Practica taoistă – a fi una cu natura, cu universul

”Adi Mudra, conceptul fundamental din tradiția Căii Inimii permite ca orice acțiune sau metodă spirituală să dobândească o eficiență excepțională, putând fi atinsă starea nonduală de fericire divină și eternă, care nu depinde absolut deloc de jocul contrariilor.

Atunci Yin și Yang nu mai au nici o influență, iar viața de zi cu zi este infuzată de perfecțiunea și unitatea Sinelui.”

Leo Radutz
presedintele Societății Academice AdAnima
………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………….

Practica taoistă – a fi una cu natura, cu universul

Taoismul reprezintă un puternic filon tradițional, filosofic și religios, care și-a pus amprenta asupra întregii zone a Asiei de est. Elaborată cu peste două mii de ani în urmă, filosofia taoistă a început să pătrundă tot mai mult și în Occident, începând cu secolul al XIX-lea. Termenul „Tao” este tradus adesea prin „cale” sau „drum” (de viață), deși în tradiția chineză populară, în accepție religioasă sau filosofică, acest termen are conotații mai abstracte.
Principiile taoismului, ca o cale spirituală, se axează pe cultivarea celor trei Nestemate ale Căii lui Tao: compasiunea, moderația sau cumpătarea și smerenia. Practica spirituală taoistă este centrată pe cultivarea unei stări de sănătate și vigoare a întregii ființe, prin intermediul unor tehnici și metode de deblocare și cultivare a energiei din organism, în scopul obținerii unei comuniuni intime și armonioase cu natura, cu spațiul în care locuim, cu întregul univers. Beneficiile acestei conduite comportă și unele „efecte secundare” mult râvnite de oameni: longevitate, mulțumire interioară, echilibru fizic și psihic, înlăturarea semnelor decrepitudinii datorate vârstei, etc. În mod natural, o stare de armonie lăuntrică și consonanță cu universul în care trăim ne conduce către perceperea Divinului care se află la originea întregii Creații.

Elemente de practică taoistă

În medicina chineză, cele zece organe vitale sunt clasificate în cinci perechi, fiecare dintre ele fiind alcătuită dintr-un organ Yin (organe „pline”), și unul Yang (organe „cavitare”). Organele Yin sunt mai vitale decât cele Yang, iar disfuncțiile acestor organe provoacă cele mai mari probleme de sănătate (cancere, afecțiuni degenerative, afecțiuni autoimune, etc.). Organele nu sunt cuplate în mod arbitrar, ci sunt legate prin relații funcționale și anatomice concrete:

inima (organ Yin)– „conducătorul organelor vitale” – dominată de Foc, reglează toate celelalte organe prin controlarea circulației sanguine. Inima este asociată ca pereche cu intestinul subțire (organ Yang), ce separă produsele pure și cele impure, absoarbe elementele nutritive, pe care le trimite apoi spre inimă, pentru ca acestea să poată circula prin corp.
ficatul (organ Yin), dominat de Lemn, este reședința metabolică a corpului, fiind responsabil în mod direct de starea generală de sănătate a unei persoane. Organul Yang asociat ficatului este vezica biliară, a cărei relație funcțională intimă cu ficatul e recunoscută de medicina occidentală.
pancreasul, organ Yin dominat de Pământ, controlează producerea enzimelor vitale necesare pentru digestie și metabolism. Această funcție este în directă legătură cu asociatul său Yang – stomacul. Dacă pancreasul nu reușește să producă suficiente enzime, digestia la nivelul stomacului stagnează, producând fermentarea mâncării și putrezirea hranei, în locul digestiei.
– plămânii, dominați de Metal – așa cum afirmă textele medicale chineze, plămânii guvernează atât respirația, cât și circulația energiei (qi). Plămânii Yin sunt asociați intestinului gros, care este Yang. Afecțiunile respiratorii sunt în general însoțite de constipație, iar constipația cauzează de obicei disconfort la nivelul pieptului.
rinichii – Yin, dominați de Apă, sunt numiți „poarta vieții”, deoarece controlează echilibrul general al fluidelor vitale din corp, care influențează, la rândul său, nivelul de energie. Vezica urinară este legată funcțional de rinichi, în calitate de partener Yang.

Teoria celor Cinci Elemente (Lemn, Foc, Pământ, Metal, Apă) explică asocierea cosmologică dintre om și univers:
– în cadrul ciclului generativ, fiecare forță ia naștere din una din celelalte forțe: Lemnul arde pentru a genera Foc. Focul produce cenușă, care generează Pământ. Pământul generează și scoate la iveală Metalul. Atunci când este încălzit, Metalul se topește, generând elementul Apă. Apa ajută la creșterea plantelor, generând astfel Lemn. În cadrul ciclului represiv însă, una dintre forțe este eliminată de o alta: Lemnul secătuiește solul de elemente nutritive, suprimând, astfel, Pământul. Pământul „învinge” Apa. Apa suprimă Focul, stingându-l. Focul suprimă Metalul, topindu-l, iar Metalul elimină Lemnul, tăindu-l.


Întotdeauna practica taoistă, realizată fie în scop terapeutic, fie spiritual, de cultivare a energiei ființei și conexiune cu Universul și Divinul, începe cu câteva exerciții de încălzire, pregătitoare:

Oscilația coloanei vertebrale
Se balansează coloana vertebrală înainte și înapoi pornind din șolduri, ca și cum am călări un cal. Simțim activându-se coloana vertebrală și nervii.
Se continuă cu mișcări de rotație ale șoldurilor, într-un sens și în celălalt sens. Simțim coloana vertebrală destinsă și relaxată, cu o senzație plăcută de furnicături în coloană, organe și glande.

Respirația coloanei
În picioare, cu genunchii ușor flexați și picioarele depărtate, bazinul împins pe spate, brațele întinse deasupra capului, tragem de brațe ca și cum am trage de o bară, timp în care expirăm. Capul este dat mult pe spate. Când brațele au ajuns în dreptul umerilor, împingem bazinul în față, băgăm mult bărbia în piept și împreunăm brațele în fața frunții, cu palmele făcute căuș. În acest timp expirăm profund. Exercițiul are un efect profund de masare a organelor interne și de elongație a coloanei.

Şiragul de perle
În picioare, cu picioarele depărtate, cu mâinile întinse deasupra capului, degetele încrucișate, ne aplecăm spre în față, fără a flexa coloana, între picioare și trunchi formându-se un unghi de 90°. În acest timp inspirăm. Când am ajuns aproape de sol, ridicăm palmele prin fața trunchiului, expirând, până ajungem în poziția de plecare. Se repetă de 3 ori. Ne răsucim trunchiul spre stânga și executăm aceeași aplecare pe inspir, dar de data aceasta spre piciorul stâng. Când ajungem aproape de sol rotim trunchiul spre piciorul drept și revenim pe expir, ridicând brațele de-a lungul părții drepte a corpului. Se repetă aceeași mișcare de 3 ori, după care schimbăm sensul (ne răsucim și ne aplecăm spre dreapta, revenim pe partea stângă a corpului). Se realizează tot de 3 ori.


Cocorul care bea apă
Realizăm rotații ample ale capului, astfel: mai întâi în sens Yin, sensul acelor de ceasornic – întindem coloana cervicală cât mai mult în sus, apoi împingem capul spre în față, apoi în jos, pentru a reveni, retrăgând capul spre spate. Efectuăm astfel un cerc de sus în jos, în plan sagital (lateral, față – spate), aidoma unei păsări care bea apă, împingând capul în față, apoi aplecându-l spre vasul cu apă, și în final ridicând gâtul și capul în sus, spre a înghiți apa din cioc. După ce realizăm acest circuit de câteva ori vom efectua mișcarea în sens Yang, invers acelor de ceas. Pentru aceasta, împingem capul în jos – față, îl ridicăm ca și cum ne-am orienta fața către cer, apoi tragem capul și ceafa spre spate și apoi în jos, închizând cercul.
Este de dorit ca între aceste tipuri de mișcări să menținem o scurtă pauză de conștientizare, în care, cu ochii închiși pentru o mai bună concentrare, să surprindem efectele acestor tehnici, atât asupra organelor fizice mobilizate, cât și cele energetice (manifestate prin anumite senzații de deblocare a zonei mobilizate, prin tonus mărit, ușoare vibrații, încălzire locală, ușoare senzații de furnicături sau înțepături, și orice altă percepție care denotă o activitate energetică).

Broasca țestoasă scoate capul din carapace
Acesta este un exercițiu complementar celui precedent. În acest caz, vom mobiliza coloana cervicală și regiunea capului prin mișcarea de rotație într-un plan transvers. Vom începe cu sensul Yin al mișcării: rotim capul, menținut cu bărbia paralelă cu solul, de la stânga spre dreapta – „împingem” capul spre stânga, ca și cum am dori să apropiem urechea stângă de o sursă sonoră; apoi, împingem capul în față, circular, pentru a-l readuce spre dreapta, ca și cum am apropia urechea dreaptă de o sursă sonoră.; revenim apoi ușor spre spate, cu bărbia retractată. După câteva astfel de circuite și o pauză de conștientizare, ca la exercițiul precedent, reluăm mișcarea în sens Yang: de data aceasta vom începe rotația de la dreapta spre stânga. Avem grijă să rotim capul menținând continuu privirea spre înainte, cu bărbia paralelă cu solul. Pe parcursul mișcării ochii pot fi închiși (dacă simțim nevoia unei mai bune retrageri în interior și unei mai bune concentrări) sau deschiși, dacă simțim ușoare amețeli sau din alte motive.

Micul circuit celest
În accepția medicinii chineze, energia curge prin două canale principale:
1 Vas Concepție, Yin care începe de la baza trunchiului, din perineu, într-un punct situat la mijlocul distanței dintre anus și sex. Urcă spre pelvis, trece prin organele abdominale, prin inimă, gât, pentru a se opri la mijlocul șanțului mento-labial, șanțul de sub buza inferioară.
2 Vas Guvernator, Yang care începe la jumătatea distanței dintre vârful coccisului și anus, parcurge zona lombară, urcă prin coloana vertebrală spre creier, ajunge în creștetul capului, coboară și trece pe sub nas, până deasupra buzei superioare.
Cele două canale formează un circuit, organul care le conectează fiind limba. Din acest motiv, în timpul meditației ce va urma, limba se va lipi de cerul gurii.

Începem să relaxăm corpul, gradat, relaxarea fiind importantă pentru sănătate și bunăstare și antidot împotriva stresului. Ne imaginăm o bilă roșie, nu mai mare decât inelul făcut de arătător și degetul mare. Plasăm mental această bilă sub ombilic. Simțim vibrația energiei în interiorul corpului, o adunăm cu ajutorul minții, formând o sferă plăcută și caldă de energie, un foc, un soare ce strălucește deasupra unui ocean. O coborâm până în punctul perineal, unde începe Vas Concepție, sursa principală de energie în corp. Alocăm suficient timp pentru a percepe această energie pulsând și respirând în interiorul nostru, ca un ocean ale cărui valuri se duc înainte și înapoi.

Aducem acum sfera energetică în punctul dintre coccis și anus, unde începe Vas Guvernator. Lăsăm energia să radieze din ombilic și perineu în coccis și în osul sacru. O ridicăm pe coloană până în dreptul rinichilor. Simțim o senzație plăcută de căldură la nivelul rinichilor și o stare plăcută de calm interior. O mai ridicăm puțin până în dreptul glandelor suprarenale, care ne vor trimite un influx puternic de adrenalina. Ridicăm sfera energetică pe coloană până la mijlocul spatelui, energizând puternic zona respectivă. Lăsăm apoi energia să radieze în sus, către punctul dintre vertebrele T5 si T6, care este opus inimii, si percepem cum crește energia acestei zone.

Lăsăm energia să radieze până în dreptul vertebrei cervicale cele mai proeminente, C7. O aducem apoi în adâncitura de la baza craniului, lăsând-o să radieze spre partea posterioara a coloanei. Urcăm energia în creștetul capului, simțind conectarea energetică puternică cu sfera universală infinită. Lăsăm energia să radieze către punctul dintre sprâncene, mărind cantitatea de energie de acolo. Coborâm apoi fluxul energetic în punctul situat la baza gâtului, acolo unde se află tiroida. Lăsăm energia să curgă în punctul inimii, o coborâm în dreptul plexului solar, și apoi lăsăm energia să se întoarcă în ombilic. Percepem vibrația energiei în interiorul corpului, o adunăm cu ajutorul minții, formând o sferă plăcută și caldă de energie, un foc, un soare ce strălucește deasupra unui ocean. Continuăm să coborâm până în punctul perineal, unde începe Vas Concepție, sursa principală de energie în corp.

Lăsăm energia să curgă în punctul inimii, o coborâm în dreptul plexului solar, și apoi lăsăm energia să se întoarcă în ombilic, unde o stocăm prin spiralarea ei mentală, acoperind ombilicul cu ambele palme (stânga peste dreapta la bărbați, cu spiralarea energiei în sens orar, și dreapta peste stânga la femei, cu spiralarea în sens antiorar de 36 ori). După care se inversează sensul și la bărbați și la femei, spiralarea făcându-se doar de 24 de ori.

Ne odihnim. Culegem roadele circularii energiei și a echilibrării fluxului energetic prin Micul circuit celest. Cultivăm un sentiment de pace interioară, calm și claritate. Revenim în ritmul propriu.

Meditația copacului
În picioare, cu genunchii ușor flexați, tălpile paralele, musculatura coapselor și cea fesieră încordată, ne imaginăm că avem un copac în față, pe care îl cuprindem cu brațele. Realizăm o armonizare cu energia copacului, preluând de la acesta tot ce este benefic. Ce copac este? Îi vedem rădăcinile, cât de adânci și puternice sunt, trunchiul, scoarța în cele mai mici detalii. Observăm dacă există scorburi, ramificații…îi observăm ramurile…cum sunt? Numeroase și puternice, sau golașe? Are frunze, sau se integrează unui peisaj de toamnă? Are fructe, sau poate flori…Cum e coroana? E singur sau mai e înconjurat și de alți copaci? Cum ne simțim? Ce stare avem? Cum e vremea? Poate e soare strălucitor, sau un amurg frumos…ce miros simțim în jur? Poate mirosul ploii de primăvară, sau a ierbii, sau miros de rășină…analizăm toate detaliile, ne umplem de energia pe care copacul ne-o oferă…îl percepem în toate celulele corpului nostru…

Dacă avem posibilitatea, chiar prindem în brațe un copac, imaginându-ne cum energia lui (yang) ne pătrunde prin creștetul capului, ne umple corpul, în timp ce prin palme se scurg energiile Yin. Ne așezăm lângă copac, îl strângem în brațe până ce simțim că devenim una cu el, până când in noi apare o curgere, o comunicare, un dialog tăcut, o contopire. Devenim copacul, și participăm la toate evenimentele universale împreună cu el. Când soarele răsare și copacul prinde viață, percepem în noi această sevă vitală. Când vine ploaia și copacul este mulțumit după o lungă sete, ne simțim și noi satisfăcuți, o dată cu el.

Ne vom afla astfel într-o relație de comuniune tot mai intimă cu universul, și vom începe să comunicăm tot mai profund cu întreaga Creație a lui Dumnezeu.

Un articol de psiholog Aida Surubaru
Societatea Academica AdAnima
Bucuresti
www.adanima.org

Scroll to Top