Este povestea vulturilor care trăiesc pe vârfurile cele mai înalte ale munților Anzi, în condiții deosebit de dure; intr-un mediu extrem de neprietenos. Şi cu toate acestea, această rasă trăiește cel mai mult. Secretul supraviețuirii lor stă într-o enzimă protectoare emisă la baza fulgilor; astfel corpul vulturului este protejat împotriva calamităților în care își duce viața.

Deși condițiile sale de viață sunt dintre cele mai dure, el poate atinge varsta de 70 de ani

Dar ca sa ajungă la acest punct, vulturul trebuie să ia o decizie grea …

Incepând de la vârsta de 40 de ani, unghiile sale lungi si flexibile nu mai sunt capabile să susțină prada. Ciocul lung și ascuțit i se înconvoaie devenind din ce în ce mai impropriu pentru sfâșiatul prăzii. Aripile-i grele și îmbătrânite de ani și de grosimea penelor, îi înfranează zburul si îi obosesc mușchii pieptului. Şi, ce este mai grav, enzima protectoare încetează să mai fie emisă, lipsind astfel vulturul de protecția atât de necesară.

Atunci vulturul are doar două opțiuni:

să moară … sau

să treacă printr-un dureros proces de transformare timp de 150  de zile.

In acel moment, pentru vultur, este imperios necesar să găsească o crăpătură pe un pisc înalt, unde să își încropescă un adăpost. Acolo el își lovește continu ciocul încovoiat de o stâncă până când acesta se rupe.După ce își rupe ciocul, el așteaptă să îi crească cel nou apoi își smulge unghiile. Dupa ce noile unghii apar, începe să-și smulgă penele îmbătrânite până la ultima. Incet, încet se îmbracă din nou cu pene tinere alimentate din belșug la bază cu prețioasa enzimă protectoare. Şi astfel, după cinci luni, vulturul își reia faimosul zbor pentru care a fost creeat și pentru care, de fapt, trăiește … încă 30 de ani.

Povestea vulturului poate fi povestea noastră a fiecăruia în parte …

De câte ori am privit suferința ca pe ceva înălțător? Deși doare, schimbarea e necesară și schimbarea presupune șlefuire, iar șlefuirea e chinuitoare… Povestea vulturului este un exemplu foarte bun al durerii care transformă. El are de ales între a muri sau a întineri.

De multe ori, pentru a supravețui, trebuie să trecem printr-un astfel de proces. Câteodată trebuie să renunțăm la trecut, simboluri, îndeledniciri sau obiceiuri. Numai eliberându-ne de vechile obiceiuri, de vechile practici, vom putea profita de prezent privind încrezători spre viitor.

Autor necunoscut