Dionisie Areopagitul este cea mai mare autoritate în materie de angeologie creștină.

El a fost un bărbat atenian convertit de Apostolul Pavel în Areopagul Atenei (Cf. Faptele Apostolilor, 17, 34).
Sfântul Dionisie Areopagitul este, deci, un Părinte Apostolic,care a trăit în secolele I-II, fiind convertit la credință de Marele Apostol Pavel și cel care a lăsat primele ierminii extinse ale Liturghiei Apostolilor și mărturii despre cele nouă ierarhii cerești.

Acestui personaj i-ai fost ulterior atribuite și așa-numitele texte areopagitice, a căror paternitate, însă, începând cu perioada Renașterii, a fost contestată.

Identitatea autorului acestor texte rămâne însă necunoscută; prin urmare „Pseudo-Dionisie Areopagitul” nu înseamnă altceva decât acceptarea, convențională, a numelui folosit inițial, cu o rezerva firească.

Dată fiind această situație și, în plus, elementele cert neoplatonice din textele sale, s-a putut spune că Dionisie era un neoplatonic încreștinat. Pe de altă parte, la fel de îndreptățit, se poate susține că avem de-a face cu un creștin „deghizat”, un teolog conștient de misiunea sa, aceea de a câștiga teren în fața grupărilor neoplatonice.

Ceea ce se poate totuși spune este că autorul textelor a trăit probabil în ultima parte a secolului al V-lea, aproximativ în aceeași perioadă cu Boethius.

Oricine ar fi acest autor, continuăm să-l numim „Pseudo-Dionisie”, în lipsa unui nume real. Textele sale au fost introduse în cercurile intelectuale ale Romei în secolul IX de către Sf. Chiril din Tesalonic , unul din cei doi evangheliști ai slavilor.

Deși prima traducere în limba latină a fost făcută de bibliotecarul Anastasius din Roma , influența sa imensă asupra gândirii scolastice se va datora traducerii lui Ioan Scottus Eriugena. Astfel, deși nu Eriugena a fost primul traducător al lui Dionisie, el a fost cu siguranță cel care l-a consacrat. În acest fel, Pseudo-Dionisie (prin Eriugena) reprezintă, alături de Boethius, o punte semnificativă între gândirea greacă și speculația teologică rațională a Occidentului medieval.

Textele traduse de către Ioan Scotus Eriugena (acesta având convingerea ca traduce din scrierile părintelui apostolic Dionisie) constau în zece scrisori și patru tratate:

" Despre numirile dumnezeiești",
" Despre teologia mistică",
" Despre ierarhia cerească",
" Despre ierarhia bisericească".
..........................................................................................................

Este extraordinar că avem acces la o descriere atât de precisă și nuanțată a ierarhiilor angelice și acest lucru nu este decât puțin umbrit de faptul că ... este evident că este un text revelat și nu putem face, la început, decât să avem încredere în el. Dar, prin practica spirituală, vom constata cum lumea îngerilor devine apropiată nouă și putem verifica spusele lui Dionisie... direct de la sursă.

Întodeauna astfel de lucruri sunt
supuse îndoielii deoarece sunt verificabile doar de cel care a atins un anumit nivel spiritual, în timp ce răul sau ignoranța pot fi "verificate" de oricine. Ele exista sau sunt vizibile pentru oricine deoarece "ceea ce este sus" poate să "vadă" ceea ce este jos" dar "ceea ce este jos" nu poate vedea "ceea ce este sus".

Existența îngerilor, explicată în aproape toate tradițiile, poate fi contestată doar până la verificarea ei.
Desigur, prin experiența proprie și este adevărat că orice realizare și orice realitate mai înaltă poate fi contestată de cei aflați sub ea dar ... si afirmată cu mare siguranță de cei care s-au ridicat la înălțimea ei.

De ce să nu îndrăznim să verificăm ceva care se dovedește atât de important pentru noi și pentru viața noastră !?
..............................................

"lerarhia celestă" este cel mai celebru text al angeologiei creștine.
Acest text reunește și codifică înțelepciunea milenară transmisă de-a lungul secolelor de oamenii care au atins cele mai înalte trepte ale desăvârșirii spirituale. În această lucrare Areopagitul spune că ierarhiile angelice cerești participă la guvernarea întregii creații și sunt mult mai apropiate de Principiul Divin, reflectând într-o proporție mult mai mare voința divină, decât se produce aceasta în cazul oamenilor:

"iluminările Principiului Divin se împlinesc mai întâi în ei și apoi prin ei ni se transmit nouă, oamenilor, revelațiile superioare."

Despre ierarhiile cerești propriu-zise, Dionisie revelează că ele sunt în număr de nouă, la rândul lor subîmpărțite în trei ordine majore (numite triade):

Prima triadă se află cel mai aproape de Dumnezeu și cuprinde Serafimii, Heruvimii și Tronurile, cei "cu mulți ochi și multe aripi".

Al doua triadă conține Domniile, Virtuțile (sau Puterile) și Stăpânirile;

Cea de-a treia triadă este formată din Întâietori, Arhangheli și Îngeri.

Numele fiecărei triade angelice provine dintr-o caracteristica divină proprie ei.
...............................................................

Prima triadă:

"Sfântul nume al Serafimilor semnifică «aceia care ard» sau, mai limpede spus, «aceia care purifică».
Cel al Heruvimilor semnifică "cunoașterea plenară" sau "efuziunea înțelepciunii".
Numele Tronurilor indică vecinătatea tronului divin, fiind vorba deci de spirite foarte înalte care se află în imediata apropiere a lui Dumnezeu și primesc în manieră directă și imediată perfecțiunea și cunoașterea divină."
............................................................
Despre triada intermediară:

"Eu cred că numele revelator al sfintelor Domnii ne arată capacitatea lor de elevare, care niciodată nu este diminuată, fiind liberă de orice compromis; ele nu coboară, nu răspund niciodată unei acțiuni dizarmonioase, sunt deasupra oricărei aserviri degradante și sunt cât mai mult timp posibil în comuniune cu Principiul Divin. Numele sfintelor Virtuți semnifică curaj în toate activitățile, ele nu obosesc niciodată să acumuleze lumina Principiului Divin și sunt intens și ferm orientate spre a-l reflecta pe Dumnezeu în ființa lor. Cât despre numele sfintelor Stăpâniri, acesta arată egalitatea în grad cu Domniile și cu Virtuțile, abilitatea de a acumula daruri divine și puteri supraomenești; ele nu abuzează tiranic de forțele lor, utilizându-le în mod egoist, ci urmăresc permanent să se eleveze pe sine și să-și eleveze subordonații către realitățile divine; ele tind să asimileze Principiul Puterii Divine, izvorul oricărei puteri și pe care o reflectă, dăruind-o dezinteresat, pe căt posibil, îngerilor."
.............................................
Despre a treia ierarhie cerească Dionisie spune:

"Numele Întâietorilor indică un caracter divin suveran și o putere de comandă, care este în perfectă consonanță cu puterile suverane; ei se modelează după același Principiu Unic, izvor al tuturor principiilor;
ei, cu ajutorul bunei coordonări a ierarhiilor suverane, exprimă acest principiu ca Principiu ordonator suveran.

Sfântul ordin al Arhanghelilor, prin poziția sa centrală în ierarhie este legat în mod egal atăt de sfinții Întâietori cât și de Îngeri;
ei primesc pe scară ierarhică lumina Principiului Divin prin intermediul ordinelor superioare și le transmit plini de bunătate Îngerilor, care la rândul lor ni le manifestă nouă, ca răspuns la sfintele acțiuni și rugăciuni ale celor care devin iluminați de Dumnezeu.

Îngerii din ultimul ordin posedă caracterul de mesageri și sunt cei mai apropiați de noi;
de aceea, mai mult lor decât celorlalți li se potrivește numele de îngeri deoarece sarcina lor este aceea de a se ocupa de tot ceea ce este manifestat, și mai mult, de lucrurile din lumea aceasta. Din acest motiv, Înțelepciunea Divină a încredințat Îngerilor ierarhia noastră umană, desemnându-l pe Mihail principe al poporului evreu, și chemând și alți îngeri să prezideze peste diferite popoare.
De aceea, în antichitate se spunea că se stabilesc hotarele unui popor după numărul îngerilor lui Dumnezeu care-l ocrotesc."

Rezumând îndatoririle și rolul ierarhiilor cerești, Dionisie Areopagitul afirmă că:

"Inteligențele cerești sunt toate revelatoare și mesagere a ceea ce le precede în ierarhie.
Cele mai elevate sunt animate direct de Dumnezeu, în timp ce celelalte, fiecare după forțele lor, sunt sub tutela spiritelor animate direct de Dumnezeu.

Armonia suverană a tuturor lucrurilor a prevăzut, în dorința sa de a ajuta ființele să se eleveze și să se desăvârșească, dispunerea fiecărei ființe raționale și inteligente în cadrul unei ierarhii a ordinii sacre. […] După părerea mea, mai este un lucru care merită o reflexie profundă: tradiția Loghia-ei spune despre îngeri că sunt «mii de milioane» și «zece mii de miriade», repetând și multiplicând pentru aceasta numerele cele mai mari pe care noi le folosim, cu intenția clară de a revela că numărul ființelor cerești este incalculabil. Şi chiar mai multe sunt fericirile manifestate de aceste Inteligențe supraomenești, avînd o înțelegere mult superioară capacității noastre.

Ele ar putea fi percepute de mintea noastră știind că posedă o cunoaștere cerească, supraomenească, dăruită lor de Principiul Divin omniscient, Izvor al Înțelepciunii, Principiu Suveran, Cauză Creatoare, Putere care cuprinde și îmbrățișează toate ființele, Dumnezeu Tatăl."