Mahasiddha Luipa

Un caine salbatic avand nasul uns cu miere

Devoreaza lacom tot ceea ce vede;

Dezvaluiti secretul Lama-silor unui nebun atasat de lume

Si mintea, precum si intreaga sa descendenta, vor fi prefacute in scrum.

Un  om responsabil, care detine cunoasterea realitatii nenascute,

Are nevoie doar de o singura scanteie a viziunii de lumina pura a lui Lama.

Pentru a distruge iluzia mintii,

Asemenea unui elefant turbat

Care alearga printre randurile dusmane cu o sabie in trompa.

 

Legenda

In vremuri indepartate, in frumosul regat al Sri Lanka-i, un tanar print, deveni mostenitorul tronului tatalui sau, un rege foarte temut si bogat.  Astrologii curtii regale calculasera ca cel de-al doilea fiu al regelui va trebui sa domneasca, pentru ca regatul sa prospere si poporul sa fie multumit. Drept urmare, printul a fost nevoit sa accepte conducerea regatului, in ciuda faptului ca el nu simtea decat dispret pentru bogatie si putere si visa in taina sa scape de acest statut.

Cand a incercat prima data sa fuga din palat, fratii lui si curtenii l-au prins si l-au pus in lanturi aurite.  In cele din urma, a reusit sa-i mituiasca pe paznici cu aur si argint, fungind in toiul noptii, avand cu el doar un insotitor si fiind imbracat in zdrente.

Inainte de a pleca spre Ramesvaram, unde domnea regale Rama,  si-a recompensat din plin, complicele. Tanarul rege a renuntat la tronul sau de aur si la patul sau din matase si satin, pentru  o simpla piele de caprioara si un pat de cenusa, practicand metodele ce genereaza evolutia spirituala si devenind astfel yoghin.

A strabatut India, ajungand  mai intai in Vajrasana, locul unde Buddha Sakyamyni atinsese iluminarea. Aici s-a alaturat primitoarelor Dakini care i-au transmis viziunea lor feminina. Dupa aceea si-a continuat calatoria, indreptandu-se catre Pataliputra, resedinta regelui de pe raul Gange. Acolo a trait din cersit si a dormit pe un teren de incinerare.

Intr-o zi, in timp ce cersea in bazar, s-a oprit la o casa a placerilor din oras, iar aici, karma i-a oferit sansa sa intalneasca sub aparenta unei curtezane, intruparea lumeasca a unei Dakini. Aceasta, pantrunzand adinc in mintea sa i-a relevat urmatoarele: “Cei patru centri psihici si energiile lor sunt destul de pure, dar mai exista inca in inima ta o pata intunecata de mandrie regala.” Spunand acestea, Dakini i-a turnat in bolul sau pentru pomeni, niste mancare stricata.  El a aruncat mancarea intr-un sant, si a plecat mai departe. Dakini i-a strigat din urma, manioasa: “ Cum crezi ca vei obtine iluminarea, daca inca mai esti preocupat de puritatea hranei tale?”

In acel moment, yoghinul a simtit cum intreaga lui lume se prabuseste. El a constientizat faptul ca mintea sa rationala era inca activa la un anumit nivel subtil, si ca inca mai percepea anumite lucruri ca fiind mai dezirabile decat altele, acesta fiind principalul obstacol in realizarea progresului sau spiritual.

In urma acestei constientizari, yoghinul a luat hotararea de a incepe o sadhana, timp de doisprezece ani menita sa distruga sabloanele  mintii sale discursive. Ajungand pe malul raului Gange, practica sa a constat in a manca maruntaiele pestilor pe care pescarii ii aruncau, transformand astfel hrana impura in nectarul purei constiinte, prin meditatia asupra faptului ca natura tuturor lucrurilor este vacuitatea.

Aceasta practica, care i-a adus in cele din urma realizarea spirituala, a fost si cea care i-a dat numele de Luipa, care inseamna:”Cel care mananca maruntaie de peste”.

Practica spirituala

Aceasta legenda repeta in mod simbolic anumite elemente din drumul initiatic al lui Buddha Sakyamuni.

Luipa a renuntat la tron,  si a folosit o piele de caprioara ( krsnasara), drept covoras de meditatie, asemenea lui Buddha. Pielea de caprioara este simbolul celui care a renuntat, al ascetului, iar in India termenul de “capra” mai inseamna si “nenascut”, simbolizand substanta primordiala nemanifestata, si fiind asociata cu initierea.

Pentru a atinge eliberarea de samsara, lumea iluziei, este necesara o metoda radicala. In cazul lui Luipa, aceasta s-a manifestat prin interventia unei Dakini, sub aparenta forma a unei femei usoare.

Indicatia data de ea se refera la calea transcendentei, cale pe care Luipa o urmeaza in sadhana sa, de pe malul Gangelui, transformand si alchimizand, maruntaiele de peste in nectarul ceresc.

Efectul aceste metode este atingerea constiinta perfectei egalitati, care se afla dincolo de mandrie, discirminari si prejudecati, si care se realizeaza in vacuitate.

Repere istorice

Se presupune ca locul de nastere a lui Luipa a fost  Sri Lanka, care este corespondentul lui Singhaladvipa, din textul original.

Luipa ocupa primul loc din seria legendelor celor optzeci si patru de maestri, conform credintei naratorului ca acesta a fost primul guru (adi –guru) al liniei Mahamudra, fie ca  timp, fie ca statut.

Din linia spirituala a lui Luipa fac parte Kambala, Lalitavajra, Padmavajra si Anangavajra. pe care acesta  i-a initiat. (conform L. Frederic 1985 – Dictionnaire de la civilization indienne).

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top