Mahabharata – sinteză și film HD excepțional

Pentru a viziona filmul intreg, aici -> https://www.youtube.com/watch?v=rOP3nvxj14A

Filmul poate avea subtitrare automată în română, e suficient să setati acest lucru la settings.

Nu poate fi vizionat pe site-ul nostru – dar conduce la Youtube, aceasta datorită drepturilor de autor.

De ce e filmul excepțional: e scurt (față de realizările cinematografice) și ușor de înțeles, ceea ce e destul de rar. Și plăcut de vizionat.

Merită să consumi relativ puțin timp dar să înțelegi această operă spirituală fundamentală, de la care pornesc multe perspective spirituale și cultura indiei.

„Mahabharata”  poate fi tradusa din sanscrită din ca „marea epopee a dinastiei Bharata”. Aceasta este una dintre cele două mari poezii epice sanscrite din India antică, cealaltă fiind Ramayana. Acest poem  este considerat a avea o semnificație imensă și este adesea considerat una dintre marile opere literare ale umanității. Conține aproximativ 100.000 de strofe , ceea ce îl face cel mai lung poem epic din lume. Traditia spune ca Mahabharata a fost scrisa de Ganesha, in timp ce marele intelept Vyasa ii dicta.

Intinderea și grandoarea Mahabharata este rezumată cel mai bine printr-un citat de la începutul primei sale secțiuni:

 “Ce se găsește aici, poate fi găsit în altă parte. Ceea ce nu se găsește aici, nu se va găsi în altă parte. “

Mahabharata  exista in  forma actuală din jurul secolului al IV-lea î.Hr.

Printre principalele lucrări și povești care fac parte din Mahabharata se numără următoarele (deseori considerate izolate ca lucrări la propriu):

    Bhagavadgita (Krishna instruiește și învață Arjuna. Anusasanaparva.)

    Damayanti (sau Nala și Damayanti, o poveste de dragoste. Aranyakaparva.)

    Krishnavatara (povestea lui Krishna, Krishna Leela, care este țesută prin multe capitole ale poveștii)

    Rama (o versiune prescurtată a Ramayana. Aranyakaparva.)

    Rishyasringa (scris și Rshyashrnga, băiatul cu coarne și rishi. Aranyakaparva.)

    Vishnu sahasranama (cel mai cunoscut imn al lui Vișnu, care descrie cele 1000 de nume ale sale; Anushasanaparva.)

Unul dintre scopurile pe care Vyasa le-a urmarit in lucrarea sa a fost elucidarea celor patru Purusarthas (obiectivele vieții):

• Kama (plăcere)
• Artha (bogăție)
• Dharma (datorie)
• Moksha (eliberare).

Povestea culminează cu Moksha, considerată obiectivul final al ființelor umane. Karma și Dharma joacă, de asemenea, un rol integral în Mahabharata.

Subiectul in constituie războiul Kurukshetra

cunoscut și sub numele de războiul Mahabharata, care a fost un conflict pentru tronul Hastinapurii. Si anume lupta dintre frații Pandava, pe de o parte, și verii lor pe de altă parte, frații Kaurava, pe de altă parte, cu toții descendenți ai lui Bharata, fiul regelui Dasyanta și al Sakuntalei.
Bharata era strămoșul comun al celor două clanuri care se luptă acum când se relatează -Pandavas și Kauravas. Așadar Mahabharata este considerata ca istorie a Indiei.

Povestea incepe cu imposibilitatea ca Dhritarashtra, fiul cel mare al lui Vichitravirya, conducătorul Hastinapura și tatăl  lui Kauravas, să mosteneasca tronul datorita orbirii. Ca urmare, fratele său mai mic, Pandu (tatăl lui Pandavas), a devenit noul conducător al Hastinapurii.

Datorita unui blestem Pandu ar muri dacă ar avea relații sexuale și, prin urmare, nu a fost capabil să aibă copii fără a-și risca propria viață. După ce a fost blestemat de Kindama, regele se retrage în pădure, iar fratele său orb devine noul rege.

Prima soție a lui Pandu, Kunti, se roagă zeilor ca să poată fi impregnată de ei, pentru a putea purta copii pentru Pandu. Rugăciunile ei îi răspund, iar ea poartă trei fii – Yudhishtira (născut de Dharma), Bhima (născut de Vayu) și Arjuna (născuți de Indra).
Cea de-a doua soție a lui Pandu, Madri, a născut și copii prin acest proces. Cei doi fii ai săi erau gemenii Nakula și Sahadeva (născuți de Ashvins).
Pe de altă parte, Dhritarashtra și soția sa, Gandhari, au 100 de fii, Kauravas și o fiică.

 Când Pandu și Madri întrețin relații sexuale, primul moare din cauza blestemului, iar cel de-al doilea îl ucide pe Sati din remușcare, lăsând Kunti și cei cinci băieți tineri să se descurce singuri. Pandavasul și mama lor se întorc la Hastinapura, iar băieții, împreună cu cei 100 de veri ai lor, au fost încredințați unui profesor, Kripa. Mai târziu, vor fi educați și de Drona. O rivalitate amară s-a dezvoltat curând între Pandavas și Kauravas, rezultând în exilul primilor, nu o dată, ci de două ori.

După al doilea exil al lor, Pandavasii s-au pregătit pentru război împotriva verișorilor lor. Emisarii au fost trimiși la Kauravas pentru a cere întoarcerea Indraprastha, pământul acordat de Dhritarashtra și dezvoltat de Pandavas, dar a pierdut față de Kauravas în timpul unui joc cu zarurile.
Încercarea de a soluționa problema în mod pașnic a fost un eșec, chiar dacă Krishna, un avatar al lui Vișnu și un văr matern al Pandavasilor, a mers el însuși în misiune.

În consecință, a izbucnit războiul de la Kurukshetra. Văzându-i pe cei dragi de partea opusă, Arjuna  intenționează să renunțe la luptă. Arjuna îi cere lui Krishna, care era slujitorul său, să-l ducă înapoi, iar avatarul lui Vișnu începe un discurs filosofic care expune impermanența vieții, importanța îndeplinirii datoriei cuiva și păstrarea pe calea dreptății.

La sfârșitul războiului, Pandavasii ies victoriosi, deși pierderile de pe ambele părți sunt aproape totale. Războiul, însă, nu este sfârșitul epopeei.

Mahabharata continuă să povestească că Pandavasii au devenit conducătorii lui Hastinapura și Indraprastha, iar lui Janmejaya, un strănepot al lui Arjuna.

Toată epopeea a fost recitată de Vaishampayan, un discipol al lui Vyasa în timpul unei jertfe de șarpe

 Iată un gragment ce face parte din poemul filozofic BHAGAVAD – GITA, inclus  în cartea a VI – a a Mahabharatei.

Arjuna, unul dintre cei 5 fii ai regelui Pandu, pregătindu-se de luptă cu regele Dhrtarastra, tatăl  Kauravilor, dialogheaza cu zeul Krsna care s-a alăturat lui Arjun conducându-i carul în luptă.

Acest dialog este relatat lui Dhrtarastra de către Sanjaya,  conducătorul carului de luptă al regelui.
Sanjaya a fost înzestrat cu harul de a auzi la distanță acest dialog:

Fiul lui Prtha zări atunci cum stăteau în ambele oști
părinți, străbuni, învățători, unchi, frați, copii, nepoți
și ortaci, socri și prieteni.

Fiul lui Kunti văzându-și toate rudele aliniate, în
descumpănire, vorbi îndurerat:

Arjuna a spus:
Privindu-mi neamul, o Krsna, adunat dornic de a se bate,
Mi se înmoaie picioarele, gura mi se usucă

Prin trup imi trec un fior, mi se ridică părul, (arcul),
Gandiva îmi scapă din mână și pielea îmi arde;

Nu mă pot ține pe picioare, mintea mi se risipește, iar semnele,
o Kresava, le văd potrivnice;

Și nu văd la ce-ar fi bun să-mi ucid rudele în bătălie;
nu doresc izbânda, o Krsna, nici domnia și nici plăcerile

La ce ne este bună domnia, o Govinds, la ce ne sunt bune
bucuriile sau chiar viața ?

cei pentru care dorim domnia, bucuriile și plăcerile, iată-i, stând
(gata de) luptă, renunțând la viață și la avuții;

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Chiar dacă aceștia nu văd, cu mintea pradă pasiunii,
păcatul de a-ți distruge familia
și păcatul de a ataca prietenul,

Cum să nu știm noi să ne oprim de la acest păcat,
o, Janardana, noi care cunoaștem ce-i păcatul de a-ți distruge
familia