuri de experimente au fost reluate cu diferite grupe de subiecți, pentru a se constata validitatea rezultatelor obținute.
Studiul nipon a demonstrat că râsul are un efect benefic asupra nivelului de glucoză în sânge. S-a certificat că 23 de gene au fost activate datorită râsului! Mai mult, gena receptor dopamină D4, răspunzătoare de inhibiția enzimei adenilat ciclază (cu rol în creșterea glicemiei), a fost activată de râs. Așadar, simpla menținere a unei stări stenice, de bună dispoziție și râs, poate ajuta esențial la controlul nivelului glicemiei la diabetici.
Pentru prima dată în istoria geneticii, acest studiu a demonstrat că emoția pozitivă declanșează „mecanismul de activare genetică” (v. rev. „Îngrijirea diabetului”, mai 2003, și „Psihoterapia și psihosomatica”, 2006). Agențiile de știri au popularizat pe larg aceste informații, la vremea descoperirii lor. Ceea ce este exprimat genetic NU este, așadar, definitiv. Avem puterea de a activa genele benefice, și de a inactiva genele purtătoare de „informație nocivă”.
Fiecare om posedă atât gene care declanșează boala numită cancer, cât și gene care o inactivează. Dacă acestea sunt într-un anumit echilibru, boala nu se produce. Esențială aici este menținerea acestui echilibru. Există un mod simplu de a dezactiva genele nocive și a le activa pe cele benefice: schimbarea atitudinii mentale. Cu toții știm deja că aceasta are un efect profund asupra stării de sănătate a organismelor noastre. Dacă vom repeta mintal, cu convingere: „sunt bolnav, mi-e din ce în ce mai rău”, chiar fiind sănătoși,. Vom simți în scurt timp că starea generală organică și psihică devine tot mai degradată. Invers, repetându-ne cu convingere și entuziasm că „suntem din ce în ce mai bine”, această convingere se va manifesta în tonusul fizic și psihic crescut.
Cu toții avem perioade faste, în care debordăm de energie, și perioade neplăcute, în care suntem „sub val”. Cum putem să luptăm contra depresiei care survine, inevitabil, cu o intensitate mai mare sau mai mică, în atare perioade grele? Simplu: putem apela genele care aduc un aport suplimentar energetic. O metodă simplă pentru a face aceasta constă în a cultiva starea de inspirație, entuziasmul. Mai ales când ne este greu, este esențial să recurgem la activități care ne produc o plăcere profundă. Entuziasmul, însuflețirea ne fac să abandonăm starea de descurajare și disperare. Emoțiile profunde, benefice, tonice sunt cei mai importanți declanșatori ai activității genelor benefice!
Însă mai există o categorie de evenimente (din clasa „catalizatori di mediul extern”) care ne pot activa capacitățile uimitoare ale genelor pozitive: situațiile dificile, critice. Dispunem cu toții de un potențial enorm, dar uneori, pentru a-l activa, este nevoie de un „șoc”: un șoarece încolțit poate ataca o pisică. Unii dintre foștii deținuți din lagărele naziste au dezvoltat capacități uimitoare de adaptare, care le-au permis să supraviețuiască (un exemplu elocvent îl constituie psihologul Viktor Frankl). Situațiile critice, provocările, ne incită la a ne folosi mintea pentru depășirea unor dileme sau obstacole.
O altă metodă de activare pozitivă a genelor constă în expunerea continuă la informații noi, la un mediu extern în continuă schimbare.
Este interesant de remarcat că există și posibilitate ca doi parteneri de viață să interacționeze până la nivel genetic. Astfel, odată cu conceperea unui copil (la patrimoniul genetic al căruia contribuie atât mama cât și tatăl), unele gene pe care fătul le moștenește de la tată pot influența, prin intermediul placentei, organismul mamei în perioada sarcinii. Această posibilitate rămâne încă în discuție la oameni, experimentele de până acum punând în evidență fenomenul numai la șoareci. Dar, iarăși teoretic, efectul este perfect posibil și la ființele umane!
Am putea așadar considera genele ca adevărate cipuri de informație, care se pot conecta la un sistem viu sau altul, prin diferite câmpuri de forțe: chimice, prin elemente de natură moleculară; dar și psihice, prin intermediul a ceea ce am putea numi, metaforic, „undele sufletului și ale gândirii”. Ne-am putea întreba: ce tip de gândire poate fi nociv? Cu siguranță, aici se înscrie gândirea negativă, contrară legilor naturii, ale universului, ale „ordinii implicite” (cum o numea fizicianul David Bohm). Întrucât oamenii au sisteme diferite de valori, la scara lor măruntă de apreciere, este greu de defini exhaustiv un registru „bine – rău”. Un lucru este însă cert: când genele noastre acționează armonios, în scopul susținerii vieții și al unei coexistențe fericite a tuturor vietăților, ele se situează în categoria celor benefice.
Dr. Kazuo Murakami, după peste 20 de ani de muncă pe frontul geneticii, ne oferă trei sugestii care susțin activarea genelor benefice: (1) cultivarea intențiilor nobile; (2) adoptarea unei atitudini permanente de recunoștință față de Creator, pentru tot ceea ce primim zilnic; și (3) cultivarea cu perseverență a gândirii pozitive.
Există două fațete ale fiecărui lucru: putere și slăbiciune, lumină și umbră. Orice boală, cât de cumplită, are și o latură benefică. De exemplu, multe persoane consideră astăzi că SIDA reprezintă un soi de pedeapsă divină pentru imoralitate și desfrâul sexual modern. Însă, la o analiză mai atentă, observăm că practic, în întreaga istorie a umanității, indiferent de perioade, imoralitatea sexuală a existat. Eventual, aceasta diminua în vremuri de boli cumplite, de holeră, ciumă, de războaie epuizante sau foamete. Putem însă considera că SIDA, care nu ucide direct, ci slăbește dramatic sistemul imunitar, constituie un bun semnal de alarmă legat de importanța acestui sistem și de necesitatea protejării lui. De fapt, există multe cazuri de persoane infectate HIV care, manifestând constant o atitudine optimistă, au stopat indefinit declanșarea SIDA.
Oamenii de știință studiază tot mai mult aspectele esoterice, pentru a-și explica fenomenele noi cu care știința se confruntă. Ei au ajuns să considere că tot ceea ce ni se petrece este, la un anumit nivel, necesar. Însă fiecare dintre noi poate fi acel „șef de orchestră” care să-și dirijeze cu măiestrie simfonia propriei vieți, făcând-o cât mai grandioasă, îngemănată cu acordurile armonioase ale vieților semenilor noștri.