Întrebare Păvăloaie Maria Constantin:
“”Domnule Leo….
Ce surse cercetezi dumneata
de ti-ai permis sa iei rugaciunea inimii
si sa o amesteci cu draciile astea yoghine?
De unde si pana unde iti permiti sa spui
intr-un articol de prin 99 ca e ”gresit” sa spui
– miluieste-ma pe mine pacatosul???
Sunti monahi care au cercetat zeci de ani sau o viata intreaga
rugaciunea lui Iisus si te-ai gasit dumneata
sa amesteci Biserica Ortodoxa
cu draciile astea yoghine si sa spui tot felul de minciuni
ducand oamenii in inselare si aruncandu-i in fundul iadului.
Plus in articolul de mai sus…numai prostii vorbesti
de ceea ce NU CUNOSTI.
Dumnezeul cel Viu si Adevarat este UNUL si nimeni altul.
Dumneata cu practicile tale yooghine
nu numai ca te inchini la draci
si ii faci si pe altii asemenea tie
dar si batjocoresti tot ce tine de Hristos!!!!!
Unde mai pui ca ai scris Cristos in loc de Hristos.
Te rog sa iti vezi de ale tale
si sa stergi TOT ce tine de rugaciunea inimii
si sa iti vezi de dracoveniile tale.”
Acharya Leo Radutz răspunde:
“ Domnule Păvăloaie Maria Constantin,
eu cred și sper că sunteti bine intenționat
și doriți să fie cât mai mult bine pe pământ.
In primul rând imi cer scuze
pentru opiniile mai vechi
prea ferme
despre rostirea isihastă.
Binenteles că nu este greșit nici cu „pe mine păcătosul”.
A functionat sute ori poate mii de ani
și ar functiona mai departe si acum.
Se poate deci și asa, în opinia noastră.
Dar este evident (orice om sincer,
nu mai vorbim că un psiholog – ar recunoaște)
că repetarea unei astfel de afirmatii de a fi păcătos
prelungeste starea de păcătos nu o scurtează.
Adică e bine asa dar, cel mai probabil, este mai greu.
După cum „stilistii” care țin vechiul calendar
pot fi exceptionali crestini,
chiar dacă Pastele s-ar putea, la un moment dat
să fie intr-o p erioadă ciudată,
datorită erorii din calendarul vechi.
Dar e bine si asa – astfel a ajuns tradiția crestină la noi.
De asemenea, am corectat grafia scriind corect Hristos – a fost o scăpare
dar nici asta nu consider că e o greseală semnifcativă – suntem, doar, crestini, nu „hrestini”.
Dar e bine, Hristos e minunat.
Multumesc pentru observatii
și dacă mai aveti, să știți că le verificăm cu atenție.
Vă rog să remarcati că acest articol
si altele sunt „din perspectiva Abheda Yoga”
și nu reprezintă o explicație
despre cum trebuie să se facă isihasmul în ortodoxie.
Aceasta ar fi o greseală fiindcă
asa cum în Abheda Yoga doar Abheda explică,
la fel si ortodoxia ar trebui sa explice ceea ce doar tine de ortodoxie.
Noi îi spunem „meditatie” nu rugăciune
și facem asta fiindcă ne place,
ne e drag, simțim și e ceva serios în viața noastră.
Dar Iisus nu este proprietatea nimănui,
este liber să fie invocat
și rugat de către oricine.
Spuneti că noi ne rugăm la draci.
Imi pare rău – din neștiință ne acuzați.
Dar v-ati putea da seama
– nu poti fi slugă la doi stăpâni –
dacă ne-am ruga la draci,
nu am face atâta meditație isihastă cu succes
și nu am cultiva virtuțile spirituale,
iubirea, bunătatea, smerenia și altele.
nu am demasca principiile căderii luciferice.
Iată, că de fapt, ne rugăm către Iisus.
Nu ne dati dumneavoastră voie?
Ne spuneti să ne rugăm la draci?
Cum poate spune asta un crestin?!
Mă gândeam că ar trebui să vă bucurati fiindcă, iată,
Abheda yoga readuce oamenii în biserică, nu îi ia de acolo.
Si fără să le spunem asta, doar îi invităm să practice meditatia isihasta.
Noi nu spunem rău de creștinism sau de biserică,
spunem de bine, deși, dacă am fi răutăcioși,
am găsi destule argumente.
Multi nu mai vin in biserică
tocmai din cauza fanatismului, materialismului,
superficialității, necredinței și formalismului unora.
Dar noi știm că e vorba doar de „uscături”
si, de fapt, majoritatea sunt oameni foarte buni acolo.
Nu yoga adevărată atacă biserica
ci luciferianismul care, cu putere,
în mass media principală,
erodează pe față
încrederea în biserică.
Ei isi bat joc în ziare și în televiziuni de biserică,
fac din biserici muzee sau discoteci
iar din altar baruri cu alcool.
Dar de ei nu auzim să spuneti nimic,
însă pe noi, cei de la Abheda, iată,
ne atacati fără rost când noi reînviem o practică prețioasă
pe care in biserică, nu stiu de ce, nu o găsim.
Si acolo ar trebui să o găsim, de fapt.
Eu zic că ar trebui să ne regăsim de aceeași parte a baricadei
și chiar să ne iubim, fiindcă acesta ar fi adevăratul spirit crestin.
Răul este in altă parte, nu la noi.”
acharya Leo Radutz